Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură și Societatea Națională a pomicultorilor din România, cu ajutorul Ministerului Agriculturii și dezvoltării, prin proiectul UMP CESAR (Completarea Sprijinului Financiar acordat de Uniunea Europeană pentru Restructurarea Agriculturii în România), au realizat un Ghid tehnic și economic pentru pomi, arbuști fructiferi și căpșun – disponibil pe http://www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf.
Publicația ,,Pomi, arbuști fructiferi, căpșun – Ghid tehnic și economic“, apărută în anul 2014, abordează situația actuală a pomiculturii din România (secvențe tehnologice, prezentarea principalelor specii pomicole cultivate la noi în țară și zonarea acestora).
Zonele de vegetaţie
În literatura de specialitate mai recentă, pentru vegetaţia diferenţiată în funcţie de latitudine se utilizează noţiunea zonă, iar pentru cea determinată altitudinal (de relief) se foloseşte termenul de etaj de vegetaţie. În ţara noastră se întâlnesc trei zone de vegetaţie diferenţiate latitudinal: zona de stepă, zona de silvostepă şi zona pădurilor de foioase, reprezentată prin cer (Quercus cerris), gârniţă (Q. frainetto) şi stejar (Q. robur). (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Zona de stepă:
- predomină climatul secetos, de stepă - precipitaţii puţine (350-450 mm anual, uneori sub 250 mm), perioade lungi de secetă, umiditate atmosferică scăzută, diferenţe mari între temperaturile maxime din lunile calde şi cele minime, din lunile reci;
- această zonă ocupă Bărăganul, partea centrală şi sud-estică a Dobrogei;
- solurile caracteristice sunt cele bălane şi cernoziomurile.
- vegetaţia este reprezentată de plante anuale cu durata de viaţă care nu trece de un sezon şi care, după pieirea lor, nu lasă decât seminţe şi fructe; uneori se întâlnesc şi tufişuri de specii xerofile şi, mai rar, pâlcuri de păduri din specii termofile, influenţate de factori locali;
- flora pomicolă spontană este foarte săracă, fiind reprezentată, prin speciile Amygdalus nana, Cerasus chamaecerasus, Prunus spinosa ş.a.
- în condiţii de irigare, se pot cultiva cu rezultate foarte bune: caisul, piersicul, migdalul, prunul, părul, gutuiul, cireşul, vişinul, nucul, căpşunul şi alte specii pomicole, aşa cum demonstrează rezultatele obţinute la Mărculeşti-Ialomiţa, Medgidia, Mangalia şi în alte centre. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Zona de silvostepă:
- este caracterizată prin alternanţa formaţiunii de stepă cu aceea de pădure;
- vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin speciile de stejar termofile și mezofile;
- dintre speciile pomicole spontane se întâlnesc: Cerasus fruticosa, Cerasus mahaleb, Amygdalus nana, Pyrus sylvestris ş.a.
- se disting două zone - silvostepa sudică şi cea nordică.
- silvostepa sudică este reprezentată prin partea de silvostepă a Dobrogei, Burnas, partea sudică a Olteniei, silvostepa din sudul şi centrul Moldovei. Temperatura medie anuală este de 10,5-11,5°C, iar precipitaţiile însumează 350-500 mm anual.
- silvostepa nordică este reprezentată prin mai multe insule situate la mari distanţe între ele, şi anume: două în nordul Moldovei (una aproape de localitatea Siret, iar alta între Suceava şi Fălticeni), una în centrul Transilvaniei (cunoscută sub denumirea de „Câmpia Transilvaniei“), iar altele în Crişana şi Banat. Temperatura medie anuală este de circa 9°C, iar precipitaţiile de 500 mm anual. În silvostepa din Crişana şi Banat condiţiile de climă sunt aproape de acelea ale silvostepei sudice.
- solurile caracteristice pentru silvostepă sunt cernoziomurile levigate şi cernoziomurile argilice.
- în silvostepă, toate speciile pomicole găsesc condiţiile favorabile şi foarte favorabile de creştere şi fructificare. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Zona pădurilor de foioase:
- se împarte în două subzone: una cu păduri de cer şi gârniţă, iar alta cu păduri de stejar pedunculat (Q. robur) şi uneori de gorun (Q. petraea).
- prima subzonă este mai răspândită în sudul şi vestul ţării, cerul şi gârniţa fiind specii termofile. Solul caracteristic acestei subzone este brun roşcat de pădure.
- pentru cea de-a doua subzonă, tipurile de sol caracteristice sunt cele brune podzolite şi cenuşii de pădure.
- în ambele subzone există condiţii foarte bune pentru toate speciile pomicole cultivate în ţara noastră. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Etajele de vegetaţie
Etajul gorunului ocupă dealurile mici, mijlocii şi înalte de la 200-300 m până la 700 m. Solurile caracteristice acestui etaj sunt: brune, podzolite, cenuşii şi soluri podzolite argilo-aluvionare. În acest etaj, condiţiile de mediu sunt favorabile pentru aproape toate speciile pomicole cultivate la noi. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Etajul fagului ocupă o suprafaţă de aproape două milioane de ha în ţara noastră. Limitele lui inferioare şi superioare variază în funcţie de latitudine, expoziţie, rocă şi alţi factori. Limita inferioară este de 600 m altitudine în Subcarpaţii meridionali, iar în partea nordică de 400-500 m. Limita superioară este de 1.200-1.400 m pe versanţii sudici ai Carpaţilor meridionali.
Temperatura medie anuală variază între 8-9°C la limita inferioară şi 6°C la cea superioară, iar precipitaţiile sunt cuprinse între 600-900 mm, în funcţie de altitudine. Solurile sunt variate: solurile podzolice argilo-iluviale, brune, brun podzolite, brun-argilice, brun-roşcate (în partea de sud a ţării), cenuşii (în partea de est a ţării), rendzine, pseudorendzine, soluri negre de fâneaţă etc. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Spre limita inferioară a etajului sunt condiţii favorabile pentru măr, păr, prun, vişin, nuc, căpşun şi arbuşti fructiferi. Spre limita superioară se întâlnesc Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea şi zmeurul sălbatic. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Trecerea de la etajul gorunului la etajul fagului, ca de altfel şi la celelalte etaje, nu se face brusc, ci adeseori prin păduri de amestec: fag cu gorun la partea inferioară, fag cu brad sau fag cu molid, spre limita superioară. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Etajul coniferelor are două subetaje: al molidului, între 800 şi 1.700 m şi al jneapănului şi ienupărului pitic. Acest etaj nu este favorabil pentru pomicultură, temperatura medie fiind în subetajul molidului de 6°C la limita inferioară şi 2°C la cea superioară, iar precipitaţiile de 700-900 mm anual. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Etajul pajiştilor alpine cuprinde crestele munţilor înalţi, acoperite de vegetaţie ierboasă, scundă şi deseori cu creştere în formă de tufe dese. Acest etaj nu interesează pomicultura. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Regiunile pomicole
În baza studiilor efectuate de N. Constantinescu şi D. Teaci (1967) în cuprinsul ţării noastre au fost stabilite 13 regiuni pomicole, din care 5 în zona subcarpatică a piemonturilor şi dealurilor, 3 pe podişuri şi platforme, 4 în zona de şes şi coline şi una în zona inundabilă a Dunării. În cadrul fiecărei regiuni numai anumite terenuri sunt destinate culturii pomilor. (Ghena N., Braniște N., Stănică F., 2010)
Regiunea I - Dealurile meridionale şi de sud-est
- cuprinde partea deluroasă a judeţelor: Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău şi Vrancea și platformele Strehaia, Cotmeana şi Cândeşti.
- clima este continentală, atenuată de factorii orografici, hidrografici şi biosferici.
- temperatura medie anuală de 6 – 10°C, temperatura normală a lunii ianuarie are valoarea de -2 – -3°C şi nu scade sub -7,5 – -8,8°C, gerurile sub -24 – -27°C sunt foarte rare, iar durata intervalului fără îngheţ este de 160-190 zile. Temperatura normală a lunii iulie: 18 – 21°C.
- durata medie a perioadei de vegetaţie: 235 zile (10.III-1.XI).
- precipitaţiile medii anuale variază între 550 şi 1.000 mm, iar umiditatea relativă a aerului între 45-60%. Frecvenţa îngheţurilor este destul de mare.
- solurile predominante sunt: brun-argilice, brun-podzolite, brune (80-85%), iar local: negre de fâneaţă, rendzine,pseudorendzine mai puţin favorabile pomilor.
- flora pomicolă spontană este foarte bogată şi reprezentată prin: măr pădureţ, păr pădureţ, păducel, cireş păsăresc, porumbar, alun, corn, zmeur şi mur. În depresiunea subcarpatică a Olteniei cresc spontan castanul dulce şi alunul turcesc, iar semispontan smochinul, toate aceste specii constituind indicatori ai influenţei climatului mediteranean.
- bazinele pomicole sunt numeroase, cu centre de cultură localizate pe văile râurilor ce străbat regiunea (Jiu, Olt, Argeş, Dâmboviţa, Ialomiţa, Prahova, Buzău).
Regiunea a II-a - Piemonturile de vest
- cuprinde dealurile Reşiţei, Lugojului, Făgetului şi podişul Lipovei, depresiunea Haţegului, Orăştiei şi Sebeşului, depresiunea Bozovici (în sud), dealurile Beiuşului şi Gurahonţului, precum şi terasele Crişului, suprapunându-se parţial cu judeţele Timiş, Hunedoara, Arad şi Bihor.
- clima este continental-moderată, în general umedă (550 - 1.000 mm precipitaţii anual).
- temperatura normală anuală: 6 – 10°C; temperatura normală a lunii ianuarie: -2 – -4,5°C; minime absolute: -24 – -27°C; temperatura normală a lunii iulie: 18 – 21°C.
- durata perioadei de vegetaţie este de 240-250 zile, iar a intervalului fără îngheţ de 175-180 zile.
- umiditatea atmosferică mai ridicată este consecinţă a invaziei de aer maritim. Brumele târzii de primăvară au frecvenţă redusă şi rareori produc pagube.
- solurile predominante sunt: brun-argilice şi brun-podzolite (70-75%), iar local soluri podzolice argiloiluviale, brune, pseudorendzine, rendzine, soluri negre de fâneaţă, soluri erodate şi cu fertilitate în general slabă.
- flora pomicolă spontană este asemănătoare celei din regiunea I.
- bazine pomicole: ale râurilor Belareca, Caransebeş, Mureşului până la Sebeş şi al celor trei Crişuri.
Regiunea a III-a - Podişul Someşan
- cuprinde partea deluroasă a judeţelor Maramureş, Satu-Mare, Sălaj, Cluj şi Bihor.
- clima este continentală-moderată, temperatura medie anuală fiind de 7,5 – 8,5°C, durata intervalului fără îngheţ de 180-190 zile.
- durata perioadei de vegetaţie este de 240 zile.
- precipitaţiile însumează 650-800 mm anual, iar umiditatea atmosferică este de 70%. Brumele au o frecvenţă scăzută.
- solurile predominante sunt cele brun argilice, brun podzolite, soluri podzolice argiloiluviale, brune pe alocuri, soluri erodate.
- flora pomicolă este bogată, reprezentată prin aceleaşi specii ca şi în regiunile I şi II.
- centrele pomicole principale sunt: Şimleul Silvaniei, Şomcuţa Mare, Seini, Dej ş.a.
Regiunea a IV-a - Bordura Podişului Transilvaniei şi Țara Bârsei
- cuprinde dealurile Sebeşului şi Făgăraşului, cele de la Rupea, Odorhei, Mureş, Reghin şi Bistriţa-Năsăud, precum şi depresiunile Târgului Lăpuş, Baia Mare, Sighet şi Țara Oaşului, o parte din câmpia judeţului Satu Mare; districte insulare din Țara Bârsei, Miercurea Ciuc, Gheorghieni.
- clima, în general, este rece (excepţie Cisnădie şi Sf. Gheorghe), temperatura medie anuală variază de la 4°C până la 8,5°C.
- precipitaţiile însumează 700-1.000 mm anual.
- solurile predominante: brun argilice, negre de fâneaţă, lăcovişti şi soluri gleice, soluri brun podzolite şi brune.
- flora pomicolă spontană este săracă.
- centrele pomicole principale sunt: Baia-Mare, Bistriţa-Năsăud, Cisnădie, Cisnădioara, Sf. Gheorghe, Câmpeni, Sighet, Rupea şi Reghin.
Regiunea a V-a - Subcarpaţii Orientali
- cuprinde dealurile şi terasele de pe dreapta Siretului, parţial podişul Fălticeni, depresiunile Liteni-Suceava şi Rădăuţi.
- clima este pronunţat continentală, cu ierni geroase prelungite, veri calde şi secetoase. Temperatura medie anuală este 7 – 8,1°C.
- intervalul fără îngheţ are o durată de 150-170 zile, iar perioada de vegetaţie de 220 zile. Pericolul brumelor târzii de primăvară este mare.
- precipitaţiile însumează 500-600 mm anual, iar umiditatea atmosferică este de 65-70%.
- solurile predominante sunt cele cenuşii, brun argilice şi brun podzolite, negre de fâneaţă.
- flora pomicolă spontană este reprezentată prin meri pădureţi, peri pădureţi, porumbar etc.
- bazinele pomicole: ale Siretului, Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului.
Regiunea a VI-a - Podişul Târnavelor
- cuprinde dealurile înalte ale Târnavelor, dealurile Târnăvenilor, Mediaşului şi ale Sighişoarei. Se suprapune parţial cu judeţele Sibiu, Braşov şi Mureş.
- clima este continental moderată, temperatura medie anuală fiind de 7,5 – 9,5°C. Gerurile mari sunt relativ rare.
- durata intervalului fără îngheţ este de 160-185 zile, iar a perioadei de vegetaţie de 235 zile. - precipitaţiile însumează 600-700 mm anual.
- solurile sunt brun argilice, brun podzolite, local negre de fâneaţă, pseudorendzine, soluri erodate.
- flora pomicolă este săracă în specii şi soiuri locale.
- centrele pomicole principale: Mediaş, Dumbrăveni, Sighişoara, Târnăveni şi Agnita.
Regiunea a VII-a - Câmpia Transilvaniei
- cuprinde zona de silvostepă şi forestieră din centrul Transilvaniei şi Podişul Secaşelor.
- clima este continental-moderată, de silvostepă, răcoroasă, potrivit de secetoasă, cu temperatura medie anuală de 8 – 8,5°C.
- durata intervalului fără îngheţ de 175-190 zile, iar a perioadei de vegetaţie de 240 zile.
- precipitaţiile însumează 550-650 mm anual.
- solurile predominante sunt brun argilice, brun podzolite, negre de fâneaţă, cernoziomuri argilice şi cernoziomuri levigate.
- flora pomicolă este cea caracteristică silvostepei, cultura pomilor fiind relativ slab dezvoltată. - centre pomicole: Blaj, Cluj, Turda, Aiud, Alba Iulia şi Ocna Mureşului.
Regiunea a VIII-a - Podişul Moldovei
- cuprinde dealurile Bârladului, valea Siretului, delurile Cozancea, Copălău, Negreşti, Copou, până în Dorohoi; se suprapune parţial cu judeţele Vaslui, Bacău, Iaşi şi Botoşani.
- clima este pronunţat continentală, temperatura medie anuală fiind de 8,5-9,5°C.
- precipitaţiile medii anuale sunt de 440-500 mm.
- solurile predominante sunt: solurile cenuşii, brune argilice, brun podzolite, cernoziomuri argilice şi cernoziomuri levigate, solurile podzolice, argiloiluviale, soluri erodate îndeosebi în bazinul Bârladului.
- centre pomicole: Negreşti, Cotnari, Comarna Vişani ş.a.
Regiunea a IX-a - Câmpia Română de vest
- cuprinde zona de stepă şi silvostepă din Oltenia şi Muntenia, la vest de linia Mizil-Urziceni-Lehliu-Călăraşi.
- clima are caracter continental, de silvostepă sau de stepă. Temperatura medie anuală este de 10-11,5°C.
- intervalul fără îngheţ are o durată de 178-205 zile, iar perioada de vegetaţie de 245 zile.
- precipitaţiile variază de la 350 mm la 600 mm anual. Umiditatea atmosferică este cuprinsă între 56-64%, coborând vara până la 45-50%. Brumele târzii, după 15 aprilie, sunt foarte rare. Se înregistrează vânturi puternice, cu direcţie est-vest, atingând 50-75 km/oră.
- solurile sunt variate: în sud - cernoziomuri, cernoziomuri levigate şi cernoziomuri argilice, psamosoluri la Segarcea-Cujmir, Băileşti-Calafat; în nord - brun roşcat de pădure, aluviale, cernoziomuri de luncă, nisipuri în sudul Olteniei; la Băileşti-Pleniţa, Ciuperceni, Tâmbureşti, Bechet şi Dăbuleni.
- flora pomicolă este cea tipică de silvostepă şi stepă.
- centre pomicole: Pleniţa-Calafat, Craiova-Coşereni, Turnu Măgurele-Liţa, Petroşani-Giurgiu, Greaca-Hotarele, Bucureşti, Găeşti, Titu, Târgovişte, Urlaţi.
Regiunea a X-a - Câmpia de vest sau şesul Banatului şi Crişanei
- cuprinde zona de stepă, silvostepă şi de pădure din Banat, Crişana şi Maramureş.
- clima, este continental-moderată, temperatura medie anuală fiind de 9 – 10,5°C.
- intervalul fără îngheţ durează 185-205 zile, iar perioada de vegetaţie 245 zile.
- precipitaţiile însumează 550-800 mm anual, iar umiditatea relativă a aerului este de 65-70%. - solurile predominante: cernoziomuri, cernoziomuri levigate, cernoziomuri argilice, soluri brun argilice, psamosoluri la Carei şi Valea lui Mihai.
- flora pomicolă este destul de bogată.
- centre pomicole Ceacova, Timişoara, Sânicolau Mare, Cenad, Vinga, Arad, Miniş.
Regiunea a XI-a - Câmpia Moldovei
- cuprinde stepa şi silvostepa din judeţele Suceava, Iaşi, Vaslui, Botoşani şi Galaţi, depresiunea Jijia-Bahlui.
- clima are caracter continental, fiind mai caldă în sud. Temperatura medie anuală este de 8 – 9,5°C.
- intervalul fără îngheţ durează 175 zile, iar perioada de vegetaţie 236 zile.
- precipitaţiile însumează 440-550 mm anual. Umiditatea relativă este de 57-64%. Îngheţurile de primăvară se înregistrează până la 30 aprilie, iar cele de toamnă începând cu 1 octombrie.
- solurile predominante sunt cernoziomurile, cernoziomurile levigate şi cernoziomurile argilice, local solurile cenuşii, destul de fertile.
- flora pomicolă spontană este relativ săracă, fiind reprezentată prin măr pădureţ, păr pădureţ, cireş păsăresc, porumbar etc.
Regiunea a XII-a - Bărăganul şi Dobrogea
- cuprinde stepa din sud-estul ţării (judeţele Ialomiţa, Brăila, Constanţa, Tulcea, o parte din judeţele Galaţi şi Buzău).
- clima are caracter continental tipic, de stepă şi stepă uscată, cu călduri excesive vara, dar cu ierni mai puţin aspre. Temperatura medie anuală este de 10 – 11,5°C.
- intervalul fără îngheţ durează 200-230 zile, iar perioada de vegetaţie circa 250 zile.
- precipitaţiile însumează 350-500 mm (400 mm pe litoral). Umiditatea atmosferică are valori sub 60%, uneori scade până la 50% şi chiar 30%.
- solurile predominante sunt cernoziomurile, cernoziomurile levigate, cernoziomurile argilice, soluri bălane (în Dobrogea) ş.a.
- flora pomicolă este tipică de stepă, săracă.
- centre pomicole: Slobozia, Perieţi, Nazarcea, Neptun, Măcin, Niculiţel, Luncaviţa, Sarica, Babadag, Medgidia, Mangalia, Ostrov.
Regiunea a XIII-a - Zona inundabilă a Dunării şi gurile Siretului
- cuprinde fâşia îngustă de-a lungul fluviului Dunărea, de la Giurgiu până la Călăraşi, cu prelungire peste bălţile Borcea şi Brăila până la gurile Siretului şi Delta Dunării.
- clima este apropiată de a stepei vecine, atenuată de influenţa Dunării, care favorizează o umiditate atmosferică ridicată.
- solurile predominante sunt aluviunile şi solurile aluviale, uneori foarte fertile. Pe alocuri se întâlnesc soluri hidromorfe şi halomorfe, improprii pentru pomicultură.
- vegetaţia creşte luxuriant, în cultură predomină gutuiul, cu deosebire în Deltă.
Link-uri utile:
Bibliografie
