Omul este chemat sa restabileasca si sa pastreze capacitatea de comunicare a naturii prin ”armonie, echilibru, frumusete, ordine interioara, cat si prin exploatarea resurselor naturale in limitele echilibrului, responsabilitatii si responsabilizarii in comunitate”.
"Daca va reusi... va transforma timpul istoriei în Viata – in resursa vitala pentru intreaga faptura, istoria încetand a mai fi un sir de evenimente care vin dinspre trecut catre prezent dobandind doua dimensiuni: o dimensiune a viitorului – destinat aprofundarii relatiei cu potentialitatile naturii (o crestere a omului insusi in echilibru, armonie si frumusete), si o dimensiune verticala - omul intuind in frumusetea, ordinea si armonia din natura o lucrare a lui Dumnezeu in lume, natura, om si cosmos (redobandind, in echilibrul naturii, mintea intuitiva, in detrimentul celei rationale - atat de promovata in societatea profund secularizata).
Daca nu va reusi, cu o minte intunecata, o intelegere saracita a celor profunde, se va gandi pe sine stapan al naturii in locul lui Dumnezeu si va considera materia rea, invocand „o stare de catastrofa naturala”, nemaiidentificand cauza raului in vointa sa afectata, exacerbata dupa bunuri materiale, confort si acumulare, ci in natura insasi."
Sursa:
Prof. Ciprian Nazare, Ecologie crestina, pag.3 http://www.asociatia-profesorilor.ro/ecologie-crestina.html
