Sfintii Parinti – model de vietuire in armonie cu natura
Mantuitorul Hristos, la venirea sa, a reafirmat conditia omului in mijlocul naturii. Furtuna s-a potolit, marea s-a linistit (Matei 8, 24; 26, Luca 8, 25), vanturile se adună. Isi trimite apostolii in lume la propovăduire, dandu-le ”putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoată si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta” (Matei 10, 1; Marcu 6,7; Luca 9,1), sa ”calce peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului”, nimic vatamandu-i (Luca 10, 19).
Le aminteste ca adevarata bucurie este data de faptul ca ”numele voastre sunt scrise in ceruri” (Luca 10, 20) si nu de toata creatia vazuta si nevazuta care ascultă de cuvantul lor.
Le arata apostolilor cum credinta ii face sa depaseasca firea elementelor naturii, apostolul Petru reusind sa mearga pe apa (Matei 14, 29) o vreme.
In timp, sfintii au ajuns sa depasească conditia omului căzut si sa reatinga inăltimea la care fusese asezat de Dumnezeu.
Sfintii pustiei se ingrijesc de hrana lor, cultiva pamantul si isi castiga painea zilnica, respectand cuvantul Domnului. Starea de neprihanire ii duce la reasezarea ierarhiei intre celelalte vietuitoare, recunoscandu-li-se intaietatea. Animalele sălbatice se domesticesc in jurul lor, pamantul isi da roadele.
Apa, element al naturii si simbol al vietii, este adusa de multe ori la suprafata la nevoie.
Sfantul Antonie cel Mare a trait in secolul al III-lea si inceputul secolului al IV-lea, socotit fiind a fi intemeietorul vietii monahale . Viata sfantului este relatata de Sfantul Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei. Sfantul Antonie, alege sa locuiasca intr-o cladire plină cu ”taratoare” . In momentul in care intra in cladire, ”taratoarele ca alungate de cineva au plecat indata”. Trece raul plin de crocodili, pasind impreună cu fratii pe ei . Cultiva grau pentru a nu mai obosi pe cei care-i aduceau paine si legume pentru cei care veneau să-l viziteze. Vazand ca animalele salbatice, in drumul lor spre apa, ii stricau semanaturile, le intreabă ”Pentru ce ma vatamati cand eu nu va vatam pe voi? Plecati si in numele Domnului nu va mai apropiati de acest loc.” Si de atunci animalele nu s-au mai apropiat.
”Avand mintea neclatinata si neinviforată, incat mai degraba fugeau dracii, iar fiarele salbatice, precum s-a scris, traiau in pace cu el (Iov 5, 23)”
Mergand la fratii monahi sa-i cerceteze la rugămintea lor si vazandu-i in primejdie neavand apa, Sfantul Antonie ”s-a intristat foarte, si suspinand s-a departat putin de ei ingenunchind si intinzandu-si mainile, s-a rugat. si indată Domnul a făcut sa izvorască apa in locul unde se afla rugandu-se”.
Vede cum se inalta sufletul altui drept, Amun, spre cer desi era la mare departare de el si le spune fratilor o minune ce s-a savarsit prin Amun, acesta impreună cu un frate monah au fost trecuti apa in mod miraculos si au ajuns pe malul celălalt.
După o noapte, in care Sfantul Antonie si ava Macarie povestesc despre mantuirea sufletelor, primul admiră cum ramura de maslin udată de ava Macarie cu o seară inainte a crescut in asa fel de a intrat pe fereastră in pesteră.
La ingroparea cuviosului Pavel Tebeul intr-un mormant sapat de doi lei si care sedeau la picioarele lui, Sfantul Antonie cel Mare ii binecuvintează: „Doamne, fara voia Caruia nu se scutura nici o frunza din copac si nu cade nici o pasare la pamant, da-le acestora dupa cum stii!”
In patericul egiptean, ava Antonie spune ”smerenia cu infranare indupleca fiarele”.
Preacuviosul Parintele Gherasim de la Iordan (4 martie 475) a fost slujit mult timp de un leu caruia ii scosese un spin din picior. Ii este dat chiar un catar in grija pentru a-l paste. Indeplineste cu supunere sarcina de a duce apa in locul catarului după ce acesta este luat de un om cu camile pana este eliberat de ea cumpărandu-se alt catar. In momentul in care omul cu camile se intoarce, leul recupereaza catarul si se intoarce bucuros la Parintele Gherasim care recunoaste ca l-a invinuit pe nedrept de disparitia catarului. La moartea parintelui, leul după cautari disperate ajunge la mormantul lui si isi da duhul. Autorul mentioneaza că ”Dumnezeu a voit să preamareasca pe cela ce L-a marit pe El, adică pe Sfantul si Cuviosul Gherasim, nu numai in viata aceasta, ci si dupa moarte si sa ne arate noua cata ascultare aveau fiarele catre Adam in Rai, mai inainte de a lui neascultare si cadere”
Sfantul Serafim de Sarov (2 ianuarie 1833) a trait mai mult de zece ani in padure dupa randuiala Sfantului Pahomie din Egipt, traind in ”tovarasia animalelor salbatice ursi, lupi, vulpi care se obisnuisera să ia mancare din măna lui”.
Cuviosul parinte Chiriac Sihastrul (29 septembrie 556) avea un leu ce il pazea de talhari si in acelasi timp ii pazea verdeturile. Apa aduna intr-o groapa facuta in piatra, dar in momentul in care seceta il lipseste de ea, se roaga la Dumnezeu pentru a-i da ”putina apa” iar ”indata s-a aratat un nor mic deasupra Susachimului, unde vietuia, si a plouat in jurul chiliei lui si i-a umplut lui toate gropile, cele ce erau de piatră. Asa, degraba, a ascultat Dumnezeu pe robul sau.”
Parintele Coprie (24 septembrie 530), hranit de mic de o capra, ”pazind curatia sufletului i se supuneau fiarele salbatice”. Atunci cand descopera un urs ”mancand laptucile, l-a luat de urechi si l-a scos afara si, poruncindu-i in numele marelui Teodosie, ursul n-a cutezat sa mai intre alta data in grădina.” Altui urs, dupa ce a vatamat un magar, i-a dat sarcinile acestuia pana se vindeca magarul, ceea ce ursul a si facut.
La moartea preacuvioasei maicii nostre Maria Egipteanca (1 aprilie 431), parintele Zosima se ajuta cu leul ce venise sa-i sape groapa cu ghearele, sapandu-i mormantul dupa randuiala.
Sfantul mucenic Gordie (3 ianuarie 314) pentru a se indeparta de ”salbăticia din lume, indrazneala paganilor si defaimarea lui Hristos” se retrage ”departe in munti si a petrecut cu fiarele”.
Sfantul Macarie din Alexandria (19 ianuarie 395) a vindecat puiul orb al unei hiene, primind in dar a doua zi de la ea o piele de oaie .
Sfantul Vlasie, episcopul Sevastiei (11 februarie 316), ”petrecea ascuns in una din pesterile unui munte, numit Argheos, si imblanzise fiarele slabatice, de le prindea cu mainile”.
Preacuviosul parinte Stefan Zavaitul (28 octombrie 794) ”aflandu-se mereu in pustie, imblanzea fiarele cele salbatice. si cerbilor, celor ce veneau la dansul, le da hrana cu mainile sale. Iar oarecand, insetat fiind ucenicul lui, lovind pamantul cu toiagul sau, a scos apa si l-a adapat, si alte semne si minuni a făcut”.
Multi sfinti mucenici au fost omorati de sabie, intrucat animalele salbatice nu le făceau niciun rau. Cu Sfintii Mucenici Trofim, Savatie si Dorimedont (19 septembrie 278) ”o ursoaica, un pardos si un leu se purtau cu ei ca niste animale de casa, uitand naravul lor de fiare”.
Achindin, Pigasie si Anempodist (2 noiembrie 341-345), aruncati intr-o groapă cu fiare, au ramas nevatamati.
Animalele salbatice au crutat si pe Sfintele Mucenite Perpetua si Felicitas (1 februarie 203), pe Sfantul Mucenic Mamant (2 septembrie 275), pe Sfintii Mucenici Eustatie cel Mare, Teopista, Agapie si Teopist (20 septembrie 120), pe Sfanta Mare Mucenita Tecla (24 septembrie, sec. I), careia ii lingeau picioarele, zacand pe jos langă ea, pe Sfintii Mucenici Prov, Tarah si Andronic (12 octombrie 304), pe Sfintii Mucenici Carp, Papil, Agatodor si Agatonica (13 octombrie 250), pe Sfintii Terentie si Neonila, cu cei sapte fii ai lor (28 octombrie 303-305), sau pe Sfantul Tirs (14 decembrie 250). Sfanta Mucenită Chiriachi (7 iulie 303) a fost aruncată la fiarele salbatice care, ”simtind sfintenia ei, se gudurau ca mieii”.
Bibliografie:
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-antonie-mare-98788.html
Sfantul Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane ( I.B.M.B.O.R.), Bucuresti, 1987, p. 191 -246
Sfantul Macarie Egipteanul, Omilii Duhovnicesti, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1992, p. 58
Fericitul Ieronim, Viata Cuviosului Pavel Tebeul, 16, 1, citat de Daniil Stoenescu, Epicleze, Ed. invierea, Timisoara, 2012, p. 107
http://www.pateric.ro/despre-avva-antonie/
Proloage, Mitropolia Olteniei, Craiova, 1991Alexandru Ionut Petrisor, Ecologia si Teologia ortodoxă, online, p. 8
"Elemente de Ecologie la Sfintii Parinti in perioda patristica si postpatristica", 2017, Constanta
