Plante

zonarea-pomiculturii-1.jpg

Zonele de vegetaţie şi regiunile pomicole din România

Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură și Societatea Națională a pomicultorilor din România, cu ajutorul Ministerului Agriculturii și dezvoltării, prin proiectul UMP CESAR (Completarea Sprijinului Financiar acordat de Uniunea Europeană pentru Restructurarea Agriculturii în România), au realizat un Ghid tehnic și economic pentru pomi, arbuști fructiferi și căpșun – disponibil pe http://www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf.

clasificarea-speciilor-pomicole-0-pixabay.jpg

Clasificarea speciilor pomicole

Speciile pomicole se pot clasifica după habitus, din punct de vedere pomicol și din punct de vedere sistematic.

importanta-pomiculturii-0-pixabay.jpg

Importanța pomilor și arbuștilor fructiferi

Cultura pomilor fructiferi prezintă o importanţă deosebită din punct de vedere alimentar, economic, social şi estetic. Fructele pomilor şi arbuştilor fructiferi constituie alimente indispensabile la alcătuirea unei raţii alimentare optime pentru menţinerea sănătăţii organismului.

m11.JPG

Mustarul alb (Sinapis alba L.)

Mustarul alb are multiple utilizari:

  • planta melifera;
  • foarte buna plata amelioratoare pentru sol si ingrasamant verde;
  • planta condimentara, faina obtinuta din seminte se foloseste pentru prepararea mustarului alimentar;
  • semintele de mustar alb intregi au actiune laxativa datorita prezentei mucilagiilor in cantitati mari.
catharanthus-roseus-site.jpg

Catharanthus roseus

Catharanthus roseus face parte din familia Apocynaceae ce cuprinde plante lemnoase si erbacee cu latex. 

Este cultivata sau creste ca planta ornamentala si ca planta medicinala. Din ea se extrag vincristina si vinblastina, utilizate in tratarea cancerului.

ceapa-comuna.jpg

Ceapa comună (Allium cepa L.)

Ceapa cultivată provine din Asia Mică unde creşte spontan în țări ca: Iran, Afganistan, Turkestan, Caucaz. Ceapa a fost cultivată cu câteva mii de ani înaintea erei noastre pe Valea Nilului de egipteni, greci, romani, iar în America a fost introdusă odată cu descoperirea acesteia de către Cristofor Columb.

morcov-pixabay.jpg

Morcovul (Daucus carota L. conv satius)

Morcovul provine din formele spontane apărute în regiunea Mării Mediterane, Asia Mică, Podişul Anatoliei, Transcaucazia, Iran, Turcmenia, nord-vestul Indiei, Afganistan, Tadjikistan, Uzbekistan, în vestul munţilor Tian-Şan.

lisianthus-pixabay.jpg

Lisianthus (Eustoma spp.)

Originară din Mexic şi SUA, Lisianthus a cunoscut o ascensiune spectaculoasă în sortimentul floricol al ultimelor decenii, atât ca floare tăiată cât şi ca plantă la ghiveci.

Denumirea cea mai cunoscută a speciei este Lisianthus russelianum Hook, însă mai sunt întâlnite și sinonimele Eustoma russelianum Don G. și Eustoma grandiflora (Ref.) Shinn. Este încadrată botanic în familia Gentianales, clasa Dicotyledonatae, iar denumirea cea mai comună a speciei este lisiantus. Din genul Lisianthus fac parte aproximativ 25 de specii erbacee și lemnoase.

bujor-pixabay.jpg

Bujorul (Paeonia spp.)

Paeonia lactiflora

Este originară din China. Planta crește sub formă de tufă bogată cu înălţimea şi diametrul de 60–100 cm. Tulpinile sunt ramificate în treimea superioară şi poartă în vârf mai mulţi boboci florali. Frunzele sunt penat–sectate, cu foliolele lanceolate. Florile sunt mari, simple sau duble, parfumate, colorate în nuanţe diferite de roz, roşu sau alb; înfloresc în mai – început de iunie. (date preluate Florin Toma, anul 2012)

Paeonia suffruticosa

Este originară din nord–vestul Chinei. Planta este arbustivă, ramificată în treimea mijlocie şi superioară, cu înălţimea de 60–150 cm şi diametrul de 50–100 cm. Frunzele sunt bipenat–sectate, cu foliolele ovate sau oblonge, tri sau pentalobate, verzi. Florile sunt foarte mari, cu diametrul de până la 30 cm, solitare, simple sau duble, colorate în diferite nuanţe de roşu, roz sau alb. Înflorirea are loc la sfârşitul lunii aprilie – prima jumătate a lunii mai. (date preluate Florin Toma, anul 2012)

banner1.png

Toporasul, floarea Afroditei

Toporasului i se mai spune si floricica echinoctiului, pentru ca infloreste in timpul echinoctiului de primavara. In Grecia antica, se credea ca toporasul este floarea Afroditei, zeita iubirii.

In termeni botanici se numeste Viola odorata si apartine familiei Violaceae. Frunzele sale sunt in mod normal de culoarea violet inchis sau alb si au un miros aromat si un petiol destul de lung. Toporasii pot ajunge pana la o inaltime de circa 3 cm.