Dictionar general de botanica (P...).
P - Simbol pentru periant într-o formulă florală.
Padang - Pădure tropicală în sud-estul Asiei.
Pagofită - Plantă care crește la baza unui deal sau a unui munte.
Pahicaul (despre plante) - Cu tulpină dreaptă, lemnoasă, îngroșată la bază, cu rol de depozitare a substanțelor nutritive sau a apei (ex. baobab - Adansonia).
Pahiten (pachiten) - Stadiu al profazei meiotice care urmează zigotenului și caracterizat prin terminarea împerecherii cromozomilor omologi.
Pajiște - Asociație vegetală ierboasă, cu puțini mușchi și rari licheni, folosită ca nutreț sau pentru pășunat.
Palat - Partea proeminentă a labiului inferior care se boltește și închide aproape total gâtul corolei la florile personate (ex. la gura-leului - Antirrhinum majus).
Palee - 1. Bracteea superioară de la baza fiecărei flori la Poaceae (cea inferioară fiind lemma). 2. Una din bracteele de la baza receptaculului într-un capitul la Asteraceae.
Paleobiologie - Disciplină care studiază biologia organismelor dispărute, care au trăit în alte epoci geologice.
Paleobotanică (fitolitologie, fitopaleontologie, paleofitologie, paleontologie vegetală) - Ramură a botanicii și paleontologiei care studiază resturile fosile aparținând plantelor care au populat Pământul de-a lungul erelor geologice.
Paleobotanist (paleofitolog) - Specialist în paleobotanică.
Paleoecologie - Studiul relațiilor dintre organismele din trecutul geologic și mediul în care au trăit.
Paleoendemic (despre specii de plante) - larg răspândită pe glob în trecut, dar care, din cauza schimbării condițiilor de viață, astăzi are un areal redus (ex. arborele Ginkgo biloba).
Paleofloră - Flora din trecutul geologic al Pământului, floră fosilă.
Paleopalinologie - Ramură a palinologiei și paleontologiei care studiază polenul și sporii fosili.
Palinactinodromă - Tip de nervație în care nervurile primare diverg într-o serie de ramuri dihotomice (ex. la Platanus racemosa).
Palinogramă - Diagramă care sumarizează principalele caracteristici morfologice ale unui palinomorf.
Palinologic - Referitor la palinologie.
Palinologie - Disciplină care studiază polenul, sporii și structurile similare.
Palinomorf - Denumire generică pentru microfosilele cu perete organic ce includ polen, spori, dinociste ș.a.
Palinotaxonomie - Ramură a palinologiei care se ocupă cu probleme de taxonomie și filogenie prin studiul morfologiei polenului.
Palisadă - Țesut cu celule alungite, drepte, strâns unite una lângă alta (de obicei cu referire la țesutul palisadic din mezofilul frunzei).
Palisadic - Care ține de palisadă (ex. țesut palisadic).
Palisare (palisat) - Legarea ramurilor unor arbori de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă.
Palmat, palmiform (despre frunze) - Cu nervuri care pornesc radiar de la baza limbului (ex. la arțar - Acer platanoides); (despre lobi, foliole etc.) - Care pornesc dintr-un centru comun și se răsfiră ca degetele unei palme (ex. la vița-de-vie - Vitis vinifera).
Palmatifid (despre frunze) - Palmat și fidat (ex. frunza de ricin - Ricinus communis).
Palmatiflor - Cu corola dispusă palmat pe o bază comună.
Palmatilobat (despre frunze) - Palmat și lobat (ex. frunza de vița-de-vie - Vitis vinifera).
Palmatinerv - Tip de nervație în care nervurile secundare pornesc de la baza celei principale (ex. la arțar - Acer platanoides).
Palmatipartit (despre frunze) - Palmat și partit (ex. frunza de piciorul-cocoșului - Ranunculus acris).
Palmatisectat (despre frunze) - Palmat și sectat (ex. frunza de cânepă - Cannabis sativa).
Palmelă (palmeloid) - Stadiu sedentar la unele cianobacterii și alge, cu aspect de colonie de celule imobile într-o matrice mucilaginoasă.
Palmetă - Formă artistică dată unor pomi fructiferi ale căror ramuri sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan, cu ajutorul spalierelor.
Paludicol, sterofil (despre plante) - Care crește în mlaștini.
Palustru (despre plante) - Care se dezvoltă pe terenuri acoperite cu un strat de apă puțin adânc sau pe soluri foarte umede, de obicei în jurul lacurilor și bălților sau pe malul apelor cu curgere lentă (ex. stuf - Phragmites communis, papură - Typha).
Pampas (pampa) - Formație vegetală ierboasă caracteristică câmpiilor subtropicale și temperate din America de Sud.
Panașat - Cu alternanțe de culori (ex. frunză verde cu alb la mușcată - Pelargonium zonale).
Panduriform (despre frunze) - În formă de vioară - obovat cu câte un sinus sau identație de fiecare parte aproape de bază și cu doi lobi mici bazali (ex. frunzele la Doronicum austriacum).
Panfotometric (despre frunze) - Cu limbul dispus vertical, releativ paralel cu tulpina, evitând astfel supraîncălzirea.
Panicul - Racem compus, mai mult sau mai puțin răsfirat, ale cărui ramificații se termină cu spiculețe uniflore sau multiflore, lung pedunculate. Caracteristă pentru specii de Poaceae, ex. ovăscior - Arrhenatherum elatius.
Paniculat (despre plante sau despre inflorescențe) - Care are florile în panicul, cu panicul.
Panmictic - Caracterizat prin panmixie (ex. populație panmictică în care oricare doi indivizi de sex opus sunt parteneri potențiali).
Panmixie - Încrucișare întâmplătoare, fără restricții, între doi indivizi de sex opus ai aceleiași specii.
Pantocolpat (despre granulul de polen) - Care are colpi distribuiți regulat pe întreaga suprafață.
Pantoporat (despre granulul de polen) - Care are pori distribuiți regulat pe întreaga suprafață.
Pantropic (despre plante sau fitocenoze) - Răspândit în ambele regiuni tropicale de pe toate continentele (ex. Acacia, Bacopa).
Papifer - Prevăzut cu papus.
Papilă - Mică protuberanță epidermică rigidă, alungită de pe suprafața unor părți ale plantei (frunze, stigmate).
Papilionaceu - Asemănător cu un fluture (ex. corola la floarea de mazăre - Pisum sativum).
Papilos - Acoperit cu papile.
Papiraceu - Cu aspectul sau consistența hârtiei.
Papus - Smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului matur, rezultați din caliciu (ex. la Asteraceae).
Paracarp (despre gineceu) - Format din carpele concrescute numai prin marginile lor, ovarul rămânând cu o singură lojă (unilocular) (ex. la specii de Violaceae).
Paracitic - Tip de stomate în care fiecare celulă stomatică este înconjurată de una sau mai multe celule anexe care au axele longitudinale paralele cu cele ale celulelor stomatice (ex. la Rubiaceae).
Paradermal - Secțiune paralelă cu suprafața unui organ plat cum ar fi frunza.
Parafiletic (despre un grup taxonomic) - Care a evoluat din și care include o singură specie ancestrală (cunoscută sau ipotetică), dar care nu cuprinde toți urmașii acelui strămoș.
Parafilie - Caracteristica unui grup parafiletic.
Parafilium - Fiecare din expansiunile foliacee sau filiforme, mici, ramificate, ce conțin clorofilă, dispuse pe tulpină între frunze sau la baza frunzelor la mușchi.
Parafiză - Trihom sau filament steril aflat la baza sau între organele de fructificație la unii licheni, mușchi și ferigi.
Parafototropism - Fototropism în care un organ se orientează paralel cu direcția razelor de lumină.
Paragin (despre unele ciuperci) - Cu anteridia atașată pe partea laterală a oogonului (ex. la unele Oomycetes).
Paragină - Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv.
Paraheliotropism - Heliotropism în care un organ se orientează paralel cu direcția razelor solare (ex. frunzele unor plante se orientează cu suprafața paralel pe razele de lumină pentru a evita deshidratarea datorată căldurii solare excesive).
Paralelodromă - Tip de nervație în care două sau mai multe nervuri principale pornesc de la baza laminei și merg relativ paralel până către vârf (ex. la frunzele multor monocotiledonate).
Paralimnic - Care crește pe malul lacurilor.
Paramos - Formație vegetală xerofitică din zonele reci ale munților înalți (Anzi) din America de Sud, formată din arbori pitici, ierburi, licheni și mușchi.
Paraplectenchim - Plectenchim dens format din hife strâns înghesuite cu celule scurte având aspect celular similar cu țesuturile plantelor vasculare (ex. la mânătarcă - Boletus).
Parasexual - Referitor la parasexualitate (ex. ciclu parasexual la unele ciuperci).
Parasexualitate - Fenomenul genetic întâlnit la unele ciuperci care cuprinde plasmogamia, cariogamia și haploidizarea produse în succesiune și care se aseamnă superficial cu reproducerea sexuată propriu-zisă, dar care poate avea loc în orice moment al ciclului de viață și nu implică meioza (ex. la Aspergillus).
Parasimbioză - Simbioza dintre un organism și o altă simbioză preexistentă (ex. simbioza dintre o ciupercă lichenicolă și un lichen).
Paraspor - Spor similar cu un tetraspor, dar format dintr-o celulă somatică corticală și având 3 seturi de cromozomi (triploid, 3n), la unele alge roșii (rodofite).
Parasporange - Sporange care poartă paraspori la unele alge roșii (rodofite).
Parastih - Linie oblică de frunze aranjate într-o spirală secundară.
Parastrofă - Poziția pe care o adoptă cloroplastele de-a lungul pereților celulari laterali ai celulelor unei frunze expuse la lumină puternică directă.
Parateciu - Peretele lateral care înconjoară apoteciul.
Paratip (paralelotip) - Exemplar vegetal deferit de holotip care a fost citat de un autor în descrierea originală a unui taxon într-o publicație de specialitate;
Paratonic (despre mișcări ale plantelor) - Indusă de stimuli externi.
Paratonie - Întârzierea unor mișcări la plante sub influența unor factori externi.
Paratraheal - Asociat și situat în jurul traheelor (ex. parenchim).
Parazit - Organism vegetal care trăiește pe un alt organism gazdă, hrănindu-se parțial (plante hemiparazite) sau exclusiv (plante holoparazite) cu substanțele produse de acesta.
Parazitism - Relație între două organisme din care unul dintre parteneri (parazitul) beneficiază în detrimentul celuilalt (gazda).
Parc - Grădină publică întinsă, cu vegetație naturală sau plantată, amenajată special cu arbori, peluze, alei și diferite construcții care servește drept loc de plimbare și odihnă.
Parcelare (lotizare) - Împărțirea unei păduri în parcele;
Parcelă (lot) - Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțită o pădure, destinată unei anumite întrebuințări;
Parchet - Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale.
Parenchim - Țesut format din celule izodiametrice, cu pereți subțiri, celulozici și cu spații intercelulare. Are rol în absorbție, fotosinteză sau depozitare.
Parenchimatic (parenchimatos) - Care se referă la sau aparține parenchimului (ex. celulă, țesut).
Parentezom - Fiecare din calotele membranoase care încadrează de fiecare parte, ca niște paranteze, perforația centrală a septelor hifelor unor bazidiomicete.
Parietal - Dispus pe peretele unui organ (ex. placentație parietală în care ovulele sunt fixate pe peretele ovarului).
Paripenat (despre frunze compuse) - Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană (ex. frunza de orăstică - Lathyrus).
Partenocarpic (despre fructe) - Care prezintă partenocarpie.
Partenocarpie - Formarea fructelor fără semințe în absența fecundației (ex. la soiuri de castraveți - Cucumis sativus).
Partenogeneză - Dezvoltarea unui organism dintr-un ovul nefecundat, numai din celule sexuale femele (ex. la păpădie - Taraxacum officinale).
Partit - Cu incizii care ajung la trei sferturi din lățimea limbului (ex. frunza de traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).
Pascual - Referitor la pășune, care crește pe pășuni, praticol.
Pat - Termen popular pentru răsadniță.
Patelă - Apoteciu circular, sesil, cu marginea distinctă de restul talului, la unii licheni.
Pateliform - În formă de potir sau farfurie cu bordură (ex. apoteciu).
Patent - Larg deschis, bine răsfirat (ex. frunze, ramuri).
Patogen - Care cauzează boli (ex. ciupercă).
Patomorfogen - Care produce modificări morfologice din cauza unui agent patogen.
Patroclin - Care prezintă patroclinie.
Patroclinie - Predominarea caracterelor genetice paterne (la hibrizi).
Pauciflor, oligant (despre plante, inflorescențe) - Cu flori puține.
Pădurărie - Termen învechit pentru silvicultură.
Pădure - Asociație vegetală de arbori crescuți în stare sălbatică pe un teren de cel puțin 0,25 ha, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.
Pădure-galerie - Fâșie de pădure în lungul râurilor din zona tropicală specifică mai ales savanelor.
Pădure-parc - Pădure rară ce face tranziția spre o formație vegetală ierboasă, specifică mai ales tranziției de la pădurea tropicală la savană.
Pădureț (despre pomi, fructe) - De soi inferior, nealtoit, sălbatic.
Pădurice - Pădure de mică întindere, cu copaci puțini sau tineri.
Păios (despre plante) - Care are tulpina un pai; (la plural) - Cereale a căror tulpină este pai (grâu, orz, secară etc.).
Pălărie - 1. Partea superioară, în formă de pălărie, a unor ciuperci (pileus). 2. Discul florii-soarelui, în care sunt înfipte semințele.
Pălire - Ofilirea, uscarea, îngălbenirea unei plante, de frig, de arșiță etc.
Păltiniș - Pădure sau desiș de paltini (Acer pseudoplatanus).
Pănușă - Fiecare dintre foile care înfășoară știuletele de porumb.
Păpuriș (păpuriște) - Desiș sau loc acoperit cu papură (Typha).
Păr (trihom) - Excrescență a celulelor epidermice care ia naștere prin creșterea și alungirea pereților externi. Perii pot avea forme și funcții variate.
Păriș - Stadiu de dezvoltare din etapa tinereții unui arboret, cu copaci cu trunchi având diametrul de 10-20 cm. Este cuprins între stadiul de prăjiniș și cel de codrișor.
Păstaie - Fruct uscat, dehiscent, cu mai multe semințe, provenit dintr-un ovar monocarpelar, care se deschide de sus în jos pe linia de sutură a marginilor carpelei (ventral) și de-a lungul nervurii mediane (dorsal) în două valve sau teci (ex. la spânz - Helleborus purpurascens).
Păstăios (despre plante, legume) - Care are fructul o păstaie.
Pășune - Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele; vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele).
Pătare - Boală a plantelor provocată de bacterii, ciuperci și virusuri, manifestată prin apariția unor pete pe porțiunile atacate.
Pătură vie - Stratul subarbuștilor și al ierburilor dintr-o pădure.
Pâlc - Grup mic de plante (ex. pâlc de arbori).
Pârgă (pârg) - Termen popular pentru faza de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizarea completă.
Pârlitură - 1. Distrugerea țesuturilor corticale ale arborilor produsă de arșiță, întâlnită mai ales la speciile de lizieră, cu coajă subțire, sensibilă (ex. carpen - Carpinus betulus). 2. Termen regional pentru o porțiune de pădure cu copacii arși.
Pârloagă - Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui; ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat.
Pecingine - Petic de pământ cultivat de pe care vegetația a pierit din cauza unor plante parazite sau a unei boli.
Pectinat (pectiniform) - Dispus ca dinții unui pieptene.
Pedat (despre frunze compuse) - Palmată, dar cu segmentele bazale laterale tridentate, cu aspect de degete sau gheare de pasăre (ex. frunza la spânz - Helleborus purpurascens).
Pedicel - Suportul mic al unei flori sau al unui fruct ca ultimă ramificație a pedunculului; suportul corpului de fructificație.
Pedicelat - Care are pedicel.
Pedologie - Știința solului.
Peduncul - 1. Codița unei flori sau unui fruct. 2. Piciorul sporangelui la mușchi.
Pedunculat - Care are peduncul.
Pelagic (despre plante) - Care trăiește în largul mărilor și oceanelor fără a avea contact cu țărmurile sau cu substratul solid (ex. alga Phyllophora).
Peliculat - Acoperit cu o peliculă, o mebrană superficială subțire.
Peliculă - Membrană superficială subțire (ex. la unele semințe).
Pelofil (despre plante) - Care trăiește pe soluri mâloase, noroioase.
Pelofită - Plantă pelofilă.
Peloric (despre flori) - Care prezintă pelorie.
Pelorie - Dezvoltare anormală a unei flori zigomorfe astfel încât să devină actinomorfă, datorată unor factori genetici sau de mediu (ex. la degețel-roșu - Digitalis purpurea).
Pelta - Apoteciu scutiform la unii licheni (ex. Peltigera).
Peltat - Asemănător unui scut aproximativ circular (ex. frunze cu pețiolul inserat pe fața inferioară aproximativ în centrul limbului la călțunași - Tropaeolum majus).
Peltinerv (despre frunzele peltate) - Cu nervuri ramificate de la centru către margine ca niște raze.
Peluză - Teren într-o grădină, într-un parc etc. cu iarbă deasă și scurtă.
Penat, pinat (despre frunze) - Cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală (ex. la stejar - Quercus robur); (despre frunze compuse) - Cu foliolele dispuse de o parte și de alta a unui ax comun.
Penatifid, pinatifid (despre frunze) - Penat și fidat (ex. frunza de scoruș - Sorbus torminalis).
Penatilobat, pinatilobat (despre frunze) - Penat și lobat (ex. frunza de stejar - Quercus robur).
Penatinerv (peninerv, pinatinerv) - Tip de nervație caracteristică Dicotiledonatelor, la care de pe nervura principală, pornesc, la nivele diferite, de o parte și de alta, nervuri secundare.
Penatipartit, pinatipartit (despre frunze) - Penat și partit (ex. frunza de traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).
Penatisectat, pinatisectat (despre frunze) - Penat și sectat (ex. frunza de odoșean - Valeriana officinalis).
Pendent (pendulos) - Care atârnă, spânzură (ex. ramurile la Cedrus atlantica).
Penetrometru - Dispozitiv folosit pentru determinarea fermității structurale și texturale a pulpei unor fructe, prin măsurarea rezistenței opuse de pulpă la pătrunderea unui piston în anumite condiții date.
Penicil - Smoc de peri în formă de pensulă la extremitatea unui organ.
Penicilat (peniciliform) - În formă de pensulă (ex. stigmat).
Pentacarpelar (despre gineceu) - Format din cinci carpele (ex. la Caryophyllaceae).
Pentaciclic (despre flori) - Cu cinci verticile (cicluri) (ex. la specii de Liliaceae).
Pentacotilie - Prezența a cinci cotiledoane într-un embrion.
Pentadelf (despre androceu) - Format din stamine unite în cinci mănunchiuri (ex. la tei-argintiu - Tilia tomentosa).
Pentafil - Cu cinci frunze sau foliole.
Pentafiletic (despre un grup de organisme sau un hibrid) - Care descinde din cinci linii ancestrale separate.
Pentafoliolat (despre frunze compuse) - Cu cinci foliole (ex. la lupin - Lupinus).
Pentagin (despre flori) - Cu cinci pistile.
Pentalobat - Format din cinci lobi.
Pentalocular (despre ovare și fructe) - Cu cinci loji (ex. la Linum).
Pentamer - Format din cinci părți sau elemente (ex. gineceu, ovar etc.).
Pentandru (despre flori) - Cu cinci stamine.
Pentapetal (despre flori, corolă) - Cu cinci petale (ex. la piciorul-cocoșului - Ranunculus).
Pentaploid (despre celule, țesuturi sau organisme) - cu cinci seturi de bază de cromozomi (5n).
Pentaploidie - Starea unei celule, țesut sau organism pentaploid.
Pentapter (despre fructe) - Cu cinci aripioare.
Pentarh (despre stel) - Cu cinci fascicule lemnoase (ex. în rădăcina de stejar - Quercus).
Pentasepal (despre flori, caliciu) - Cu cinci sepale (ex. la piciorul-cocoșului - Ranunculus).
Pentasperm (despre fructe) - Care conține cinci semințe.
Pentastih (despre dispoziția foliară) - Cu cinci ortostihuri (ex. la Rosaceae).
Pentastil (despre flori) - Cu cinci stile.
Pepenărie (bostănărie, harbuzărie) - Loc unde se cultivă pepeni verzi (Citrullus vulgaris) și galbeni (Cucumis melo).
Pepeniște - Teren cultivat cu pepeni (Cucumis melo sau Citrullus vulgaris).
Pepinieră - Teren rezervat pentru înmulțirea și creșterea plantelor erbacee sau lemnoase până la transplantarea lor pe locul definitiv.
Perdea - Șir de arbori sădiți în linie dreaptă, de obicei cu scopul de a preveni și combatei procesul de eroziune și de proteja culturile (împotriva vântului); fâșie de pădure.
Peren (despre plante) - Care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămânțare.
Perfect - 1. (despre flori) - Bisexuată, care conține atât organe sexuale mascule (androceu), cât și femele (gineceu). 2. (despre ciuperci) - Care are atât un stadiu asexuat, cât și unul sexuat în ciclul de viață.
Perfoliat (despre frunze) - Cu baza limbului înconjurând complet tulpina, frunza părând perforată (ex. frunza de urechea-iepurelui - Bupleurum rotundifolium sau punguliță - Thlaspi perfoliatum).
Pergolă - Construcție ușoară în parcuri sau grădini, formată dintr-un grilaj de lemn, sârmă, metal sau material plastic, susținut de piloni, pe care se întind plante agățătoare decorative.
Periandric - Care înconjură staminele (ex. nectarie).
Periant - Înveliș floral diferențiat de obicei în caliciu și corolă, caz în care se numește periant dublu. Când este alcătuit din elemente asemănătoare, nediferențiate (tepale), se numește periant simplu sau perigon.
Periaxial - Dispus în jurul unui ax (ex. xilem).
Peribacteroid - Membrană care înconjoară un bacteroid în cadrul unui bacteriozom. Provine din membrana celulară a celulei plantei.
Periblem (în teoria histogenului) - Meristem din care ar proveni scoarța.
Pericarp (spermotecă) - 1. Totalitatea învelișurilor care alcătuiesc peretele fructului. 2. Peretele capsulei la mușchi.
Perichețiu - Învelișul de frunze din jurul arhegonului la unii mușchi.
Periciclu (pericambiu, perifloem) - Țesutul extern al stelului format din celule parenchimatice și aflat imediat sub endodermă la rădăcină și tulpină;
Pericitc - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de o singură celulă anexă. Între celulele stomatice și celula anexă nu există un perete anticlinal de legătură.
Pericladiu - 1. Baza în formă de teacă a unor frunze prin care se articulează pe ramură. 2. Baza îngustată în formă de pedicel a perigonului prin care se articulează pe pedicel (ex. la Asparagus).
Periclin - Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia Asteraceae.
Periclinal (despre planul de diviziune celulară) - Parelel cu suprafața.
Peridermă (periderm) - Ansamblul format de suber, felogen și felodermă.
Peridesm - Parenchim care înfășoară fasciculele conducătoare.
Peridie - Învelișul gros, extern, în formă de pungă, al corpului de fructificație la unele ciuperci (ex. la mixomicete).
Peridiolă - Corp de fructificație secundar, lenticular, care conține bazidiospori, cuprins în peridie la unele ciuperci (bazidiomicete).
Perifascicular - Situat în jurul unui fascicul conducător care străbate tulpina, ramurile și frunzele unei plante.
Perifiton - Ansamblul organismelor (alge, cianobacterii etc.) atașate de suprafețe submerse (organele plantelor acvatice, stânci etc.).
Perifiză - Fiecare din hifele scurte, sterile, care căptușesc în interior porul sau deschizătura unor ascocarpuri la ascomicete.
Perifloic - Situat în jurul floemului.
Perifor - Structură cărnoasă care susține ovarul și pe care sunt inserate staminele și corola.
Perigin (despre flori) - Cu elemente florale (stamine, petale, sepale) inserate aproximativ la același nivel cu ovarul, rezultând un ovar semiinferior (ex. la specii de Lythraceae).
Periginie - Starea unei flori perigine.
Perigon - 1. Înveliș floral simplu, nediferențiat în caliciu și corolă. Elementele componente se numesc tepale (ex. la lalea - Tulipa gesneriana). 2. Perichețiu (la briofite).
Perimedular - Situat în regiunea periferică a măduvei (ex. floem).
Perimicoriză - Tip de micoriză în care hifele ciupercilor se dezvoltă în jurul rădăcinilor, în rizosferă, unde formează o pâslă densă, fără a intra în contact strâns cu suprafața rădăcinilor (ex. micoriză între stejar - Quercus și ciuperca Penicillium); numită și micoriză peritrofă.
Perioadă de vegetație - Perioadă de timp în care plantele își încheie întreg ciclul biologic.
Peripetal - Care înconjoară sau este dispus în jurul petalelor (ex. nectarie).
Periplasmă - Strat de protoplasmă care înconjoară oosfera la unele oomicete.
Periplasmodiu - Masă protoplasmatică formată din celulele gelificate ale tapetului în sacii polinici cu rol de hrănire a granulelor de polen în timpul perioadei de maturare.
Periplast - Strat extern, dur, format din plăci la unele microorganisme unicelulare (ex. criptofite).
Perisperm - Țesut nutritiv provenit din celulele nucelei în semințele unor plante (ex. Nymphaeaceae, Liliaceae).
Perispor (perină) - 1. Celulă mamă a sporilor la alge. 2. Strat extern, gros, de sporopolenină, al unor spori, aflat deasupra exosporului (ex. la mușchi și ferigi).
Peristilic - Situat în jurul stilului (ex. stamine).
Peristom - 1. Structură circulară compusă dintr-unul sau două șiruri de dințișori în jurul gurii capsulei la mușchii din clasa Bryopsida. Peristomul e vizibil după deschiderea operculului. 2. Structură circulară în jurul gurii urnei, adesea puternic colorată la unele plante carnivore (ex. Nepenthes).
Peristrofă - Dispunerea uniformă a cloroplastelor de-a lungul pereților celulari într-o celulă.
Periș - Loc în care cresc mulți peri (Pirus sativa).
Perital - 1. Porțiunea superioară a talului la unele alge roșii (Corallinales). 2. Bordura incoloră ce înconjoară talul la unii licheni.
Periteciu - Ascocarp care conține asce ascospori, în formă de butelie sau piriform și care se deschide la exterior printr-un mic orificiu numit por sau ostiol pe unde sunt eliberați ascosporii; (ex. la Sphaeriales, Nectria).
Peritrih - 1. Cu cili sau flageli dispuși pe toată suprafața unui microorganism sau a unei celule. 2. Cu peri dispuși în jurul unui organ (ex. tulpină).
Perivascular - Situat în jurul unui cilindru vascular (ex. fibre).
Perixilic - Situat în jurul xilemului (ex. floemul la pteridofite).
Perizoniu - Membrană sau perete silicios care acoperă autosporii sau zigoții la diatomee.
Peroxizom - Organit sferic, delimitat de o membrană, cu rol în fotorespirație sau conversia lipidelor în glucide.
Perozitate - Totalitatea perilor de pe un organ sau organism.
Persistent (despre frunze) - Care nu cade iarna.
Personat (despre flori) - Care se aseamănă cu o față, mască sau gură (ex. la gura-leului - Antirrhinum majus).
Perulă - Înveliș de scvame, de obicei brune, care protejează un mugure la arbori.
Pesticid - Substanță chimică, toxică, folosită pentru distrugerea plantelor și animalelor dăunătoare.
Petală - Element component al corolei unei flori, provenind dintr-o frunză modificată. Petalele sunt adesea divers colorate și înmiresmate pentru a atrage insecte polenizatoare.
Petalifer - Care este prevăzut cu petale.
Petalodie - Transformarea anormală a unor organe florale (de obicei stamine) în petale.
Petaloid - Asemănător cu o petală (ex. stil petaloid la Iris).
Petalomanie - Proliferarea anormală, excesivă a numărului petalelor.
Pețiol - Parte a frunzei care susține limbul și care se prinde de tulpină sau de ramuri; codiță.
Pețiolar - Referitor la pețiol.
Pețiolat (despre frunze) - Care are pețiol.
Pețiolul - Pețiolul mic al foliolelor la frunzele compus penate.
Picătura lui Buller - Picătură de lichid ce se formează la baza unui bazidisopor și care asigură energia tensiunii superficiale necesare eliberării și expulzării sporului de pe bazidie; numită după Arthur Buller (1874-1944), micolog britanic.
Pichet - Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc.
Pichetare - Operația de marcare temporară prin picheți a unui teren.
Picior - 1. Partea de jos, apropiată de pământ, a tulpinii unei plante. 2. Peduncul care susține pălăria la unele ciuperci.
Picnidie (conidiom picnidial, clinosporange) - Corp de fructificație asexuat, în formă globuloasă sau piriformă, cu un ostiol circular sau longitudinal, în care se formează conidii (picnospori) la unele ciuperci (ex. Phoma).
Picnidiofor - Suportul picnidiei.
Picnidiospor (picnoconidie) - Spor format într-o picnidie.
Picnie - Corp de fructificație asemănător unei picnidii în care se formează spermatii la unele ciuperci (Pucciniales).
Picniospor - Spor format într-o picnie, spermatie; uneori folosit eronat pentru picnidiospor.
Picnospor - Variantă pentru picniospor sau picnidiospor
Picnostromă - Stromă în care sunt cufundate picnidiile.
Picnoxilic - Cu lemn în care predomină xilemul, iar țesutul parenchimatos e absent sau slab reprezentat. Întâlnit la conifere și plantele cu flori.
Pieliță - Înveliș sau țesut subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor.
Piersicărie - Cultură de piersici (Prunus persica).
Pietin - Boală a cerealelor, provocată de unele ciuperci, care duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor, la pălirea, îndoirea și căderea plantelor.
Pietros (despre fructe) - Cu miezul consistent, tare, cărnos.
Pigment - Substanță organică colorantă sintetizată în unele celule și țesuturi.
Pigment asimilator - Pigment care intevine în procesul de fotosinteză (ex. clorofilă).
Pigmentare - Colorarea prin pigmenți a țesuturilor sau organelor unor plante.
Pigmentație - Modul în care este colorată o plantă sau un anumit organ vegetal.
Pileat (despre ciuperci) - Prevăzută cu pileus (pălărie).
Pileocistidă - Cistidă pe suprafața pălăriei unor ciuperci bazidiomicete.
Pileus - Pălăria ciupercilor, partea superioară dilatată care poartă dedesubt organele de fructificație.
Pilidiu - Apoteciu emisferic cu un strat pulverulent la exterior la unii licheni (ex. Calycium).
Piliferă - Regiunea rădăcinii cu perișori absorbanți cu rol în absorbția apei și a mineralelor.
Pilos - Acoperit cu păr.
Pinada - Pădure de Pinus pinaster în Europa de sud-vest.
Pinet - Plantație sau pădure de pini (Pinus).
Pinheiro - Pădure subtropicală de Araucaria în Brazilia.
Pinicol - Care crește pe pini (ex. ciuperci).
Piniform - În formă de aripioară.
Pinofite (conifere, coniferofite) - Plante aparținând încrengăturii Pinophyta care cuprinde plante gimnosperme, lemnoase, cu conuri ce poartă semințe libere, neînchise într-un fruct (ex. pin - Pinus sylvestris).
Pinten - Denumirea unor părți ale plantelor care au de obicei proeminențe, protuberanțe, excrescențe etc.; specific, formațiune prefloriferă scurtă (0,5-5 cm), cu un mugure vegetativ terminal iar axial este lipsit de muguri sau are uneori 2-3 muguri vegetativi slab dezvoltați (ex. la măr - Malus domestica).
Pintenat (despre plante sau părți ale lor) - Prevăzut cu un pinten sau având aspect de pinten.
Pinulă - Fiecare din segmentele ramificațiilor secundare sau terțiare ale unei frunze de mai multe ori compuse sau ale unei fronde la ferigi.
Pionier - Specie care colonizează un mediu nou, de ex. pământ expus după retragerea ghețarilor sau zone noroioase pe coaste sau estuarii.
Piramidal - În formă de piramidă (ex. frunză).
Piramidă - 1. Formă de coroană de pom cu ax principal. 2. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci.
Pirenocarp - 1. Periteciu. 2. Drupă.
Pirenoid - Regiune diferențiată a cloroplastului cu rol de centru pentru formarea unor produse de depozitare la multe alge și la unele briofite.
Piriform - În formă de pară (ex. semințele de viță-de-vie - Vitis vinifera).
Piriscență - Tip de serotinie în care factorul declanșator al eliberării semințelor este focul (ex. la Pinus halepensis).
Pirofil (despre plante) - Adaptată să supraviețuiască focului prin organe subterane profunde sau care beneficiază de pe urma incendiilor, având semințe cu un înveliș gros, lignificat, care plesnește sub efectul căldurii intense, favorizând germinarea (ex. Pinus halepensis).
Pirofită - Plantă pirofilă.
Pirofob (despre plante) - Care evită terenurile arse.
Pirohidriscență - Tip de serotinie în care factorul declanșator al eliberării semințelor este focul urmat de umiditate.
Pistil - Organul femel de reproducere al florii plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat.
Pistilar - Referitor la pistil.
Pistilat, carpelat (despre flori) - Care are pistil, dar nu are stamine (deci o floare femelă).
Pistilodie - Transformarea anormală a unor organe florale în pistile.
Pistilodiu - Pistil steril, adesea slab dezvoltat, lipsit de ovule fertile (ex. la floarea-soarelui - Helianthus).
Pitic (despre plante) - Care aparține unei specii scunde, puțin înalte (ex. mesteacăn pitic - Betula nana).
Pivot - Rădăcina principală, verticală, îngroșată a unor plante (ex. morcov - Daucus carota).
Pivotant (despre rădăcini) - La care rădăcina principală se dezvoltă mult, pătrunzând adânc, vertical, în sol (ex. la brad - Abies alba).
Pixidă - Tip de capsulă (numită și capsula operculată) care se deschide printr-un căpăcel/opercul (ex. la scânteiuță - Anagallis arvensis).
Placă ciuruită - Câmp perforat în peretele transversal al vaselor liberiene prin care comunică citoplasma dintre două celule vecine.
Placentat - Prevăzut cu placentă.
Placentație - Modul de dispunere a placentelor (placentei) în ovar.
Placentă - Porțiunea din ovar de unde se dezvoltă ovulele și de care rămân atașate prin intermediul funiculului până la maturitate.
Plagiotrop (despre plante, organe vegetale) - Care crește sub un anumit unghi față de direcția unui stimul (ex. tulpină plagiotropă la trifoiul târâtor - Trifolium repens).
Plagiotropism - Creșterea unei plante sau a unei părți a plantei perpendicular sau sub un anumit unghi față de direcția unui stimul.
Planctofită - Organism din fitoplancton.
Plancton - Totalitatea microorganismelor acvatice care plutesc liber.
Planogamet (zoogamet) - Gamet mobil, prevăzut cu unul sau mai mulți flageli.
Planozigot - Zigot rezultat din unirea a doi planogameți.
Plantaj - Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile; arbore dintr-o astfel de plantație.
Plantare (sădire) - Introducea în pământ de răsaduri, puieți etc. pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta.
Plantator - Unealtă în formă de baston scurt, ascuțit la un capăt, utilizată la săparea gropilor în care se introduc puieți, răsaduri etc.; mașină de plantat diverse plante de cultură.
Plantație - 1. Ansamblu de plante, de obicei din aceeași specie, cultivate pe un teren special pregătit; teren cultivat cu un anumit fel de plante (ex. plantație de orez - Oryza sativa). 2. Unitate de producție agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală) (ex. bumbac, cauciuc, cafea etc.).
Plantație de protecție - Plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc.
Plantă - Denumire generică pentru un organism ce aparține unui grup de taxoni, grup ce diferă în funcție de accepția termenului - 1. În sens strict, plantele cuprind viridiplantele sau plantele verzi - algele verzi împreună cu toate plantele terestre care au evoluat din ele. Sunt organisme eucariote cu celule ce conțin cloroplaste cu clorofilă a și b care le conferă culoarea verde și cu perete celular format din celuloză. 2. În sens larg, plantele cuprind plantele verzi plus algele roșii și glaucofitele. 3. În clasificări din trecut, în grupul plantelor erau incluse și alte organisme cum ar fi diferite tipuri de alge, ciuperci sau bacterii fotosintetizatoare.
Plantă busolă - Plantă ale cărei frunze au marginile orientate pe direcția nord-sud pentru a evita lumina prea puternică a soarelui la prânz (ex. lăptucă sălbatică - Lactuca seriola).
Planticol - Care crește sau trăiește pe plante.
Plantulație - Dezvoltarea embrionului plantelor în timpul germinației.
Plantulă - Plantă tânără, abia germinată din sămânță.
Plasmalemă (membrană plasmatică) - Membrană care înconjoară citoplasma unei celule, aflată sub peretele celular.
Plasmodesmă - Fir subțire de citoplasmă care traversează peretele celular prin mici orifcii numite punctuațuni, asigurând comunicarea neîntreruptă între citoplasmele celulelor vecine.
Plasmogamie - Fuzionarea protoplastelor a doi gameți neînsoțită și de fuzionarea nucleilor.
Plasmoliză - Micșorarea volumului unei celule vegetale prin pierderea apei prin osmoză când se află într-un mediu hiperton.
Plasmoptiză - Difuzarea citoplasmei din vârful hifelor în celulele gazdă, în cadrul anumitor endomicorize.
Plastidă - Organit celular specific plantelor având diverse funcții (fotosinteză, depozitare).
Plastidom - Totalitatea plastidelor dintr-o celulă.
Plastocianină - Proteină care conține cupru, implicată în transferul de electroni în fotosinteză.
Plastocron - Intervalul de timp dintre două stadii succesive ale dezvoltării primordiilor foliare într-un mugure apical.
Plastodem - Populație de indivizi care diferă de alta din punct de vedere fenotipic, dar nu și genotipic.
Plastogenă - Genă localizată în plastide.
Plastoglobulină - Proteină întâlnită în globulele de lipide din plastidele plantelor cu flori, dar și în cianobacterii și unele alge.
Plastom - Totalitatea plastogenelor.
Plastotip - Formă a tipului original la plantele fosile.
Platbandă - Fâșie de teren plantată cu iarbă, cu flori sau cu arbuști, care mărginește un sector de grădină, de parc, un trotuar etc.
Platicladiu - Lăstar comprimat dilatat.
Platisperm - Cu semințe turtite în formă de disc.
Plaur (plav, plavie) - Formație vegetală acvatică, plutitoare, compactă, în care predomină stuful - Phragmites communis, întâlnită în Delta Dunării.
Plângător (despre arbori, în special sălcii) - Cu ramuri lungi, lăsate în jos, până la suprafața solului.
Plânsul plantelor - Fenomen ce constă în eliminarea apei sub formă de picături din organele rănite.
Pleavă - Rămășițe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor.
Plectenchim (pseudoparenchim) - Țesut fals, format din hife lax împletite, prezent la ciupercile superioare și la unii licheni;
Plectostel - Tip de protostel în care, în secțiune transversă, benzi aparent discrete de xilem apar înconjurate de zone de floem. Benzile sunt încă interconectate în secțiune longitudinală (ex. la unele Lycopodiaceae).
Pleiociclic (despre frunze) - Care sunt active mai multe perioade de vegetație (ex. la brad - Abies alba).
Pleiofil, polifil (despre plante) - Care prezintă pleiofilie.
Pleiofilie - Creșterea anormală a numărului de frunze dintr-un verticil (polifilie).
Pleiohaziu (pleiocaziu, pleiochaziu, polihaziu) - Inflorescență simpodială simplă în care de pe o axă primară care se termină cu o floare pornesc, subterminal, mai multe ramificații laterale terminate fiecare la rândul ei cu o floare, ramificația putând continua de mai multe ori. Se mai numește și cimă multipară. Ex. la roșățea - Butomus umbellatus.
Pleiomer - Cu un număr mai mare de părți decât obișnuit (ex. petale și sepale într-un verticil floral).
Pleiotaxie - Multiplicarea numărului de verticile foliare sau florale.
Pleiotropie (pleiotropism) - Situație în care o singură genă afectează multiple caractere.
Plerom (în teoria histogenului) - Meristem din care ar proveni țesuturile primare aflate la interior de scoarță.
Pletos (despre plante) - Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase, aplecate în jos.
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
