Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a acţiunii factorilor poluanţi, şi de ameliorare a mediului de viaţă al oamenilor.
Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezenţă pe ramuri mai mare decât cea a florilor, contribuind prin forma, mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase, în sezonul estival sau autumnal, dar mai ales în perioada hibernală, când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. (Tomescu, 2006)
Alunele sunt apreciate pentru conţinutul bogat în substanţe grase, proteine, vitamine şi săruri minerale, fiind utilizate în stare proaspătă sau în diferite produse de cofetărie sau patiserie. Miezul proaspăt conţine: 61,16% substanţe grase, 15,58% substanţe azotate, 13,22% materii extractive, 3,84% celuloză, 3,5% apă, 2,70% cenuşă bogată în: Ca, P, Mg, K, S, Cl, Na, Fe, Cu, vitamine: B1 - 0,39mg%, B2 - 0,21 mg%, B3 - 1,35 mg%, B5 - 1,15 mg%, B9 - 71 mg%, C - 3,0 mg%, A - 0,029 mg%, fiind considerate excelente fructe dietetice. (Hoza D., 2014)
Fiind printre primele ţări cultivatoare din lume şi a doua din Europa, prunul reprezintă o specie extrem de importantă în agricultura românească şi având în vedere planul Proiectului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, abordarea acestei teme poate să completeze cunoştinţele necesare pentru înfiinţarea de livezi care să aibă o tehnologie de cultură prietenoasă cu mediul, protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor fiind integrată.
Agricultura integrată foloseşte metode şi procedee intensive, dar aplicate cu măsură şi la nivelul minim necesar, în condiţiile obţinerii unor producţii competitive cantitativ, calitativ şi economic. Integrează măsuri şi tehnici, am putea spune "blânde" pentru ocrotirea mediului înconjurator în care, folosirea intensivă a asolamentului, a măsurilor preventive de combatere a bolilor şi dăunatorilor, a cultivarelor performante, cu rezistenţe genetice la boli şi dăunători reprezintă măsuri tehnologice primordiale.
Într-o lume în care producţia agricolă creşte într-un ritm mai lent decât creşterea accelerată a populaţiei (se preconizează că până în anul 2050 populaţia globului va număra aproximativ 10 miliarde de locuitori), este necesară găsirea unor soluţii moderne prin care agricultura să asigure cantităţi suficiente de hrană, cu o calitate corespunzătoare.
Ecologia este învăţătura despre gospodărirea naturii. Ea descrie relaţiile ştiinţifice dintre vieţuitoare şi mediul lor înconjurător. Noţiunea de ecologie provine din limba greacă şi înseamnă: oikos = gospodărie şi logos = învăţătură. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură și Societatea Națională a pomicultorilor din România, cu ajutorul Ministerului Agriculturii și dezvoltării, prin proiectul UMP CESAR (Completarea Sprijinului Financiar acordat de Uniunea Europeană pentru Restructurarea Agriculturii în România), au realizat un Ghid tehnic și economic pentru pomi, arbuști fructiferi și căpșun – disponibil pe http://www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf.
Speciile pomicole se pot clasifica după habitus, din punct de vedere pomicol și din punct de vedere sistematic.
Cultura pomilor fructiferi prezintă o importanţă deosebită din punct de vedere alimentar, economic, social şi estetic. Fructele pomilor şi arbuştilor fructiferi constituie alimente indispensabile la alcătuirea unei raţii alimentare optime pentru menţinerea sănătăţii organismului.
