Pinus strobus este originar din America de Nord. Arbore de talia I, coroană larg-piramidală. Frunze aciculare prinse câte 5, moi, lungi de 10cm. Conuri pendule cu stropi de răşină
Încrengatura: Pinophyta
Clasa: Pinopsida
Ordinul: Pinales
Familia: Pinaceae
Genul: Pinus
Denumire științifică: Pinus strobus
Denumire populară: Pin moale, Pin neted, Pin alb
Zona de origine este reprezentată de America de Nord, unde Pinul strobus are un areal foarte vast, de la sud la nord, apare de la 34° la peste 50° latitudine, iar spre est ajunge până la Oceanul Atlantic. În partea septentrională rămâne arbore de câmpie, iar în sud devine specie montană. (Clinovschi F., 2005)
În România, s-a introdus încă din secolul trecut, fiind actualmente întâlnit frecvent la altitudini de 300-600 m, din Bucovina şi până în Banat. Arborete remarcabile sunt semnalate în ocoalele silvice Frasin, Tarcău, Braşov, Sinaia, Anina, Reşiţa, Văliug, Orăştie, unde pinul moale constituie arborete pure sau amestecuri cu molidul, fagul, bradul etc. (Clinovschi F., 2005)
Specie exotică, de talia a I-a, putând atinge 50 m, la noi rar 30 m. Înrădăcinarea este pivotant-trasantă, fiind rezistent la vânt. (Clinovschi F., 2005)
Tulpina dreaptă, bine elagată, cu urme ale verticilelor sub forma unor cioturi groase. Scoarţa negricioasă-verzuie, netedă, subţire, cu pungi de răşină; formează ritidom târziu şi doar la baza tulpinii. (Clinovschi F., 2005)
Coroana este piramidală, deasă, cu verticile regulate, ramuri subţiri, flexibile, astfel încât nu suferă de rupturi de zăpadă. Lujerii sunt lungi, subţiri, bruni-verzui, glabri, iar mugurii sunt ovoid-ascuţiţi, roşiatici-gălbui. (Clinovschi F., 2005)
Frunzele aciculare de 10 cm lungime, sunt câte cinci în teacă, moi, fine, strânse în smocuri uneori pendente şi răsfirate la vârful lujerilor, având aspectul unor măturici; acele se schimbă des, la 2-3 ani. (Clinovschi F., 2005)
Conuri pendente, terminale, alungite, 10-15 cm, încovoiate, au solzii bruni cu apofiza subţire şi umbelic terminal plan, fiind pătate cu răşină. (Clinovschi F., 2005)
Maturaţia este bienală, iar conurile se desfac prin septembrie, când solzii se depărtează brusc lăsând să cadă seminţele aripate brune. Maturitatea este timpurie (10-15 ani), iar periodicitatea este anuală sau la 2-3 ani; puterea germinativă de 40-65% se păstrează 2-3 ani. (Clinovschi F., 2005)
Creşterea în înălţime este foarte activă (până la 1.30 m/an); la 50 ani produce până la 16-17 m3/an/ha. (Clinovschi F., 2005)
- prin seminţe. (Mănescu Cristina, 2010)
Pinul moale este o specie heliofilă, rezistentă la ger, sensibliă însă la secetă. (Mănescu Cristina, 2010)
Are o largă amplitudine ecologică, putând să vegeteze în regiuni cu climă aspră cu îngheţuri frecvente, precum şi în regiuni cu ierni blânde fără extreme climatice, caz în care specia se află în condiţii optime. Preferă soluri fertile, suficient de umede, formate pe calcare, conglomerate sau marne. Are un temperament de semiumbră. (Clinovschi F., 2005)
Suferă în urma atacului ciupercii Cronartium ribicola.
Se poate planta în parcuri, grădini - solitar sau în grupuri. (Mănescu Cristina, 2010)
Pădurile de pin moale se consideră valoase datorită calităților lemnului și creșterilor rapide ale arborilor.
Link-uri utile:
European Forest Genetic Resources Programme
https://en.wiktionary.org/wiki/Pinus_strobus
Bibliografie
Clinovschi F., 2005. Dendrologie. Editura Universităţii Suceava, Suceava.
Mănescu Cristina, 2010. Arboricultură ornamentală – Suport de curs. USAMV din București, Facultatea de Horticultură, București.
