Taxodium distichum este o specie originară din America. Arborele de talia I are coroană larg-piramidală. Frunzele sunt fine, aciculare, devin ruginii toamna şi cad. Primăvara înfrunzeşte din nou. Conurile sunt sferice.
Încrengatura: Pinophyta
Clasa: Pinidae
Ordinul: Cupressales
Familia: Cupressaceae
Genul: Taxodium
Denumire științifică: Taxodium distichum
Denumire populară: Chiparos de balta
Chiparosul de baltă este originar din sud-estul Americii de Nord, unde are un areal destul de restrâns, în vecinătatea Golfului Mexic. În România, este cultivat prin parcuri şi grădini botanice (Cluj, Timişoara, Simeria, Bucureşti etc.). În culturi forestiere este introdus pe suprafeţe mici în lunca Jiului, Lunca şi Delta Dunării. (Clinovschi F., 2005)
Este adaptat la climate oceanice, calde şi umede, în Europa suportând climatele mai reci şi mai uscate. Nu rezistă la geruri puternice şi secete prelungite, iar faţă de sol manifestă o mare putere de adaptare (pneumatofori în mlaştini). (Clinovschi F., 2005)
Specie exotică de mărimea a I-a, putând atinge 50 m în înălţime şi până la 4 m în diametru. (Clinovschi F., 2005)
Înrădăcinarea este trasantă atunci când creşte în condiţii normale din regiunile inundabile, caz în care dezvoltă pneumatofori (organe cu rol respirator) ce ies deasupra apei ca nişte ţepuşe. Pe soluri uscate, profunde sistemul de înrădăcinare este pivotant, cel puţin în primii ani. (Clinovschi F., 2005)
Tulpina este dreaptă, cilindrică, bine elagată, cu scoarţa subţire, netedă, brun-roşcată, ce formează un ritidom timpuriu, subţire, exfoliabil în fâşii înguste longitudinale. Lemnul este omogen, uşor, moale, rezistent în aer şi apă, gălbui până la negricios, cu calităţi tehnologice superioare. (Clinovschi F., 2005)
Coroana este rară, luminoasă, cu ramificaţii subţiri, conică, la bătrâneţe mai mult sau mai puţin tabulară. Lujerii sunt de două categorii:
Florile sunt unisexuat monoice, cele mascule mici, globuloase, aşezate în panicule pendente, cele femele tot globuloase, câte una sau mai multe la un loc; înfloreşte în aprilie. (Clinovschi F., 2005)
Conurile aproape sferice, sunt de 2-3 cm, cu 10-12 solzi lemnoşi, scutiformi, uneori cu un mucron la mijloc; la baza fiecărui solz se găsesc câte 2 seminţe trimuchiate; maturaţia este anuală prin septembrie-octombrie. La 1 kg intră 15–20.000 seminţe; puterea germinativă este de 60-85%.
Maturitatea izolat 30 ani, iar în masiv începe să fructifice la 60-70 ani. Creşteri foarte active, în primul an puieţii ating 0.5 m. Longevitate excepţională, până la 6000 ani.
- prin seminţe. (Mănescu Cristina, 2010)
Chiparosul de baltă este o specie longevivă, sensibilă la ger în tinereţe, heliofilă, care formează pneumatofori (rădăcini de respiraţie) pe soluri cu umiditate în exces. (Mănescu Cristina, 2010)
Se poate planta în parcuri, grădini - solitar sau în grupuri. (Mănescu Cristina, 2010)
Este considerată specie decorativă și se poate cultiva în zone mlăștinoase și umede.
Link-uri utile:
European Forest Genetic Resources Programme
https://en.wiktionary.org/wiki/Taxodium
Bibliografie
Clinovschi F., 2005. Dendrologie. Editura Universităţii Suceava, Suceava.
Mănescu Cristina, 2010. Arboricultură ornamentală – Suport de curs. USAMV din București, Facultatea de Horticultură, București.