Arbori si arbusti ornamentali

pseudotsuga-menziesii-cone.jpg

Duglas verde (Pseudotsuga menziesii)

Pseudotsuga menziesii este o specie originară din America de Nord. Arbore de  talia  I, cu  coroană piramidală. Frunzele sunt aciculare moi și au miros de citrice la strivire. Conurile sunt   pendule,  cu  bractei lungi.

  •  Incadrare sistematică:

Încrengatura: Pinophyta

Clasa: Pinopsida

Ordinul: Pinales

Familia: Pinaceae

Genul: Pseudotsuga

Denumire științifică: Pseudotsuga menziesii

Denumire populară: Duglas verde, Duglas

 

  • Originea şi arealul de răspândire:

Duglasul este originar din America de Nord, unde este răspândit din Mexic până în Columbia Britanică, pe toată coasta Pacificului, iar spre interiorul continentului urcă până la 2000 m. (Clinovschi F., 2005)

În Europa s-a introdus acum 150 ani, iar la noi acum 100 ani pe suprafeţe apreciabile pe raza ocoalelor silvice Aleşd, Marghita, Dobreşti, bazinul Nădrag, Crisbav, Râşnov, Săcele, Fântânele etc. (aprox. 30 000 ha). (Clinovschi F., 2005)

În condiţiile ţării noastre, cele mai bune rezultate au dat provenienţele montane, cu caracter relativ continental. (Clinovschi F., 2005)

 

  • Descriere morfologica şi particularitati biologice:

Specie exotică de talia I, ce poate depăşi 80 m în înălţime şi 4-5 m în diametru, rivalizând deseori cu Sequoia gigantea. (Clinovschi F., 2005)

Tulpina este dreaptă , cilindrică, cu elagaj greoi. Scoarţă cenuşie închis, mult timp netedă, cu pungi de răşină; ritidomul apare târziu, este gros la bază, cu crăpături largi, spongios. (Clinovschi F., 2005)

Lemnul are duramen brun-roşcat, canale rezinifere rare, este calitate superioară şi are multiple utilizări. (Clinovschi F., 2005)

Coroana este conică cu verticile regulate, ramurile de ordinul II fiind concentrate spre vârful celor de ordinul I. Lujeri subţiri, scurt pubescenţi în primul an, galben-verzui la început apoi brun-roşcaţi. Mugurii sunt ovoconici, evident ascuţiţi, vişinii roşiatici, lucitori, plasaţi terminal câte unul. (Clinovschi F., 2005)

Frunzele aciculare sunt liniar turtite, de 2-3 cm, moi, pe faţă de un verde strălucitor, pe dos cu 2 dungi albicioase de stomate, ascuţite, prevăzute cu un peţiol foarte scurt, dispuse oarecum pectinat pe un umeraş puţin proeminent; care la strivire emană un miros aromat caracteristic. (Clinovschi F., 2005)

Flori unisexuat monoice, cele mascule sunt grupate în amenţi de culoare galbenă, iar cele femele sunt verzui. (Clinovschi F., 2005)

Conurile sunt pendente, ovoid-cilindrice, scurt pedunculate, cu solzi rotunjiţi întregi şi bractei prevăzute cu 3 vârfuri (trifidate) din care cel mijlociu mai lung, orientate spre vârful conului. Seminţele au circa 7 mm, sunt aripate, brune, la 1 kg intrând aproximativ 100.000 bucăţi. (Clinovschi F., 2005)

Maturaţia este anuală, prin septembrie, iar puterea germinativă este de 40-60%. Maturitatea este timpurie, începând de la 10 ani, iar la peste 30 ani fructifică aproape anual şi abundent.

Creşterile începând de la 8 ani sunt foarte viguroase şi susţinute, iar longevitatea este 500-600 ani.  (Clinovschi F., 2005)

pseudotsuga-menziesii-2.jpg 

  • Metode de înmulţire:

- prin seminţe. (Mănescu Cristina, 2010)

 

  • Exigente biologice și ecologice:

Duglasul este o specie care creşte mai repede ca bradul, tolerează atmosfera urbană și este rezistentă la ger. (Mănescu Cristina, 2010)

Duglasul este o specie de climat montan, oceanic, fie cald şi umed, fie rece şi umed. În Europa el este sensibil, în special în tinereţe, la geruri excesive, îngheţuri târzii şi secetă. Este mai rezistent la secetă decât bradul sau molidul şi poate fi coborât în regiunea dealurilor înalte şi mijlocii (făgete, gorunete). (Clinovschi F., 2005)

La noi cele mai favorabile zone sunt cele din vestul Transilvaniei, Banat (ierni blânde, precipitaţii 700-900 mm). Preferă soluri afânate, uşoare, aerisite, drenate (substrat de şisturi cristaline, granite, conglomerate). (Clinovschi F., 2005)

Duglasul are un temperament de semiumbră. (Clinovschi F., 2005)

 

  • Importanţă economică şi ecologică și utilizare:

Se poate planta în parcuri, grădini - solitar sau în grupuri. De asemenea se pot utiliza în realizarea unor aliniamente în parcuri. (Mănescu Cristina, 2010)

 

Link-uri utile:

The Gymnosperm Database 

European Forest Genetic Resources Programme 

Oxford Academic articles 

ScienceDirect articles 

EDP Sciences articles 

https://en.wiktionary.org/wiki/Pseudotsuga

 

Bibliografie

Clinovschi F., 2005. Dendrologie. Editura Universităţii Suceava, Suceava.

Mănescu Cristina, 2010. Arboricultură ornamentală – Suport de curs. USAMV din București, Facultatea de Horticultură, București.