Dictionar general de botanica (S,Ş).
S
Stagnicol (despre plante) - Care crește în ape stătătoare.
Stagnofită - Plantă care trăiește pe soluri cu regim de apă nemobilă, stagnantă.
Staminal - Referitor la stamină.
Staminat (despre flori) - Care produce stamine, dar nu are pistil (deci o floare masculă).
Stamină - Organul mascul de reproducere al florii plantelor fanerogame, format din filament și anteră. Totalitatea staminelor formează androceul.
Staminifer - Care poartă stamine.
Staminodie - Transformarea anormală a unor organe florale în stamine.
Staminodiu - Stamină sterilă, lipsită de antere (ex. la in - Linum usitatissimum).
Staminofor - Bandă de țesut în jurul apexului hipanțiului pe care sunt inserate staminele în floarea de eucalipt (Eucalyptus).
Stasimorfie - Oprirea dezvoltării unui organ în fază inițială, conducând la modificarea formei sale normale.
Stasofil (despre plante) - Care trăiește în ape stagnante.
Stasofită - Plantă stasofilă.
Statenchim - Țesut format din statocite.
Statocit (statocist) - Celulă care conține statoliți, cu rol de a detecta direcția gravitației, fiind astfel implicată în geotropism.
Statolit - Incluziune solidă intracelulară, din amiloplast, în statocite care-și schimbă poziția sub influența gravitației către suprafața celulară cea mai joasă. Sunt implicați în geotropism.
Stațiune - Totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze (ex. stațiune forestieră).
Staurocitic - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de patru celule anexe, care au pereții anticlinali comuni orientați în formă de cruce, față de pereții externi ai celulelor stomatice.
Staurofilă - Frunză din celule palisadice.
Stefanokont (despre celule) - Cu o coroană de flageli în apropierea capătului anterior (ex. sporii la unele alge verzi – Oedogoniales sau Bryopsidales).
Stegocarp, stegocarpic (despre mușchi) - Cu capsulă având un opercul dehiscent cu peristom.
Stejăriș (stejăret, ștejăriște) - Pădurice sau desiș de stejari (Quercus).
Stel (cilindru central, cilindru vascular) - Porțiunea centrală a rădăcinii și tulpinii la plantele vasculare. Este acoperită de scoarță și conține țesutul vascular, măduva și periciclul.
Stelat - În formă de stea.
Stenobatic (despre plancton) - Care trăiește într-o regiune verticală limitată, în adâncimea apei.
Stenocist - Celulă auxiliară în frunzele unor mușchi.
Stenocor, stenochor (despre plante) - Cu areal de răspândire limitat la o zonă geografică restrânsă (ex. arborele Metasequoia glyptostroboidestrăiește numai în provincia Hubei din China).
Stenofil - Cu frunze înguste.
Stenohalin (despre specii) - Care este capabilă să tolereze doar o mică variație în salinitate (ex. alge).
Stenohigric (despre plante) - Care nu rezistă la variații mari ale umidității atmosferice.
Stenomorf (despre plante) - Cu înfățișare mai mică decât forma tipică, datorată restricțiilor de habitat.
Stenopetal (despre flori, corolă) - Cu petale înguste.
Stenosepal (despre flori, caliciu) - Cu sepale înguste.
Stenospermocarpie - Formarea fructelor prin polenizare și fecundație normală, dar embrionul sau embrionii formați sunt abortați, rezultând fructe cu semințe mici, nedezvoltate (ex. la soiuri de struguri - Vitis vinifera).
Stenoterm, stenotermic (despre specii) - Care este capabilă să tolereze doar o mică variație în temperatură (ex. cianobacteria Oscillatoria rubescens).
Stenotop, stenotopic, stenecă, stenodafă (despre plante) - Care nu poate trăi decât în anumite biotopuri (ex. floarea de colț - Leontopodium alpinum crește numai pe stâncile calcaroase).
Stenotropic (despre specii) - Care nu suportă variații mari ale condițiilor de mediu.
Stepă - Formație vegetală ierboasă, uneori cu tufe sau pâlcuri de arbuști spinoși, întâlnită mai ales în șesurile din regiunile temperate continentale.
Stereidă - Celulă cu pereți îngroșați care intră în alcătuirea stereomului.
Stereochineză - Reacția unei plante ajunsă în contact cu o suprafață solidă la care tinde să adere sau pe care vrea să o evite.
Stereofil - Cu frunze tari.
Stereom - Totalitatea țesuturilor mecanice de susținere (colenchimuri, sclerenchimuri), formate din celule cu pereți îngroșați.
Stereosperm - Cu semințe tari.
Sterigmă - 1. Protuberanță mică, subțire, a bazidiei care poartă la vârf bazidiospori la bazidiomicete. 2. Baza persistentă a frunzelor unor conifere (ex. Picea, Tsuga).
Steril, infertil (despre plante) - Care nu face fructe sau semințe.
Sternotrib (despre flori) - Adaptată să depoziteze polen pe partea ventrală a unei insecte polenizatoare.
Sterofită - Plantă paludicolă.
Sticlozitate - Aspect translucid, cu luciu sticlos, pe care îl au în secțiune boabele de cereale bogate în substanțe proteice.
Stigmarie - Tip de rădăcini fosile ramificate aparținând unor licopside arborescente din carbonifer (ex. Sigillaria, Lepidodendron).
Stigmat (stigmă) - Extremitatea superioară a pistilului, unde se depune și germinează polenul.
Stigmatic - Referitor la stigmă.
Stigmatifer - Care poartă stigmat.
Stigmatofor - Partea terminală a stilului care poartă stigmatele la Asteraceae.
Stigmă - Organit celular pigmentat, sensibil la lumină în celula unor microorganisme (ex. microalge).
Stihidie - Ramură specială a talului care poartă tetraspori la unele alge roșii (ex. Polysiphonia).
Stihocarp - Cu fructe dispuse în spirală.
Stil - Porțiune subțire și cilindrică a pistilului, care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul.
Stilar - Referitor la stil.
Stilifer (stilofor, stilat) - Prevăzut cu stil.
Stiliform - În formă de stil sau de ghimpe.
Stilodiu - Ramură a stigmei la unele specii de Geraniaceae; stigmat elongat și filiform la Lilaea.
Stiloid - Cristal solitar, elongat, angular de oxalat de calciu care se formează în celulele unor plante (ex. Iridaceae).
Stilopodiu - Suport cărnos, disciform la baza stilului la florile din familia Apiaceae.
Stilospor - Spor alungit format la vârful unei hife sau în picnidii la unele ciuperci și licheni.
Stimulator - Substanță naturală sau sintetică care accelerează creșterea plantelor (ex. hormon de creștere).
Stip - 1. Tulpină lemnoasă, înaltă, neramificată, cu numeroase internoduri, care poartă în vârf un buchet de frunze (ex. palmieri și ferigi lemnoase). 2. Piciorul sau peduncul care susține pălăria la unele ciuperci (ex. la Amanita). 3. Trunchiul talului la alge sau suportul frondei la ferigi.
Stipelar - Referitor la stipelă.
Stipelat, stipulat (despre frunze) - Care are stipele (ex. la specii de Rosaceae).
Stipelă (stipul) - Fiecare din cele două apendice foliacee, solzoase sau sub formă de cârcei sau spini situate la baza frunzei sau de-a lungul pețiolului. Au funcții variate - apărare a mugurilor axilari și stipelari, fotosinteză, apărare față de prădători etc. (ex. stipele libere la mușcată - Pelargonium zonale).
Stipitat (stipifer) - Care prezintă un suport sau un picioruș (ex. ovar, fruct).
Stipul - Stipelă, stip.
Stipulifer (despre frunze) - Prevăzută cu stipuli.
Stolbur - Boală virală a plantelor din familia Solanaceae manifestată prin decolorări și ofiliri rapide.
Stolon - Tulpină aeriană sau subterană, subțire, târâtoare, care produce la nivelul nodurilor rădăcini adventive și tulpini care, prin separare, pot da naștere unor indivizi noi (ex. la frag - Fragaria vesca).
Stolonieră - Teren rezervat în vederea înmulțirii vegetative prin stoloni (ex. pentru căpșun - Fragaria moschata).
Stolonifer (despre plante) - Care are sau produce stoloni.
Stoloniform - În formă de sau asemănător cu un stolon.
Stomată - Structură specializată, la nivelul epidermei, cu rol în schimbul de gaze între plantă și mediul extern, precum și în eliminarea vaporilor de apă prin transpirație.
Stomatic - Referitor la stomată.
Stomatifer - Care poartă stomate.
Stomatocarp - Fruct monocarpic ce se deschide printr-o crăpătură oblică.
Stomatocor, stomatochor (despre plante) - Ale cărei semințe sunt scuipate de un animal (după ce a mâncat fructul înconjurător) (ex. papagalul Brotogeris tirica răspândește semințele palmierului Syagrus romanzoffiana).
Stomatocorie (stomatochorie) - Tip de zoocorie în care semințele unor plante sunt scuipate de un animal (după ce a mâncat fructul înconjurător).
Stomatogeneză - Procesul de formare a stomatelor.
Stomatopodiu - Hifa unei ciuperci parazite care pătrunde printr-o stomată în mezofilul unei frunze, unde formează haustori specializați (apresori).
Stomiu - 1. Orificiu produs prin ruperea peretelui sporangelui la unele pteridofite, prin care sporii sunt eliberați. 2. Zonă de dehiscență a anterei la plantele cu flori sau a capsulei la unii mușchi.
Strangulat - Gâtuit (ex. cupa deasupra fructului de Corylus maxima sau rădăcina la Danaa cornubiensis)
Strat - Fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșie de pământ împreună cu vegetația respectivă.
Stratificare - Așezarea semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguș, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau înrădăcinarea.
Stratificație - Gruparea speciilor de plante pe verticală, după înălțime, într-o comunitate sau ecosistem.
Streașină - Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri.
Streptofite - Grup de plante care cuprinde embriofitele și carofitele.
Striat - Cu dungi fine, paralele, plane, scoase în relief sau săpate în adâncime (ex. tulpina la Equisetaceae).
Striolat - Cu dungi fine.
Striu - Proeminență sau adâncitură longitudinală fină pe suprafața unui organ (ex. pe frunze, fructe).
Strobil - 1. Structură de reproducere la Gimnosperme; la conifere se numește con și constă dintr-o grupare de sporofile (solzii conului) ovoide, cilindrice sau sferice aranjate în jurul unei axe centrale. 2. Orice structură în formă de con la Angiosperme, ex. fructul de hamei - Humulus lupulus. 3. Structură în formă de con care poartă sporangele la ferigi etc.
Strobilifer - Care poartă sau produce strobili.
Strobiloid (strobilaceu) - Asemănător cu conul gimnospermelor.
Strofism - Torsiunea unui organ vegetal ca reacție la excitații externe.
Strofomanie - Torsiunea teratologică a tulpinii, filotaxia devenind neregulată.
Strofotaxie - Aranjarea unor organe ale plantelor în urma mișcării de răsucire.
Stromă - 1. Matricea fundamentală, mai mult sau mai puțin omogenă, lipsită de pigmenți asimilatori a unui cloroplast. 2. Organ din hife la unele ciuperci în care se formează corpurile de fructificație.
Stropitoare - Recipient din metal, plastic etc., cu toartă și cu o țeavă laterală la capătul căreia se află un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul plantelor.
Strumă - Umflătură; protuberanță în formă de gușă.
Strumifer - Prevăzut cu protuberanțe.
Strumiform - În formă de gușă sau de tumoare.
Stuf - Desiș; tufiș, boschet.
Stufăriș (stufărie) - Loc unde crește stuf mult și des.
Stuficol - Referitor la stuficultură.
Stuficultură - Cultivarea și exploatarea stufului (Phragmites communis).
Stufos - 1. (despre arbori) Cu frunze multe și dese; 2. (despre păduri) Care are arbori cu frunze multe și dese.
Subacvatic (despre plante) - Care trăiește complet scufundată în apă (ex. unele alge marine).
Subalpin (despre vegetație) - Care crește în regiunea imediat inferioară celei alpine, fiind formată din tufișuri de jneapăn, ienupăr, smirdar, pajiști etc.
Subapical (infraapical) - Situat imediat sub vârful unei structuri.
Subarborescent (despre arbuști) - Cu aspect de arbore, aproape arborescent.
Subarboret (subetaj) - Stratul arbuștilor, situat în etajul inferior al unei fitocenoze de pădure.
Subarcuat - Ușor boltit.
Subasociație - Subdiviziunea unei asociații vegetale.
Subcaulescent (subacaul) - Cu tulpina foarte scurtă.
Subclasă - Unitate taxonomică inferioară clasei.
Subclimax (disclimax, preclimax) - Stadiu în evoluția unei formații vegetale care premerge stadiului de climax.
Subcortical - Aflat sub scoarță (ex. strat).
Subcuticular - Aflat sub cuticulă și deasupra epidermei unui organ vegetal (ex. ciuperci parazite).
Subcutis (subcuticulă) - Stratul intern al cuticulei la unele ciuperci (ex. Agaricus).
Subdentat - Ușor dentat.
Subdominant (despre o specie) - Care este mai puțin abundentă decât specia dominantă într-o fitocenoză sau care pare mai abundentă decât specia dominantă în anumite perioade ale anului.
Subecuatorial (despre plante, vegetație, păduri) - Care crește în zona dintre ecuator și tropice.
Subepidermic - Aflat sub epiderma unui organ vegetal sau într-un țesut mai profund (ex. ciuperci parazite).
Suber (felem, plută) - Stratul exterior al peridermului, țesut secundar de apărare multistratificat, format din celule moarte, turtite, fără spații intercelulare, cu pereții impregnați cu suberină.
Suberificare - Impregnarea pereților celulari cu suberină.
Suberină - Substanță lipidică care se depune pe fața internă a pereților celulari ai suberului (țesut de apărare), care devin astfel elastici și impermeabil pentru apă și gaze.
Suberos (despre țesuturi) - Format din celule cu membranele suberificate; care are consistența plutei.
Subfamilie - Unitate taxonomică inferioară familiei.
Subgen - Unitate taxonomică inferioară genului.
Subhimeniu - Strat de țesut aflat sub himeniu la unele ciuperci.
Subîncrengătură (subfilum) - Unitate taxonomică inferioară încrengăturii.
Subletal - Aproape mortal (ex. factor).
Submers - Scufundat complet în apă (ex. frunzele subacvatice la plantele acvatice).
Suborbicular - Aproape circular (ex. frunzele de cașul-popii - Malva neglecta).
Subordin - Unitate taxonomică inferioară ordinului.
Subparcelă - Porțiune dintr-o pădure, omogenă ca arboret, diferențiată în scopul lucrărilor de amenajare a pădurii.
Subpețiolat - Cu pețiol foarte scurt, aproape sesil.
Subrecedent (despre o specie) - Care constituie doar o foarte mică proporție (<1%) din indivizii care alcătuiesc o fitocenoză.
Subregn - Unitate taxonomică intermediară între regn și încrengătură.
Subserie - Porțiune dintr-o pădure în cuprinsul unei serii de exploatare.
Subspecie - Unitate taxonomică infraspecifică care se caracterizează printr-o serie de însușiri morfologice proprii, ereditare și printr-un areal distinct.
Subspontan (despre plante) - Scăpată din cultură și sălbăticită.
Substomatic - Situat dedesubtul celulelor stomatice.
Substrat - Baza sau stratul nutritiv pe care este fixată o plantă.
Subșarpantă - Ramură de ordinul II la arbori (în special la pomi fructiferi).
Subtemperaturală (despre plante) - Cu temperatura internă constant mai scăzută decât cea a mediului extern (ex. florile de pepene verde - Citrullus lanatus se mențin în timpul zilei cu aprox. 15°C mai jos decât temperatura externă).
Subterminal - Situat sau format aproape de extremitatea unui organ (ex. mugure).
Subtermofil (despre plante) - Cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândită între izotermele 7,5°C și 10,5°C; aici domină climatul continental de dealuri. Din punct de vedere al vegetației cuprinde subetajul gorunului, zona nemorală cu subzona pădurilor de stejari mezofili și silvostepa nordică.
Subtermofită - Plantă subtermofilă.
Subtrib - Unitate taxonomică inferioară tribului.
Subtropical (despre plante, vegetație, păduri) - Care crește în zona dintre tropice și 40° latitudine nordică și sudică.
Subulat - În formă de sulă, îngust, cilindric și ascuțit la vârf (ex. frunza de ienupăr - Juniperus communis).
Subumbelat - Aproape umbelat.
Suc - Lichid conținut în unele țesuturi sau organe ale plantelor, mai ales în fructe.
Succesiune vegetală - Modificarea continuă, unidirecțională, a unei fitocenoze în cursul existenței sale, determinată de acțiunea unor factori biotici sau abiotici (ex. vegetația unui câmp agricol abandonat se schimbă acoperindu-se cu plante vivace, apoi cu arbuști, iar ulterior se instalează o populație de arbori).
Suculent (despre plante) - Care are organe cărnoase și îngroșate, de obicei având rolul de a depozita apa în zone cu climat sau sol arid (ex. Aloe).
Sudură - Concreștere, prin țesuturi de cicatrizare, a altoiului cu portaltoiul.
Suhat - Termen regional pentru un loc necultivat pe care crește iarbă și unde pasc vitele; pășune.
Sulcat - 1. (despre un organ vegetal) Brăzdat, cu creste longitudinale (ex. tulpina la specii de Apiaceae). 2. (despre granulul de polen) Care are un sulcus.
Sulcus - 1. Apertură alungită la granulul de polen situată la unul din poli (cel mai adesea distal) sau paralel cu ecuatorul. 2. Șanț longitudinal în partea inferioară (hipocon) a unei dinoflagelate.
Sulinar - Termen regional pentru un copac tânăr sau trunchi de copac înalt, subțire și drept.
Sultanin (despre fructe, legume) - De cea mai bună calitate, de soi.
Super (despre ovar) - Cu poziție superioară, în vârful receptaculului cu care nu concrește, elementele florale fiind inserate sub baza ovarului. Corespunde florii hipogine (v.). Ex. la specii de Brassicaceae.
Superfetație - Fertilizarea ovulelor dintr-un ovar cu mai multe feluri de polen.
Superspecie - Grup de specii similare morfologic care sunt în mare parte sau complet separate geografic.
Suportant (despre plante halofile) - Care crește în mod obișnuit pe soluri de alt tip, dar care poate trăi și pe soluri saline (ex. troscot - Polygonum aviculare).
Supraaxilar - Situat mai sus de axila unei frunze (ex. stipelă).
Supraclasă - Unitate taxonomică care cuprinde mai multe clase înrudite.
Suprafoliar - Care se află deasupra frunzelor (ex. inflorescență suprafoliară la palmierul Corypha sp.).
Supraîncrengătură (suprafilum) - Unitate taxonomică care cuprinde mai multe încrengături înrudite.
Supramaturare (supramaturație) - Faza de declin a unui fruct caracterizată prin reducerea intensității proceselor metabolice din fructe și prin deprecierea însușirilor calitative.
Supranumerar - În număr mai mare decât cel obișnuit (ex. cromozomi, petale etc.).
Supraordin - Unitate taxonomică care cuprinde mai multe ordine înrudite.
Supraspecific (despre taxoni) - Mai mare decât specia (ex. gen, familie, clasă etc.).
Suprastomatic (antestomatic) - Situat deasupra celulelor stomatice.
Supratemperaturală (despre plante) - Cu temperatura internă constant mai ridicată în timpul zilei cu 10-30°C decât cea a mediului extern (ex. unele specii de cactuși - Opuntia raphinesquii, Phillocactus ackermani).
Surculifer - Care poartă lăstari.
Surculiform - În formă de lăstar tânăr.
Surfațare - Înlocuirea unui strat de mraniță de la suprafața unui ghiveci sau recipient foarte mare, care nu poate fi deplasat sau unde nu se poate face transplantarea plantei.
Suspensor - 1. Structură la baza embrionului la unele plante vasculare care se alungește și împinge embrionul în endosperm. 2. Hifă care susține fiecare gametange la zigomicete.
Sutură - Linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate.
Șalazal (chalazal) - Referitor la șalază.
Șalază (chalază, calază) - Regiunea din ovul sau sămânță unde funiculul se unește cu integumentele și nucela.
Șalazogam (chalazogam, calazogam) - Referitor la sau caracterizat prin șalazogamie.
Șalazogamie (chalazogamie, calazogamie, acrogamie) - Metodă de fertilizare la angiosperme în care tubul polinic pătrunde în ovul prin șalază, și nu prin micropil (ex. la fag - Fagus sylvatica).
Șarpantă (braț) - Ramură de ordinul I la arbori (în special la pomi fructiferi).
Școală (de puieți, pomi etc.) - Teren rezervat pentru producerea portaltoilor generativi ai unor pomi fructiferi și a materialului săditor pe rădăcini proprii.
Șibliac - Formație vegetală din zona de silvostepă de pe coastele însorite, formată din tufișuri cu arbuști xerofili, spinoși, greu de străbătut.
Șiștăvire - Termen popular pentru zbârcirea și pipernicirea boabelor de cereale produse de uscăciune excesivă sau de unele boli infecțioase.
Șleau - Pădure cu arbori de specii diferite.
Șrot - Material furajer provenit din resturile de semințe rămase după extragerea uleiului, cu conținut bogat în proteine și săruri minerale.
Știulete - Fructul matur al porumbului.
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
