Paeonia lactiflora
Este originară din China. Planta crește sub formă de tufă bogată cu înălţimea şi diametrul de 60–100 cm. Tulpinile sunt ramificate în treimea superioară şi poartă în vârf mai mulţi boboci florali. Frunzele sunt penat–sectate, cu foliolele lanceolate. Florile sunt mari, simple sau duble, parfumate, colorate în nuanţe diferite de roz, roşu sau alb; înfloresc în mai – început de iunie. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Paeonia suffruticosa
Este originară din nord–vestul Chinei. Planta este arbustivă, ramificată în treimea mijlocie şi superioară, cu înălţimea de 60–150 cm şi diametrul de 50–100 cm. Frunzele sunt bipenat–sectate, cu foliolele ovate sau oblonge, tri sau pentalobate, verzi. Florile sunt foarte mari, cu diametrul de până la 30 cm, solitare, simple sau duble, colorate în diferite nuanţe de roşu, roz sau alb. Înflorirea are loc la sfârşitul lunii aprilie – prima jumătate a lunii mai. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Genul Paeonia (bujor) – familia Ranunculaceae reuneşte circa 33 specii perene, erbacee sau suffrutescente, originare din Asia, America şi Europa. Dintre speciile erbacee, cea mai frecvent întâlnită este specia Paeonia lactiflora Pall. În privinţa speciilor arbustive, cea mai cultivată este Paeonia suffruticosa Andr. (syn. P. arborea Don.) (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Paeonia lactiflora
Este originară din China. Planta crește sub formă de tufă bogată cu înălţimea şi diametrul de 60–100 cm. Tulpinile sunt ramificate în treimea superioară şi poartă în vârf mai mulţi boboci florali. Frunzele sunt penat–sectate, cu foliolele lanceolate. Florile sunt mari, simple sau duble, parfumate, colorate în nuanţe diferite de roz, roşu sau alb; înfloresc în mai – început de iunie. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Paeonia suffruticosa
Este originară din nord–vestul Chinei. Planta este arbustivă, ramificată în treimea mijlocie şi superioară, cu înălţimea de 60–150 cm şi diametrul de 50–100 cm. Frunzele sunt bipenat–sectate, cu foliolele ovate sau oblonge, trilobate sau pentalobate, verzi. Florile sunt foarte mari, cu diametrul de până la 30 cm, solitare, simple sau duble, colorate în diferite nuanţe de roşu, roz sau alb. Înflorirea are loc la sfârşitul lunii aprilie – prima jumătate a lunii mai. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Bujorul solicită soluri profunde, bogate în humus şi elemente fertilizante, bine drenate, cu umiditate moderată dar constantă şi pH-ul de 6–7, însorite. Poate tolera şi semiumbra dacă aceasta nu este prezentă în tot timpul zilei. În timpul inducţiei florale, care are loc la sfârşitul verii, solicită temperaturi moderate după care sunt necesare temperaturi mai scăzute (de circa 5 °C) pentru ca planta să înflorească frumos în primăvară. Această succesiune de temperaturi se asigură în mod natural în condiţiile din zonele temperate. De asemenea, în timpul perioadei de inducţie florală planta trebuie să dispună de apă multă pentru formarea mugurilor floriferi. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Producerea materialului săditor:
Speciile erbacee de bujor se înmulţesc prin divizarea tufei, operaţie care se face la plante mature, în vârstă de minim 4–5 ani. Epoca optimă pentru divizarea tufei este în prima jumătate a lunii august, diviziunile de plante plantându-se direct la locul de decor, la distanţele de 70–100 cm.
Plantele mamă se scot cu grijă din sol evitându-se pe cât posibil rănirea rădăcinilor. După îndepărtarea a o parte din pământul de pe rădăcini plantele mamă se fragmentează cu un briceag foarte bine ascuţit sau cu mâna liberă în 3–6 diviziuni, în funcţie de mărimea plantei mamă. Fiecare diviziune trebuie să cuprindă minim 3–4 lăstari cu rădăcinile aferente pe care este bine să se păstreze o parte din pământ. După divizare, lăstarii se scurtează la 2–3 frunze. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Bujorul lemnos se înmulţeşte prin altoire pe rădăcini de Paeonia officinalis sau Paeonia sinensis, folosind ca metodă de altoire triangulaţia sau despicătura. Epoca optimă pentru altoire este luna august. Cel mai bine este ca portaltoii să fie cultivaţi pe brazde în pepinieră dar nu este exclusă nici altoirea pe portaltoi aflaţi la locul de decor.
În acest ultim caz este bine ca plantele să fie împrejmuite pentru o mai bună protecţie împotriva eventualelor accidente. Indiferent de locul unde se află portaltoiul, după altoire plantele se protejează cu clopote speciale de sticlă pentru a se crea un microclimat cald şi umed, favorabil sudurii dintre cei doi parteneri. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Înființarea culturii:
Înaintea operaţiei de scoatere şi divizare a plantelor mamă solul pe care se vor planta diviziunile de plante se va pregăti în mod corespunzător, având în vedere pretenţiile deosebite ale plantelor în raport cu factorul edafic. Astfel, desfundatul la 40 cm adâncime şi fertilizarea substanţială cu 30 t/ha gunoi de grajd semifermentat şi 200–300 kg/ha îngrăşăminte complexe (NPK în raporturi în favoarea fosforului şi potasiului) sunt obligatorii. În continuare, se fixează picheţii la distanţele de 70–100 cm, distanţe la care se vor planta diviziunile de plante.
În jurul picheţilor se vor face gropile de plantare dimensionate la 30–40/30–40/30–40 cm. Înainte de plantare pe fundul fiecărei gropi se adaugă 1–2 kg de mraniţă bine descompusă. În momentul plantării solul trebuie să fie reavăn. Diviziunile de plante se vor aşeza în gropile de plantare (după o prealabilă mocirlire a rădăcinilor) astfel încât zona coletului să fie acoperită cu 2–3 cm de pământ.
O plantare mai adâncă antrenează întârzierea şi diminuarea înfloririi sau chiar compromiterea acesteia în următorii 2–3 ani de la plantare. Pământul se va strânge bine în jurul rădăcinilor fără a se tasa însă după care fiecare plantă se va uda abundent, folosind 1–2 găleţi de apă la plantă. După udare plantele se vor muşuroi pentru a se asigura o mai bună protecţie a mugurilor şi a se evita formarea crustei. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Îngrijirea culturii:
Ca şi producerea plantelor, îngrijirea acestora este mai particulară comparativ cu alte speciil floricole.
Astfel, udatul se va face direct pe sol sau dacă este posibil cu picătura, evitându-se stropirea frunzelor şi mai ales a florilor cu apă, dată fiind sensibilitatea acestora faţă de boli, în special Botrytis. Solul trebuie să fie permanent reavăn fără a se exagera întrucât excesul de apă este la fel de dăunător ca şi seceta.
Momentele cele mai critice în privinţa aprovizionării plantelor cu apă sunt: la sfârşitul verii (în timpul inducţiei florale) şi primăvara în timpul creşterii vegetative incipiente şi a înfloririi. Afânarea solului şi distrugerea buruienilor se execută în tot sezonul cald, mulcirea solului cu mraniţă bine descompusă sau frunze semidescompuse fiind foarte benefică pentru suplinirea acestor lucrări.
În zonele cu ierni aspre muşuroirea plantelor toamna şi mulcirea solului cu frunze sau paie, asigură o protejare mai bună a mugurilor floriferi împotriva gerului, lucrarea fiind recomandată mai ales la bujorul lemnos, care este mai sensibil la frig. Primăvara, odată cu îndepărtarea resturilor vegetale uscate se desfac şi muşuroaiele de pământ şi se elimină frunzele şi paiele folosite la protejarea plantelor.
Fertilizarea fazială se execută atât toamna, la încheierea vegetaţiei, cât şi în timpul creşterii şi înfloririi. Toamna se administrează 4–5 kg/mp mraniţă bine descompusă şi 30–40 g/mp superfosfat.
Culturile de bujor erbaceu se reîntineresc odată la 8–10 ani, când tufele devin prea dense iar plantele nu mai au suficient spaţiu de nutriţie şi lumină. Pentru culturile de Paeonia lactiflora efectuate în scopul producerii florilor tăiate se recomandă în plus lucrarea de bobocit, prin care se îndepărtează bobocii laterali şi se lasă doar bobocul principal, în scopul obţinerii unor flori mai mari, de calitate superioară.
Bujorul este o plantă mai sensibilă la atacul bolilor şi dăunătorilor, comparativ cu alte specii perene hemicriptophyte. Dintre boli, cele mai păgubitoare sunt putregaiul cenuşiu, pătarea brună a frunzelor, rugina, putrezirea bazei plantei, pătarea inelară a frunzelor iar dintre dăunători tripşii, acarienii şi melcii. (date preluate Florin Toma, anul 2012)
Recoltarea:
În funcție de specificul utilizării, recoltarea se face diferit.
Cea mai des întâlnită utilizare este aceea în florării, ca floare tăiată. Recoltarea florilor este posibilă în faza de buton floral crapat sau desfăcut. La tăierea florilor de pe plantă este obligatoriu să se lase cât mai multe frunze pe acesta, pentru a se asigura creșterea și dezvoltarea plantei în continuare. Florile se pot tăia de la bază, pentru a avea tije lungi, dar cu condiția să nu se recolteze ultimele flori. Recoltarea se poate face zilnic, deoarece înflorirea este rapidă. La o cultura de 4 ani se pot recolta cel puțin 10 tulpini florale pe o plantă.
Valorificarea se face de asemenea în funcție de specificul utilizării. Bujorul ca floare tăiată se poate valorifica cu prețuri de vânzare către bursa de flori începând cu 1,4 euro. (potrivit declarațiilor Ing. Gheorghe Teodorescu în anul 2015, cultivator în zona Lehliu Gară, județul Călărași).
Bibliografie:
Toma Florin, Curs FLORICULTURĂ, Facultatea de Horticultură București.
Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante
Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante
http://www.tvrplus.ro/editie-in-gradina-danei-445737
http://agrointel.ro/38252/inginerul-teodorescu-romanul-care-le-vinde-flori-olandezilor-bujorii-de-lehliu-fac-senzatie-la-bursa-de-flori-din-amsterdam
http://www.incasa.ro/Bujorul__Paeonia_officina
http://www.gradina-online.ro/Sfaturi_pentru_cultivarea_bujorului_A3519.html
lis__5405_734_1.html
https://glamdesign.files.wordpress.com/2009/07/baza-bujor.jpeg?w=227
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicBujorul_de_gradina.html
http://www.flori-cultura.ro/materialul-biologic-folosit-pentru-infiintarea-culturilor-floricole-in-camp/
http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2016/05/11/plante-ornamentale-bujorul-propus-floare-nationala-a-romaniei-10-49-20
http://www.anthesis.ro/material/bujori
