Dictionar general de botanica (R).
Rabdocarp - Cu fructe alungite în formă de nuia.
Racem - Inflorescență monopodială simplă în care de pe axa principală se dezvoltă, de la nivele diferite, axe secundare fiecare terminată cu o floare. Florile mai apropiate de vârf sunt cele mai tinere (ex. la lăcrămioară - Convallaria majalis).
Racemifer (despre plante) - Care are florile dispuse în racem.
Racemiflor - Cu flori dispuse în ciorchini.
Racemiform - În formă de racem.
Racemos (despre inflorescență) - Cu creștere monopodială (v. racem).
Racemul - Racem mic.
Racemulos - Sub formă de ciorchini mici.
Radial (radiar) - Dispus sub formă de raze în jurul unui centru sau unei axe.
Radiat - Răspândit în formă de raze dintr-un centru comun (ex. flori).
Radicant (despre tulpini, frunze etc.) - Care emite rădăcini adventive; (despre plante) - Care se agață prin asemenea rădăcini.
Radicație - Modul de dispoziție și ramificare a rădăcinilor unei plante.
Radicelă - Ramificație secundară a rădăcinii principale a unei plante.
Radicicol - Care crește sau trăiește pe rădăcinile plantelor.
Radicifer - Care poartă rădăcini.
Radiciflor - La care florile sunt produse chiar la baza tulpinii, astfel încât par a crește direct de pe rădăcină.
Radiciform - Care are forma unei rădăcini.
Radicivor (rizofag) - Care se hrănește cu rădăcini;
Radicular - Care ține de rădăcină sau care crește pe rădăcină.
Radiculă - Parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina principală a plantulei.
Radină - Termen regional pentru un amestec de rădăcini și de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă sau plutesc pe apă.
Radiobiologie - Disciplină care studiază efectul radiațiilor, în special cele ionizante cum sunt razele X, asupra celulelor și organismelor.
Radiosperm - Cu semințe rotunde sau ovoide.
Radiostimulare - Metodă de stimulare a creșterii plantelor prin tratarea semințelor cu radiații.
Rafă (rafeu) - 1. Sutura longitudinală a seminței între hil și șalază (ex. la Geraniaceae). 2. Linia de unire a carpelelor. 3. Șanț longitudinal pe valva unor diatomee.
Rafidă - Cristal în formă ac, ascuțit la un capăt și bont la celălalt, de obicei format din oxalat de calciu, prezent în mănunchiuri în vacuolele din celule unor plante (ex. în frunzele de ghiocel - Galanthus nivalis).
Rahilă - Ax secundar sau lateral la frunzele bipenate sau axul central al spiculețului la Poaceae și Cyperaceae.
Rahis (rachis) - Axul principal al unei inflorescențe sau al unei frunze palmat sau penat compuse.
Rahitism - Dezvoltarea incompletă a unei plante; hipertrofia învelișurilor florale.
Raionare - Distribuirea soiurilor unei specii de plante, diferențiat.
Rameal - Care aparține ramurilor (ex. mugure).
Rament - Fiecare din solzii mici și uscați care apar uneori pe fronda unei ferigi (ex. la Dryopteris).
Ramentaceu - Acoperit cu ramenți (ex. tulpină).
Ramicol - Care trăiește pe ramuri.
Ramificare - Despărțirea în mai multe ramuri a unei axe.
Ramificație - Formarea ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor.
Ramiflor (despre plante) - Care prezintă ramiflorie.
Ramiflorie - Formarea florilor pe ramurile unui copac (ex. la Melicytus ramiflorus).
Ramiform - În formă de ramuri.
Ramos - Cu multe ramuri; puternic ramificat.
Ramură - Fiecare dintre ramificațiile unei tulpini de plantă.
Rapăn - Boală a merilor și a perilor, provocată de ascomicete din genul Venturia și manifestată prin apariția unor cruste pe frunze, pe fructe și pe ramurile tinere, încetinind sau oprind creșterea.
Rariște - Pădure sau loc dintr-o pădure unde copacii sunt foarte rari; răriș.
Rasă - Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de plante, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice.
Rație palisadică - Numărul mediu de celule palisadice ce se găsesc sub o celulă epidermică foliară.
Raze medulare - Extensiile verticale, radiale ale măduvei formate din parenchim care pătrunde printre fasciculele vasculare ale stelului, cu rol în depozitare și translocarea radială a substanțelor organice sintetizate.
Răchitiș (răchitărie) - Desiș natural sau plantație de răchite (Salix fragilis).
Rădăcină - Organ al plantelor superioare, de obicei subteran, cu rol principal de fixare a plantei în sol și de absorbție și conducere a apei și substanțelor minerale.
Rădăcinos (la plural) - Grup de plante cultivate pentru rădăcinile lor care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje (ex. morcov - Daucus carota).
Rădăcinș - Mulțime de rădăcini.
Răgălie - Termen regional pentru o îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești; îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar; rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt.
Rămuriș (rămuriște) - Totalitatea ramurilor unui copac, desiș de ramuri.
Răritură - Operația de creare a spațiului necesar de creștere a unui arboret care să asigure dezvoltarea optimă a celor mai buni arbori prin eliminarea unor copaci și tăierea tufelor; locul din pădure în care s-a produs această operație.
Răsad - Plantă tânără crescută din sămânță în condiții speciale (în seră, răsadniță sau pepinieră), care urmează să fie răsădită în pământ (la aer liber).
Răsadniță - Construcție special amenajat din scânduri sau din prefabricate, acoperită de obicei cu geamuri și așezată pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile.
Răsădire (transplantare, replantare, repicare) - Scoaterea din pământ a unui răsad din seră, răsadniță sau pepinieră și plantarea lui definitivă în câmp, într-un parc etc.
Răsărire - Încolțirea, ieșirea din pământ a unei plante.
Răscoacere - Coacerea mai mult decât trebuie a plantelor și roadelor lor (nefiind culese la timp).
Răsucirea frunzelor - Boală virală a unor plante (ex. cartof, tutun) manifestată prin îngălbenirea, îngroșarea și răsucirea în jos a frunzelor și stagnarea creșterii plantelor.
Rășină - Substanță amorfă, vâscoasă și inflamabilă, care se solidifică la expunerea la aer, secretată de unele plante lemnoase, mai ales conifere (ex. brad - Abies alba).
Rășinos - 1. (despre plante) - Care produce rășină. 2. Denumire generică dată unor arbori sau arbuști care produc rășină și care formează singuri sau în asociații păduri întinse.
Răzor - 1. Loc arat; ogor. 2. Strat de flori sau de legume în grădini.
Râie - În sintagma râia neagră a cartofului – boală a cartofului provocată de ciuperca Synchytrium endobioticum, manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei.
Rânză - Termen regional pentru amenții de la alun - Corylus avellana sau arin - Alnus.
Râpcă - Termen regional pentru ramurile uscate rămase de la curățatul viei.
Rebalsa - Pădure de palmieri din regiuni mlăștinoase din bazinul Amazonului.
Recalcitrant (despre semințe) - Care își păstrează germinația doar un timp foarte scurt după desprinderea de planta-mamă și nu tolerează scăderea umidității și temperaturii sub anumite limite, murind chiar în sezonul în care a fost produsă dacă nu găsește condiții optime de germinație (ex. la plop - Populus).
Recaulescență - Concreșterea frunzelor cu tulpina și a pețiolului sau a bracteei cu organele axiale (ex. la tei - Tilia cordata).
Recedent (despre o specie) - Care constituie doar o mică proporție din indivizii care alcătuiesc o fitocenoză.
Recepare (recepaj) - Tăierea de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire.
Receptacul (axă florală, talamus) - Extremitatea dilatată a pedunculului pe care se inseră elementele florii (petale, sepale, stamine etc.).
Receptacular - Referitor la receptacul.
Receptor - Celulă sau țesut specializat, sensibil la un stimul specific.
Reces - Fosă, sinus, depresiune.
Reclinat (despre frunze, prefoliație) - Îndoit abrupt cu vârful în jos (ex. prefoliația la Liriodendron tulipifera).
Recoltă - Cantitatea totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; operația de strângere a roadelor produse de plantele agricole.
Recticaul - Cu tulpina dreaptă.
Rectinerv - Cu nervuri paralele (ex. la frunze de Poaceae - grâu - Triticum, golomăț - Dactylis glomerata etc.).
Rectiserial - Dispus în șiruri drepte sau verticale.
Recurbat - Curbat în afară sau spre interior (ex. frunze, spini).
Recurent - Care se recurbează revenind la punctul de pornire (ex. nervuri).
Rediu (rediș) - Termen regional pentru o pădure mică și tânără.
Reduplicat (despre preflorație) - Cu marginile pieselor florale din mugure abrupt curbate în afară, iar cu fețele lor interne atingându-se fără a se acoperi.
Reflect, reflex (despre ramuri, frunze etc.) - Orientat în afară și în jos.
Reflorescență - A doua înflorire.
Refugiu - Teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului.
Regenerare - Capacitatea unui organ al plantelor, a unor țesuturi sau celule, de a reface celulele, țesuturile sau organele lipsă.
Regerminare - Reluarea germinației după o perioadă de întrerupere.
Regiune floristică - Regiune geografică având o compoziție floristică specifică.
Regmă - Tip de capsulă schizocarpică care la maturitate se desface exploziv în mai multe unități (mericarpi) dehiscente la rândul lor, cu câte o sămânță fiecare (ex. la specii de Euphorbiaceae cum ar fi ricinul - Ricinus communis).
Regn - Unitate taxonomică care încadrează toate încrengăturile care s-au desprins dintr-un strămoș comun (ex. Plantae, Fungi).
Regulator - Substanță naturală sau sintetică care, în concentrații mici, controlează răspunsul de creștere a plantelor, asemănător hormonilor.
Reîmpădurire - Plantarea din nou a unei pădure, împădurire din nou.
Relascop - Aparat pentru determinarea înălțimii și a diametrului arborilor, precum și a unor elemente topografice dintr-un arboret.
Relict - Specie izolată pe o suprafață rezultată din restrângerea vechiului areal de răspândire (ex. fagul tauric - Fagus taurica în făgetul din rezervația Valea Fagilor din Munții Măcinului).
Remiză - Mic petic de pădure sau de tufișuri care servește ca adăpost pentru vânatul mic.
Remontant (despre plante) - Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație.
Reniform - În formă de rinichi (ex. sămânța de fasole - Phaseolus vulgaris).
Reniș - Termen regional pentru o mulțime de semințe de salcie (Salix).
Reofil (despre plante) - Care trăiește în apele rapid curgătoare, izvoare sau râuri (ex. specii de Utricularia).
Reofită - Plantă reofilă.
Reotropism - Tropism determinat de curenții de apă (ex. rădăcinile prezintă în general reotropism pozitiv).
Repaus vegetativ - Perioada de timp parcursă de o plantă de la încetarea circulației sevei (toamna) până la deschiderea mugurilor (primăvara).
Repent (despre tulpini) - Care stă culcată pe pământ, târâtoare.
Replicativ (despre frunze) - Pliat spre interior de la vârf spre bază.
Replum (septum) - Perete fals, membranos între cele două carpele ale unei silicve sau silicule.
Reproducere - Formarea de noi indivizi.
Respirație - Proces intracelular în care unele molecule sunt oxidate cu eliberare de energie.
Respirometru - Aparat pentru măsurarea cantității de oxigen absorbite de plante.
Restituție - Completarea, regenerarea organelor sau părților de organe distruse sau vătămate.
Resupinat - Întors invers, răsturnat (ex. la Orchidaceae multe flori sunt întoarse cu 180° astfel că poziția petalelor superioare și inferioare este inversată).
Resupinație - Inversiune.
Retardant - Produs chimic de sinteză care inhibă temporar creșterea organelor vegetative ale plantelor, în special a tulpinilor și lăstarilor, fără să afecteze sau stimulând înflorirea și formarea fructelor.
Reticul - Membrană fibroasă cu aspect de rețea la baza pețiolului la palmieri.
Reticular (reticulat) - În formă de rețea.
Reticulodromă (dictiodromă) - Tip de nervație în care nervurile sunt dispuse sub formă de rețea (ex. la Rhododendron, Salix reticulata);
Retinacul - Fiecare din cele două brațe care unesc câte o polinie cu discul central vâscos (corpuscul) la Asclepiadacee.
Retroflex - Curbat brusc în afară sau înapoi.
Retrors - Întors înapoi, invers.
Retuz - Ușor ciuntit la vârf sau la bază (ex. petala de Gypsophila repens).
Rețeaua lui Hartig - Rețea de hife care pătrund printre celulele rizodermei și uneori ale cortexului rădăcinii unor plante, cu rol în schimbul de nutrienți dintre ciupercă și plantă, specifică ectomicorizelor (numită după micologul german Robert Hartig (1839-1901)).
Revirescent (despre plante) - Care înverzește din nou.
Revolut (despre frunze, petale, prefoliație) - Cu marginile răsucite independent una de alta spre fața inferioară (ex. prefoliația la ștevie - Rumex patientia).
Rexigen - Format prin rupere (ex. spații intercelulare formate prin ruperea pereților celulari).
Rexiliză - Formarea unor cavități, canale sau orificii prin ruperea și dezagregarea celulelor și țesuturilor.
Rexocarp - Fruct care își împrăștie semințele prin rupere la maturitate (ex. la slăbănog - Impatiens).
Rezervație naturală - Teritoriu delimitat și protejat, pentru conservarea florei, faunei și formațiunilor geologice rare, ide interes științific sau peisagistic.
Rezinare (rezinaj) - Extragerea rășinii din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special.
Rezinifer - Care conține sau produce rășini (ex. celule rezinifere la conifere).
Rigolă (jgheab) - Canal mic sau brazdă prin care este condusă apa de irigație la plante.
Rimos - Plin de crăpături și fisuri (ex. scoarța unor arbori).
Rincofil - Cu frunze rostrate.
Ringent - Căscat, cu gura larg deschisă (ex. corola la Salvia ringens).
Ringentiflor - Cu flori larg deschise, ca o gură căscată.
Ripicol (despre plante) - Care crește și se dezvoltă la marginea apelor dulci (ex. papură - Typha latifolia).
Ripidiu - Monohaziu în care axele florifere de ordin superior se dezvoltă în același plan (posterior) al axei mamă respective, dar alternativ, în două sensuri diferite, rezultând o inflorescență în zigzag sau evantai. Se mai numește cimă în evantai. De exemplu la stânjenel - Iris pseudacorus.
Ritidom - Stratul extern al scoarței arborilor bătrâni, alcătuit în principal din țesuturi moarte.
Ritidosperm - Cu semințe zbârcite.
Ritm circadian - Proces ritmic zilnic de variate activități metabolice la plante (ex. deschiderea și închiderea stomatelor zilnic care persistă mai multe zile chiar și la întuneric total).
Rivicol (despre plante) - Care crește pe malul apelor.
Rizicultură - Cultura orezului.
Rizină - Structură filiformă sau filamentoasă cu rol de fixare de substrat a unor licheni, ciuperci sau briofite.
Rizobacterie (rizobiu) - Bacterie care trăiește în simbioză pe rădăcinile unor plante (mai ales din familia Fabaceae), formând nodozități (ex. Rhizobium).
Rizoblast - Embrion care emite rădăcini.
Rizocarp - Sporange dispus pe formațiuni cu aspect de rădăcină (ex. la feriga Marsilea).
Rizocarpic (despre plante) - Cu rădăcini persistente mai mulți ani și cu tulpina care se reînnoiește anual.
Rizocorm - Rizom cărnos (ex. la Iris).
rizoctonioză - Boală a unor plante provocată de ciuperci din genul Rhizoctonia, manifestată prin muierea părților aeriene ale plantei.
Rizodermă (epiblem) - Țesut situat la exteriorul rădăcinii primare, format dintr-un singur strat de celule parenchimatice, strâns unite între ele, unele transformate în perișori absorbanți. Are rol de absorbție a apei și a sărurilor minerale;
Rizofil - Care crește pe rădăcini.
Rizofilă - Frunză transformată în organ de absorbție (ex. la feriga plutitoare - Salvinia natans).
Rizofită - Plantă rădăcinoasă.
Rizofor - Ramură fără frunze care crește în jos, iar atunci când atinge solul formează rizoizi (la Selaginaceae).
Rizogen - 1. Care produce rădăcini. 2. Țesut care dă naștere la rădăcini adventive.
Rizogeneză - Procesul de formare și diferențiere a rădăcinilor.
Rizograf - Dispozitiv folosit pentru urmărirea mișcării rădăcinilor în sol.
Rizografie - Descrierea sistematică a rădăcinilor.
Rizoid - Organ de fixare și de absorbție al unor plante inferioare (unele alge, mușchi și unele ferigi), cu rol analog rădăcinilor, constituit din filamente simple sau ramificate cu peretele foarte subțire.
Rizolit - Rădăcină fosilizată.
Rizom - Tulpină subterană sau pe suprafața solului a anumitor plante, lipsită de clorofilă, cu aspect asemănător rădăcinii, de obicei cu creștere orizontală, uneori cu frunze rudimentare și rădăcini adventive, care servește la înmagazinarea substanțelor de rezervă și ca organ de înmulțire vegetativă (ex. la Iris sau pir - Agropyron repens).
Rizomanie - Proliferarea anormală, excesivă a rădăcinilor adventive.
Rizomatos - Cu aspect de rizom sau cu rizomi numeroși sau viguroși.
Rizomitră - Țesut care protejează vârful rădăcinii înlocuind caliptra la plantele acvatice cu rădăcina în apă. Are formă de deget de mănușă. De exemplu la lintiță - Lemna minor.
Rizomoid - Structură subterană, orizontală, ramificată dihotomic, asemănătoare unui rizom la unele plante fosile (ex. Rhynia major).
Rizomorf - 1. De forma unei rădăcini. 2. Organ de înmulțire vegetativă, la unele ciuperci, sub formă de filamente miceliene dispuse în rețea care atacă scoarța sau rădăcina arborilor.
Rizoplan - Suprafața rădăcinilor unei plante.
Rizoplast - Structură fibrilară contractilă care se întinde de la baza unui flagel către nucleu la unele alge și ciuperci.
Rizopodiu - Prelungire citoplasmatică lungă și delicată la unele alge (ex. Dictyochales).
Rizosferă - Strat al solului în care se dezvoltă rădăcinile plantelor.
Rizosperm (despre plante) - Cu sporii sau cu semințele dispuse lângă rădăcină.
Rizotaxie - Modul în care sunt dispuse rădăcinile și radiculele unei plante.
Rizotom - Instrument pentru tăierea rădăcinilor plantelor.
Rod - Denumire generică dată produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor.
Rodire (înrodire) - Producerea roadelor.
Roditor (despre plante) - Care dă roade; (despre terenuri) - Care produce roade îmbelșugate, fertil; (despre arbori) - Cu fructul comestibil.
Rodofil - Cu frunze rozacee.
Rodofilă - Denumire dată pigmentului algelor roșii.
Rodografie - Descrierea sistematică a trandafirilor (Rosa).
Rodologie - Studiul speciilor de trandafiri (Rosa).
Rodoplast - Cloroplast la algele roșii în care clorofilă a este asociată și mascată de pigmentul roșu ficoeritrină.
Rond - Strat de flori, de obicei circular, mai ridicat decât terenul din jur.
Rondelă - Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, ce servește la analiza structurii lemnului, pentru determinarea vârstei etc.
Rostel - Rostru mic, mică proeminență în formă de cioc (ex. proeminență pe stigmat pe care se gasește bursicula la Orchidaceae sau proeminență pe periteciul unor ciuperci).
Rostelat - Prevăzut cu un cioc mic.
Rostrat - Prevăzut cu un rostru, o prelungire în formă de cioc.
Rostru - Prelungire îngustă, în formă de cioc (ex. baza îngroșată a stilului la Geranium).
Rotat - În formă de roată, rotund și plat; înfoiat; întins în formă de roată (ex. coroana unor arbori, corola la sânziene - Galium).
Rozariu - Grădină de trandafiri.
Rozetă - Aranjament circular și radial al frunzelor la baza tulpinii (ex. la păpădie - Taraxacum officinale).
Rubiginos - De culoarea ruginii, ruginiu, brun roșcat.
Rubriflor (despre plante) - Cu flori roșii.
Ruderal (despre plante) - Care crește în apropierea așezămintelor omenești, în locuri umblate de om și animale, pe lângă garduri, ziduri etc. (ex. unele buruieni).
Rudiment - 1. Organ sau structură în faza incipientă a dezvoltării sale. 2. Organ sau structură care a rămas redusă în dezvoltare și funcție (ex. stipelă).
Rudimentar - Care are caracterul unui rudiment.
Rugină - Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci din ordinul Pucciniales, care se manifestă prin apariția unor pustule mici, prăfoase sau lucioase, brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor.
Rugos - Aspru la pipăit (ex. frunzele de tremurătoare - Briza media).
Rulou de gazon - Suprafață de iarbă decupată din iarba cultivată pe câmp sub forma unei fâșii de 40 cm lățime, 2,5 m lungime și aproximativ 3 cm grosime care conține iarbă, rădăcini și sol.
Rulură (crăpătură inelară) - Boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase;
Rumenire - Fază de maturație a unor fructe și legume care capătă o culoare roșiatică.
Ruminat - Sinuat, zbârcit, cu brazde neregulate (ex. semințele la unele specii de Myristicaceae).
Rumpent - Care se rupe sau sfâșie neregulat; ruptil (ex. capsula la spanac-sălbatic - Chenopodium, fructul la bob - Vicia faba).
Runc - Loc despădurit folosit ca pășune sau pentru a fi cultivat; curătură.
Runcinat - Cu lobi inegali, ascuțiți și îndreptați spre bază (ex. frunza de păpădie - Taraxacum officinale).
Rupicol, rupestru (despre plante) - Care vegetează pe versanți abrupți, pe coaste puternic înclinate sau pe brâne (ex. licheni, mușchi).
Ruptil (despre fructe) - Care plesnește la maturitate, aruncând cu putere semințele la distanțe apreciabile. Deschiderea fructului se însoțește de obicei de o mică explozie (ex. la plesnitoare - Ecballium elaterium).
Rural, ruricol (despre plante) - De câmp.
Rustic (despre plante) - Care se adaptează la soluri variate.
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
