Dictionar general de botanica (...P) - continuare.
Pleură - Bandă, de obicei inelară, între cele două valve ale frustulei la diatomee.
Pleurenchim - Țesut lemnos cu celule lungi, înguste, tubulare.
Pleuridie - Ramură laterală, cu creștere limitată, a axului unor alge pluricelulare (ex. rodofite).
Pleuroblastic - Cu muguri laterali sau cu prelungiri laterale cu rol de haustori la unele ciuperci.
Pleurocarp (pleurant) - Tip de mușchi (briofite) în care arhegoanele și deci capsulele se formează pe ramuri scurte, laterale și nu la vârful axului principal sau al ramurilor.
Pleurocarpie - Caracteristica de a fi pleurocarp.
Pleurocistidă - Cistidă pe partea laterală a unei lamele la unele ciuperci bazidiomicete.
Pleurogen (despre conidii) - Formate pe partea laterală a conidioforului sau a hifei la unele ciuperci (ex. la Botryosporium).
Pleuronematic (despre flageli) - Penat, cu perișori (ex. la crisofite).
Pleurospor - Spor format pe partea laterală a bazidiei (ex. la ciuperca Ustilago nuda).
Pleurotrib (despre flori) - Adaptată să depoziteze polen pe părțile laterale ale unei insecte polenizatoare.
Pleurotrop - Tip de ovul anatrop în care micropilul este orientat lateral.
Pleustofită - Plantă care plutește liber la suprafața apei fără a fi atașată de substrat (ex. peștișoară - Salvinia natans).
Pleuston - Totalitatea organismelor care trăiesc pe suprafața apei (v. pleustofită).
Plicat (despre frunze, petale, prefoliație) - Împăturit de mai multe ori pe lungime (ex. prefoliația la carpen - Carpinus betulus, cu frunzele îndoite după nervurile laterale).
Plivire (plivit) - 1. Curățarea de buruieni a unui teren cultivat. 2. Tăierea sau ruperea lăstarilor și cârceilor de prisos de la vița-de-vie sau la pomi, pentru a facilita dezvoltarea mlădițelor sau a crengilor roditoare.
Plopiș (plopărie) - Pădure de plopi (Populus).
Plumos - Cu aspect de pană, cu peri dispuși ca firele unei pene (ex. stigmat plumos la firuță - Poa).
Plumpox - Boală a prunilor și a altor pomi fructiferi, provocată de un virus, manifestată prin apariția unor pete galbene pe frunze și a unor gropițe pe fructe.
Plumulă (gemulă) - Mugurașul terminal și primele frunze rudimentare ale embrionului matur și ale plantulei.
Pluricarpelar (despre ovare, fructe) - cu mai multe carpele.
Pluricostat (multicostat) - Cu mai multe coaste longitudinale (ex. fructele la Apiaceae).
Plurien (despre arborete) - Format din arbori având vârste diferite.
Plurienal - 1. (despre plante) - Care durează mai mulți ani (peren). 2. (despre plante) - Care înflorește numai după mai mulți ani.
Pluriflor, multiflor (despre plante) - Cu mai multe flori.
Plurilocular, multilocular (despre ovare și fructe) - Cu mai multe loji (ex. la lămâi - Citrus limon).
Plurinucleat, plurinuclear, multinucleat, polinucleat (despre celule) - Cu mai mulți nuclei.
Pluripotent (despre celule) - Capabilă să se diferențieze în oricare tip de celule din organismul adult (ex. celule meristematice).
Pluristratificat - Format din mai multe straturi (ex. țesut).
Pluvilignosa (pluvilignoză) - Pădure tropicală.
Pneumatocist (aerocist) - Veziculă plină cu gaz pe talul unor alge brune care asigură flotabilitatea organismului.
Pneumatodă - Lenticelă specială formată prin dezintegrarea rizodermei aflată la vârful pneumatoforilor.
Pneumatofor (aerofor) - 1. Rădăcină specializată cu mulți pori care crește vertical în sus din apă sau sol mlăștinos cu rol în respirația aeriană (ex. la chiparos de baltă - Taxodium distichum); 2. Veziculă plină cu aer pe talul unor plante inferioare (ex. alge), pentru plutire sau menținerea în poziție verticală.
Poală - Margine a unei păduri situată de obicei mai în vale.
Poamă - 1. Fruct care constă dintr-un centru format din carpele unite, învelit într-un receptacul gros, cărnos. Specific subfamiliei Maloideae din familia Rosaceae (ex. măr - Malus pumila). 2. Popular, termen general pentru fructele comestibile ale unor pomi fructiferi; fruct în general.
Poculiform - În forma unei cupe.
Podețiu (podețion) - Pedicelul organelor de fructificație la unii licheni sau mușchi (ex. lichenul-renului - Cladonia rangiferina).
Podgorie - Zonă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță-de-vie (Vitis vinifera).
Podocarp - 1. Cu ovar pedicelat. 2. Cu fructe stipitate; fruct purtat pe un ginofor.
Podocefal - Cu cu un capitul pe un peduncul lung.
Podzol - Sol nisipos și lutos, de culoare cenușie, sărac în calciu, cu fertilitate naturală slabă, care se formează sub vegetația pădurilor, într-un climat rece și umed.
Pogonocor, pogonochor (despre plante) - Ale cărei semințe sau fructe se răspândesc prin vânt cu ajutorul unor apendice în formă de pene.
Poiană - Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș.
Poichilohidru, poikilohidru (despre plante) - Care prezintă o umiditate variabilă la nivelul protoplasmei, depinzând de condițiile hidrice externe. În acest grup sunt cuprinse în majoritate plantele inferioare, care sunt lipsite de vacuole în celule (alge, ciuperci, licheni).
Polar - Situat la unul din capetele unei celule sau structuri (ex. flagel).
Polaritate - Caracteristica unui organism vegetal sau a unei părți din el (organ, țesut, celulă) de a prezenta două extremități (poli) cu structură și funcție diferite.
Polen - Pulbere, în general galbenă, constituită din granule microscopice (15-200 μ), care sunt gameții masculini produși de anterele staminelor; prin restricție - granulul (grăuntele, grăunciorul) de polen.
Polenifer - Care poartă sau produce polen.
Polenizare (polenizație) - Transportul natural sau artificial al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului pentru a produce fecundația la plantele cu flori.
Polenizator - 1. Care asigură polenizarea florilor (ex. insecte). 2. Plantă al cărei polen fecundează florile altor plante.
Poliacant - Cu spini numeroși.
Poliachenă (achenecetum) - Fruct multiplu format dintr-un agregat de achene (ex. căpșuna - Fragaria moschata). Numit uneori și polinuculă sau achenecetum în unele clasificări.
Poliadă - Unitate de dispersie formată din mai mult de patru granule de polen unite.
Poliadelf (despre androceu) - Format din stamine unite în mai multe mănunchiuri (ex. la lămâi - Citrus limon).
Poliandrie - Caracterul unei flori poliandre.
Poliandru (despre flori) - Cu multe stamine (ex. la Hylocerus undatus).
Poliarh (despre stel) - Cu numeroase fascicule lemnoase (ex. la multe specii de monocotiledonate).
Polibacă - Fruct compus, format din alăturarea mai multor bace mici (ex. la rodul-pământului - Arum maculatum).
Poliblastic (despre conidiogeneză) - În care celula blastică formează prin înmugurire mai multe conidii.
Policambie - Formarea de cambii succesive (cambii supranumerare) în tulpina unor plante (ex. la specii de Chenopodiaceae cum ar fi inelele vizibile în secțiune transversală în tulpina unei sfecle - Beta vulgaris).
Policarpelar, multicarpelar (despre gineceu) - Format din mai multe carpele (ex. la specii de Ranunculaceae);
Policarpic - 1. (despre plante) - Care înflorește și fructifică succesiv, un șir de ani (ex. plante perene). 2. (despre plante) - Cu numeroase fructe. 3. (despre gineceu) - Format din mai multe carpele. 4. (despre fructe) - Compus din mai multe fructe mai mici.
Policarpie - Caracteristica plantelor policarpice.
Policefal (despre flori) - Cu mai multe capitule.
Policentric (despre talul unor ciuperci) - Având mai multe centre de creștere și reproducere.
Policiclic - 1. Tip de stel în care meristelele sau fasciculele vasculare sunt dispuse în cercuri concentrice. Întâlnit la unele ferigi. 2. Multiseriat (1). 3. (despre flori) - Cu mai multe verticile.
Policlonal - Care constă sau derivă din mai multe clone (ex. un cultivar).
Policor, polichor (despre plante) - Ale cărei semințe diseminează prin intermediul unor agenți diferiți (ex. prin vânt și animale).
Policorie (polichorie) - Diseminarea semințelor prin intermediul unor agenți diferiți (ex. prin vânt și animale).
Policotilie (policotiledonie) - Prezența mai multor cotiledoane într-un embrion, caracteristică coniferelor (2-18 cotiledoane).
Policronic - Care s-a petrecut sau a cărui origine a avut loc în perioade diferite (ex. despre originea unui grup taxonomic).
Policultură - Cultivare pe același teren agricol a mai multor specii de plante.
Polidactil (despre frunze) - Cu mai multe diviziuni digitiforme.
Poliderm - Țesut protector al cilindrului central format din straturi alternative de endoderm și celule parenchimatice.
Polidrupă - Fruct multiplu format dintr-un agregat de mici drupe numite drupeole (ex. la mur - Rubus). Numit și drupecetum în unele clasificări.
Poliembrionie - Formarea mai multor embrioni dintr-un singur ovul, întâlnită adesea la gimnosperme.
Polifag - 1. Cu nutriție variată. 2. Care parazitează plante gazdă diferite.
Polifiletic (despre un grup de organisme) - Care descinde din mai multe linii ancestrale separate (ex. lichenii).
Polifilic (despre flori, plante) - Care este polenizată de specii diferite de animale polenizatoare.
Polifilie - 1. Caracteristica unei plante de a avea multe frunze. 2. Caracteristica unui grup polifiletic.
Polifitic - Format din mai multe specii de plante.
Poliflagelat - Prevăzut cu mai mulți flageli (ex. zoosporii la unele ciuperci).
Poliflor (despre polen, miere) – Provenit de la florile mai multor specii.
Polifoliculă - Fruct multiplu format dintr-un agregat de folicule (ex. la magnolie - Magnolia). Numit și follicetum în literatura engleză.
Poligamie - Caracterul unei plante ginandromonoice (poligame).
Poligeneză - 1. Descendență din mai multe linii parentale. 2. Originea multiplă, în timp sau spațiu, a unui exemplar tip.
Poligin (despre flori) - Cu mai multe pistile (ex. la Ranunculus, Rosa).
Poliginie - Starea unei flori poligine.
Polignire - Aplecarea, culcarea la pământ a plantelor (ex. cereale, puieți) produsă de vânt, ploaie sau boli infecțioase.
Polihibrid - Plantă provenită prin polihibridare.
Polihibridare - Hibridarea a doi genitori care diferă între ei prin mai multe caractere.
Polimer - Format din mai multe părți sau elemente (ex. gineceu, ovar etc.).
Polimorf - 1. Cu mai multe forme sau aspecte. 2. Cu variabilitate crescută a morfologiei în ciclul de viață a unei specii.
Polimorfism - Prezența mai multor tipuri morfologice diferite ale unor organe (ex. frunze fructe, flori) la aceeași plantă (ex. polimorfism foliar la dudul alb - Morus alba).
Polinarie - Polinii interconectate printr-un apendice steril și transportate ca atare în timpul polenizării (ex. la Orchidaceae).
Polinic - Referitor la polen.
Polinie - Masă formată din granulele de polen dintr-o tecă, transportată ca atare în timpul polenizării (ex. la Orchidaceae sau Asclepiadaceae).
Polinifer - Care conține polen.
Poliovulat, multiovulat, pluriovulat (despre ovare) - Cu numeroase ovule;
Polipetal, pleiopetal (despre flori, corolă) - Care are multe petale;
Polipetalie - Caracteristica unei corole cu petale supranumerare.
Polipiren (despre fructe) - Cu mai multe semințe osoase (sâmburi).
Poliploid (despre celule, țesuturi sau organisme) - Cu mai multe seturi de bază de cromozomi decât cel specific speciei.
Poliploidie - Starea unei celule, țesut sau organism poliploid.
Poliriz (despre plante) - Cu numeroase rădăcini.
Polisacat (despre granulul de polen) - Care conține mai mulți saci aeriferi.
Polisarcă - Dezvoltarea anormală a unor plante, datorită excesului de suc nutritiv.
Polisepal, pleiosepal (despre flori, caliciu) - Care are multe sepale;
Polisifonic (despre alge) - Cu talul format din mai multe șiruri verticale, paralele, de celule (ex. unele alge roșii și brune).
Polisimetric - Cu simetrie multilaterala; actinomorf (ex. floare, frunză).
Polisomie - Situație în care există mai mult de două copii al unui anumit cromozom în celulele diploide ale unui organism (ex. la varietăți de Brassica rapa).
Polisperm (despre fructe) - Care conține un număr mare de semințe (ex. la Orchidaceae).
Polispermie - Fecundarea ovulului de către mai mulți gameți masculi.
Polispor - Celulă reproducătoare care se divide în mai mult de 4 spori.
Polisporange - Sporange care produce mai mult de patru spori, de obicei un multiplu de patru, la unele alge roșii (rodofite).
Polisporangiofită (polisporangiată) - Plantă al cărei sporofit are ramuri care se termină în sporangi.
Polisporic - Cu mulți spori.
Polistel - Stel care prezintă polistelie.
Polistelic (multistelic) - Care prezintă polistelie.
Polistelie - Prezența mai multor steluri (de fapt unități structurale cu un singur vas); termen ieșit din uz (ex. în tulpina unor specii de Selaginella).
Polistemon - 1. (despre androceu) - Cu staminele dispuse în mai multe verticile (cicluri) (ex. la căldărușă - Aquilegia vulgaris). 2. (despre flori) - Cu numeroase stamine (mai mult decât dublul numărului de petale sau sepale).
Polistih - 1. (despre organele unor plante) - Dispus pe mai multe șiruri, serii sau verticile. 2. Tip de creștere parenchimatoasă la unele algele brune.
Polistil (despre flori) - Cu multe stile (ex. floarea de Hypericum ascyron are 5 stile).
Polistomatic - Cu stomate numeroase.
Politepal (despre flori, periant) - Care are multe tepale.
Politipic (despre taxoni) - Care conține mai mulți taxoni imediat inferiori (ex. o specie cu mai multe subspecii geografice sau un gen cu mai multe specii).
Politom (multifurcat) - Care prezintă politomie;
Politomie (multifurcație) - Ramificare a axului terminal al unei tulpini sau inflorescențe în mai mult de două ramuri secundare;
Politopic (politop) - Care trăiește sau este originar din mai multe locuri sau areale.
Politrih - Cu mai mulți peri, cili sau flageli.
Politropic, polilectic (despre specii polenizatoare) - Care vizitează diverse specii de plante cu flori.
Polixen, pleioxen, polixenic (despre paraziți) - Care poate trăi pe mai multe plante gazdă.
Polocitic - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de o singură celulă anexă în formă de potcoavă sau de litera U.
Polonine - Pășuni de pe culmile munților în Carpații de NE.
Pom - Nume generic pentru arbori care produc fructe comestibile; prin generalizare – copac, arbore.
Pomacee (semințoase, sămânțoase) - Grup de pomi fructiferi ale căror fructe sunt poame cu semințe închise în compartimente cu pereți pergamentoși (ex. măr - Malus domestica, păr - Pyrus communis);
Pomet - Grădină cu pomi fructiferi, livadă.
Pomicol - Referitor la pomicultură.
Pomicultură - Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării pomilor și arbuștilor fructiferi.
Pomifer - Care produce fructe de tip poamă (ex. măr - Malus domestica).
Pomiform - De forma unui măr.
Pomoecologie - Disciplină ce studiază interacțiunea dintre pomii fructiferi și mediul lor de viață.
Pomologie - Știință agricolă care se ocupă cu studiul morfologic al speciilor și soiurilor de pomi și de arbuști fructiferi.
Pontic - Care crește în regiunile din jurul Mării Negre.
Popândac - Formație vegetală alcătuită din rogoz, care crește în grupuri în mocirlele sau în bălțile din câmpie, având din depărtare aspectul unor mici insule.
Populament - Arboret de aceeași vârstă sau din aceeași specie; arboret din mai multe specii.
Populație - Grup de indivizi din aceeași specie care trăiesc într-un anume areal.
Por - 1. Deschizătură mică pe organe (anteră, capsulă, stomate epidermice). 2. Apertură circulară sau ușor eliptică la granulul de polen cu raportul lungime -lățime mai mic de 2 -1, situată în zona ecuatorului sau răspândită regulat pe suprafață.
Porat - Care prezintă unul sau mai mulți pori.
Porcesc (despre fructe, legume etc.) - De calitate inferioară.
Porenchim - Țesut vegetal poros.
Poricidă - 1. Tip de capsulă care se deschide prin orificii (pori) ce se formează la partea superioară a fructului sau pe stigmat (ex. mac - Papaver somniferum). 2. Dehiscență a anterei – deschidere a anterei printr-un por situat la un capăt al tecii (ex. la Ericaceae).
Porofil - Cu frunze având puncte poriforme transparente.
Porogam - Referitor la sau caracterizat prin porogamie.
Porogamie - Metoda obișnuită de fertilizare la angiosperme în care tubul polinic pătrunde în ovul prin micropil.
Poroid - Mic punct poriform pe membrana unor dinoflagelate și diatomee.
Porometru - Instrument pentru măsurarea dimensiunilor stomatelor.
Portaltoi (hipobiot) - Plantă pe care se face altoirea;
Porumbiște - Câmp semănat cu porumb (Zea mays), lan de porumb; loc de pe care s-a cules porumbul, folosit ca pășune.
Postată - Porțiune dintr-un teren cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp); porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii; strat de legume sau de flori.
Postclimax - Comunitate stabilă de plante a cărei compoziție corespunde unui climat mai favorabil decât cel specific pentru regiunea respectivă.
Postemergent (despre erbicide, erbicidare) - Care se aplică direct pe vegetație după ce plantele au răsărit deja.
Postmaturare, postmaturație - Perioadă de repaus (60-180 de zile) a semințelor speciilor pomicole de climat temperat după extragerea lor din fructe, necesară pentru a putea germina.
Potager (despre plante) - Folosită ca legumă; despre terenuri, grădini – în care se cultivă zarzavat.
Potamobotanică - Botanica apelor curgătoare.
Potamofil (despre plante) - Care trăiește în ape curgătoare.
Potamofită - Plantă potamofilă.
Potamoplancton - Planctonul apelor curgătoare.
Potențial de înmulțire - Capacitatea unor plante de a fi prolifice.
Potir - Denumire populară a periantului unei flori.
Potometru (potetometru) - Aparat pentru măsurarea cantității de apă absorbită de plante.
Praf - Termen popular pentru polen.
Praticol (despre plante) - Care crește în prerii și terenuri ierboase.
Pratologie - Disciplină care se ocupă cu studiul pajiștilor.
Pratostepă - Regiune de climat arid din zona temperată, cu mici insule de pădure într-o vastă întindere de stepe.
Prăjiniș - Stadiu de dezvoltare din etapa tinereții unui arboret cu copaci cu trunchiul zvelt și drept, cu diametrul de 5-10 cm. Este cuprins între stadiul de nuieliș și cel de păriș.
Prăsire - Semănarea, îngrijirea și răspândirea culturii unei plante; îngrijirea plantelor ca să crească și să se înmulțească; înmulțirea, extinderea plantelor pe un anumit teritoriu, spontan sau prin cultivare.
Prășit (prașilă) - Săparea spațiului de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc.
Prășitoare - Unealtă sau mașină agricolă cu care se prășește.
Prășitor (despre plante) - Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul (ex. porumb - Zea mays).
Preadaptare - Caracteristică morfologică sau fiziologică preexistentă care facilitează adaptarea unui taxon la schimbările survenite în mediul înconjurător sau la un nou mediu în care a ajuns.
Precoce (despre plante sau fructe) - Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede.
Preemergent (despre erbicide, erbicidare) - Care se aplică direct pe sol înainte de semănat sau în perioada cuprinsă între semănat și răsărit.
Preferant (despre plante halofile) - Care crește de regulă pe soluri saline, dar care poate trăi și pe alte soluri (ex. cătină roșie - Tamarix ramosissima).
Preflorație - Modul de dispunere a învelișurilor florale în interiorul mugurelui floral.
Preflorifer (despre ramuri) - Care nu poartă muguri florali, dar care devine ramură propriu-zisă de rod în anii următori.
Prefoliație (vernație, ptyxis) - Modul de dispunere și pliere a frunzelor tinere în muguri, luate fiecare în parte;
Preîncolțire - Stimularea apariției radiculei prin plasarea semințelor în condiții de germinare în nisip.
Premergător - Plantă care se cultivă pe un teren înaintea alteia.
Premors - Terminat brusc și neregulat ca și cum ar fi fost retezat sau mușcat (ex. frunză, rizom).
Prerial (despre plante) - Care crește în prerii.
Prerie - Formație vegetală stepică formată din ierburi caracteristică unor regiuni din America de Nord.
Presiune radiculară - Presiunea din celulele vii ale rădăcinii care determină împingerea apei în rădăcină și ascendent prin vasele lemnoase ale tulpinii.
Prevernal - Care apare sau se petrece primăvara timpuriu.
Primăvăratic (despre plante, legume, fructe etc.) - Care apare sau se dezvoltă primăvara.
Primină - Integumentul extern al ovulului.
Primordiu - Primul stadiu în dezvoltarea unui organ (ex. primordiu foliar).
Prismatic - De forma unei prisme (ex. tulpina unor Lamiaceae, fructul la Tulipa).
Probazidie - Bazidie imatură, înainte de formarea bazidiosporilor.
Procambiu (desmogen) - Meristem primar care generează țesuturile conducătoare.
Procarp - Organul femel la algele roșii (rodofite) alcătuit din carpogon, trihogin și celule auxiliare și care dă naștere cistocarpului după fecundație.
Proclimax - Stadiu în evoluția unei formații vegetale care apare în locul climaxului, nefiind determinat de climat.
Procumbent (despre tulpini sau ramuri) - Care stă culcată pe sol, doar cu vârful îndreptat în sus, fără să formeze rădăcini adventive (ex. la troscot - Polygonum aviculare).
Proembrion - Primele stadii ale dezvoltării unui sporofit, înainte de apariția organelor rudimentare, cuprinse între zigot și embrion.
Profază - Prima fază a mitozei și meiozei caracterizată prin condensarea cromozomilor formți din două cromatide surori, dispariția membranei nucleare și formarea fusului de diviziune.
Profilă - Bractee mică, bracteolă.
Profototropism - Fototropism pozitiv.
Progamă (progamică) - Fază din dezvoltarea polenului care are loc între polenizare și fecundația propriu-zisă, în care are loc germinarea și creșterea tubului polinic.
Progamet - Celulă sau structură care dă naștere prin diviziune sau abstricție unui gamet la unele ciuperci.
Progeneză - Maturarea gameților sexuali înainte de dezvoltarea completă a organismului.
Progeotropism - Geotropism pozitiv.
Prognoză - Prevederea apariției unor boli infecțioase sau a unor dăunători ai plantelor de cultură în vederea luării din timp a măsurilor de combatere.
Prohidrotropism - Hidrotropism pozitiv.
Prolamină - Clasă de proteine bogate în prolină, cu rol de substanță de rezervă în semințele cerealelor. Cuprind - gliadina (din grâu - Triticum), zeina (din porumb - Zea mays), hordeina (din orz - Hordeum vulgare), secalina (din secară - Secale cereale), avenina (din ovăz - Avena asativa), panicina (din mei - Panicum miliaceum) sau kafirina (din sorg - Sorghum).
Prolat - În forma unui sferoid mai mult lung decât lat (ca o minge de rugby).
Prolifer (despre flori, tulpini) - Care produce muguri, organe suplimentare.
Proliferare - 1. Înmulțirea celulelor sau a țesuturilor prin diviziune celulară. 2. Reproducerea, procrearea (rapidă sau exagerată) a organismelor.
Prolific (despre plante) - Care se înmulțește foarte repede.
Prolificare - Apariția unui lujer cu frunze din floare.
Promeristem (protomeristem) - Meristem primordial, ce constă din primele celule divizionare ale embrionului și din celulele care se divid activ în meristemul apical la planta adultă.
Prometafază - Fază intermediară dintre profaza și metafaza din mitoză și meioză, caracterizată prin disoluția membranei nucleare și formarea fusului nuclear.
Promiceliu - Hifă scurtă care germinează dintr-un teleurospor și pe care se formează bazidiospori la unele ciuperci parazite (Pucciniales, Ustilaginales).
Pronucleu - Nucleul haploid al unui gamet mascul sau femel după fertilizare, dar înaintea fuziunii nucleare și a primei diviziuni mitotice.
Propagulă - Structură a plantei capabilă să dea naștere unei noi plante, în special una implicată în repoducerea vegetativă (ex. bulbi, butași, tuberculi etc.).
Proplastidă - Plastidă mică, incoloră sau verde pal, nediferențiată prezentă în meristemele din rădăcini sau muguri, precursoarea plastidei mature, diferențiate.
Proptitor (despre rădăcini) - Care se formează pe tulpină și pe ramuri, atârnă în jos, și, după ce ating pământul, se îngroașă și se ramifică în pământ, sprijinind coroana ca niște proptele (ex. la Ficus microcarpa).
Prosoplasmă - Țesut patologic din structura cecidiilor cauzat de paraziți ai plantelor.
Prosoplectenchim - Plectenchim fals, format din hife miceliene spațiate și împletite la unele ciuperci și licheni.
Prosporie - Dezvoltarea precoce a sporilor sau semințelor unor plante.
Prostrat (despre tulpini sau ramuri) - Care crește culcată la pământ, fără a-și ridica vârful (ex. la salcia pitică - Salix reticulata).
Protal - Corp vegetal în formă de lamă, de mici dimensiuni, care reprezintă generația gametofitică, haploidă, la unele ferigi, mușchi și plante înrudite, rezultată din germinarea sporilor.
Protaloid - Asemănător unui tal.
Protandrie (protoandrie, proterandrie) - Maturizarea staminelor înaintea stigmatelor în cadrul aceleiași flori (ex. la păpădie - Taraxacum officinale).
Protandru (despre plante, flori) - Care prezintă protandrie.
Protant, cauliflor, proterant (despre plante) - Care înflorește înainte de înfrunzire (ex. ulm - Ulmus);
Protectant - Substanță chimică care aplicată semințelor le protejează de ciupercile patogene din sol.
Proteină - Moleculă organică complexă alcătuită dintr-un lanț de aminoacizi legați prin legături peptidice.
Protenchim - Țesut vegetal fundamental.
Proteoplast (proteinoplast) - Plastidă în care se depozitează substanțe proteice.
Protobazidie - Bazidie formată din patru celule, din fiecare dezvoltându-se un bazidiospor prin abstricție.
Protoblast - Celulă primordială a embrionului care se dezvoltă într-un anumit organ sau parte.
Protocarnivor, paracarnivor, subcarnivor (despre plante) - Care prinde și omoară insecte sau alte animale, dar nu are capacitatea de a le digera direct și a absorbi nutrienții din pradă ca în cazul plantelor carnivore propriu-zise (ex. Passiflora foetida).
Protoclorofilă - Pigment de culoare galbenă din frunzele plantelor crescute la întuneric și care se transformă în clorfilă când planta este adusă la lumină.
Protocorm - Organismul vegetativ al briofitelor superioare, format din tulpiniță, frunzișoare și rizoizi.
Protoderm (protodermă) - Meristem primar care generează rizoderma și epiderma.
Protofilă - Forma juvenilă, adesea scvamiformă a frunzei.
Protofit - Organism vegetal unicelular sau colonial, la baza evoluției regnului vegetal.
Protofloem - Floem primar diferențiat în primele etape ontogenetice.
Protogenic - Care persistă din primele stadii de dezvoltare.
Protogeocarpie - Tip de geocarpie în care florile se formează subteran (ex. la Rhizanthella gardneri).
Protogin (despre plante, flori) - Care prezintă protoginie.
Protoginie (proteroginie, metandrie) - Maturizarea organelor sexuale femele înaintea celor mascule la aceeași floare (ex. la Rosaceae);
Protonemă - 1. Stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului la mușchi, rezultat din germinarea sporului. Are aspect filamentos sau discoid. 2. Produsul germinării zigotului din care se dezvoltă planta erectă la unele alge verzi (Charophyceae).
Protoplasmă - Denumire generică pentru substanța vie a celulelor.
Protoplast - Protoplasma dintr-o anumită celulă; partea vie a unei celule care cuprinde nucleul și citoplasma.
Protospor - Spor care dă naștere unui miceliu la unele ciuperci.
Protosporofit - Prima fază a sporofitului din ciclul de viață la algele roșii cu formarea unui filament de către celula femelă fertilizată.
Protostel - Tip de stel simplu, primitiv care are un centru vascular solid.
Prototip - 1. Tipul original al unui taxon. 2. Tipul ancestral al unui taxon.
Prototunicat (despre asce) - Cu un perete subțire care se dizolvă la maturitate permițând eliberarea sporilor.
Protoxilem - Xilem primar diferențiat în primele etape ontogenetice.
Proventiv - De înlocuire, de rezervă, care apare ulterior (ex. muguri).
Provincie floristică - Teritoriu geografic de mare întindere cu o compoziție specifică a florei.
Provirus - Genomul unui virus după ce a fost încorporat în genomul gazdei.
Proxicorie (proxichorie) - Diseminarea la scurtă distanță a fructelor sau semințelor.
Proximal - Situat mai aproape de un punct de referință, situat mai aproape de axa mediană a corpului.
Prozenchim - Termen considerat învechit ce se referă în general la un țesut format din celule la care lungimea depășește cu mult lățimea (cilindrice sau fusiforme), cu pereți îngroșați, lignificați, fără spații intercelulare. Are rol mecanic sau de conducere.
Prozenchimatic - Care se referă la sau aparține prozenchimului (ex. celulă, țesut).
Pruină - Strat ceros, ca un praf, care acoperă unele frunze sau fructe (ex. fructul la prun - Prunus domestica).
Pruinos - Acoperit cu un praf cu aspect de brumă (ex. Stenocereus pruinosus).
Prundoi - Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini.
Prunet (prunărie, pruniște, pruniș) - Livadă, grădină de pruni (Prunus domestica).
Psamofil (despre plante) - Care se dezvoltă și crește pe terenuri nisipoase (ex. Pancratium maritimum).
Psamofită (amatofită) - Plantă psamofilă;
Psamon - Totalitatea organismelor din nisipurile acvatice. Se diferențiază uneori între halipsamon - pentru nisipurile marine și limnopsamon - pentru nisipurile apelor dulci.
Pseudantie - Teoria "florii false" conform căreia floarea angiospermelor ar fi derivat prin simplificare din floarea unor gnetofite străvechi.
Pseudantiu - Inflorescență cu numeroase flori strâns adunate, dând aparența unei singure flori simple (ex. la laptele-cucului - Euphorbia helioscopia).
Pseudoanual (despre plante) - Care este multianuală, dar cu tulpina numai anuală, supraviețuind în timpul iernii prin bulbi sau alte forme vegetative.
Pseudoaposporie - Formarea sporilor fără meioză, rezultând un spor diploid care va da naștere unui gametofit.
Pseudobacă - Bacă falsă rezultată din ovar, cu participarea altor piese florale (caliciu, receptacul) (ex. la trandafir - Rosa).
Pseudobulb - Tulpină aeriană, scurtă, bulbiformă, cu rol de organ de rezervă sau de înmulțire la unele orhidee epifite.
Pseudobulbil - Formațiune piriformă la unele alge care înlocuiește sporangii.
Pseudocarp - Fruct fals în care ovarul maturat e asociat cu o altă structură florală, de obicei receptaculul (ex. căpșuna - Fragaria moschata).
Pseudocephalium - Structură pe tulpina unor cactuși, situată lateral sau terminal, asemănătoare cu un cephalium. Plantele respectivă nu-și încetează creșterea vegetativă. Ex. la Pilosocereus.
Pseudocereală - Plantă care nu face parte din familia Poaceae (a cerealelor), e lipsită de gluten, dar care are utilizări asemănătoare cerealelor, având semințe din care se prepară făină (ex. quinoa - Chenopodium quinoa).
Pseudocifelă - Fiecare din deschizăturile prezente în cortexul talului unor licheni prin care este expusă medula (uneori pigmentată), dar care nu este mărginită de celule specializate (ex. Pseudocyphellaria).
Pseudocortex - Strat protector format din ramificații secundare sau hife întrețesute care acoperă talul unor licheni sau alge.
Pseudofibră - Celulă cu aspect de fibră, dar care rămâne vie, făcând trecerea spre parenchimul lemnos.
Pseudofilă - Apendice foliar efemer, care cade la dezvoltarea frunzelor normale (ex. la specii de bambus - Bambusa).
Pseudofoliaceu - Cu expansiuni asemănătoare unor frunze.
Pseudofruct - Fruct fals (ex. conul modificat de la ienupăr - Juniperus communis).
Pseudogam (despre plante) - Care prezintă pseudogamie.
Pseudogamie - 1. Dezvoltarea embrionului din ovulul nefecundat în urma excitației produse de polenizarea stigmatului. 2. Fuzionarea a doi nuclei vegetativi.
Pseudohermafroditism - Hermafroditism fals din cauza degenerării unuia dintre organele sexuale la florile hermafrodite.
Pseudohibridare - Hibridare la care descendentul este identic cu unul din părinți.
Pseudolamină - 1. Porțiunea apicală dilatată a filodiului. 2. Lamina frunzei la monocotiledonate considerată ca filom pețiolar.
Pseudomachia - Formație vegetală submediteraneană cu arbuști sempervirenți și cu frunze căzătoare.
Pseudomicoriză - Micoriză falsă, în care ciuperca este un parazit care produce o infecție patologică moderată a rădăcinilor.
Pseudomixie - Înmulțire prin fuziunea a două celule vegetative.
Pseudomonocotiledonat (despre embrioni) - Cu două cotiledoane concrescute sau cu unul nedezvoltat, astfel încât pare a fi un singur cotiledon (ex. la castan - Aesculus).
Pseudoparazitism - Parazitism fals prin pătrunderea accidentală și supraviețuirea unui organism viu în corpul altui organism.
Pseudoperiant - Înveliș protector în formă de cupă sau de periant la baza arhegonului la unele briofite.
Pseudoperidie - Peridie falsă, învelișul care protejează ecidiosporii la unele ciuperci.
Pseudoperiteciu - Structură asemănătoare cu un periteciu în care în care ascele și ascosporii sunt liberi (ex. la Laboulbeniales).
Pseudopetalie - Existența corolei sub o altă formă, de exemplu sub formă de nectarine (ex. la negrilică - Nigella sativa).
Pseudopod - Pedicelul capsulei la unii mușchi, prelungire a tulpinii, parte a gametofitului (ex. la Sphagnum).
Pseudopor - Pată circulară poriformă, îngroşată, dar neperforată, pe frunzele unor mușchi.
Pseudoriză - Structură miceliană radiciformă dezvoltată la baza fructificației unor ciuperci.
Pseudosept - Sept cu pori la unele ciuperci.
Pseudoseptat - Având un perete despărțitor perforat sau incomplet închis.
Pseudosperm - Mic fruct indehiscent care se aseamănă cu o sămânță.
Pseudostel - Structură cu aspect aparent de stel, cum ar fi nervura principală a unei frunze.
Pseudostipelă - Parte a laminei la baza unei frunze cu aspect de stipelă.
Pseudostomată - Stomată vestigială în capsula de Sphagnum care constă în două celule anexe, dar fără ostiol.
Pseudostromă - Masă formată dintr-un amestec de țesuturi aparținând unei ciuperci și gazdei pe care aceasta se dezvoltă.
Pseudotip - Tip vegetal indicat greșit în publicațiile de specialitate.
Pseudoumbelă - Inflorescență cu aspect de umbelă simplă, dar de fapt alcătuită din cime monohazice, condensate (ex. la specii de Alliaceae și Amaryllidaceae).
Psihofil (despre plante) - Care se polenizează cu ajutorul fluturilor de zi (ex. Dianthus deltoides).
Psihofilie - Polenizare cu ajutorul fluturilor de zi.
Psihrofită - Plantă criofilă.
Psihrotermofită (despre plante) - Care este adaptată să trăiască în condiții de frig, cu temperaturi medii anuale între –0,5°C și +2°C din climatul subalpin, ce corespunde etajului subalpin (al jneapănului); (1700) 1800–2200 m altitudine.
Psilat (despre suprafața unui granul de polen) - Neted.
Pteridofite (în sens larg) - Plante vasculare fără flori și semințe care se reproduc prin spori. Cuprind ferigile și alte grupe de plante cum sunt coada-calului (Equisetum), Lycopodium, Isoetes sau Selaginella.
Pteridografie - Descrierea sistematică a ferigilor.
Pteridolog - Specialist în pteridologie.
Pteridologie - Ramură a botanicii care studiază ferigile.
Pteridosperme (pteridospermatofite) - Grup de plante primitive, dispărute, asemănătoare cu ferigile, care se înmulțeau prin semințe (Pteridospermatophyta).
Pteridospor - Spor caracteristic pteridofitelor.
Pterigosperm (pterosperm) - Cu semințe aripate.
Pterocor, pterochor, pterometeocor, pterometeochor (despre plante) - Ale cărei semințe sau fructe se răspândesc prin vânt cu ajutorul unor apendice în formă de aripioare (ex. la arțar - Acer platanoides).
Pterocorie (pterochorie, pterometeocorie, pterometeochorie) - Răspândirea semințelor sau fructelor aripate cu ajutorul vântului (ex. la margaretă - Leucanthemum vulgare).
Pteroid - Asemănător sau cu aspect de ferigă (ex. pteridospermele).
Puberulent - Slab pubescent.
Pubescent - Fin păros, acoperit cu peri scurți, moi, drepți, patenți (ex. mesteacăn pufos - Betula pubescens).
Pubescență - Starea organelor vegetale pubescente.
Puf - Perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc.
Pufos - Acoperit cu puf, pubescent (ex. stejar pufos - Quercus pubescens).
Pui - Plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar; vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, copileț.
Puiet - Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; prin generalizare – plante tinere.
Pulpă - Partea cărnoasă, suculentă, a unui fruct (ex. la bacă).
Pulverulent - Acoperit cu o substanță asemănătoare prafului (ex. frunze atacate de făinare).
Pulvină (pulvinulă) - Umflătură și dilatare în formă de articulație la baza pețiolului unor frunze sau a pețiolulului unor foliole, cu rol în mișcarea frunzei sau a foliolei (ex. la frunza de fasole - Phaseolus vulgaris).
Puna (pună) - Semideșert rece din Anzii Centrali la 3000-4500 m altitudine, cu vegetație rară de ierburi în smocuri și boschete de arbuști spinoși.
Punctat - Prevăzut cu puncte, pete sau gropițe punctiforme (ex. frunză, tulpină).
Punctiform - Cu aspect de puncte.
Punctuațiune - Por în peretele celular prin care trec plasmodesmele (fire subțiri de citoplasmă) de la o celulă la alta.
Pungent - Înțepător (ex. frunza la molid - Picea abies).
Pustă - Tip de stepă din câmpia Ungariei.
Pustulă - Veziculă cu spori sau de conidii care se formează pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite.
Putregai - 1. Lemn sau plantă putredă; masă de materie vegetală în descompunere. 2. Boală a plantelor provocată de unele bacterii și ciuperci, caracterizată prin descompunerea țesuturilor vegetale infectate care devin brune sau negre și răspândesc un miros neplăcut.
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
