Dictionar general de botanica (M...).
Macerare (macerație) - Menținerea unor plante, flori, frunze etc. într-un lichid pentru a le dizolva substanțele solubile.
Macrandru (în special despre unele alge verzi) - La care filamentele mascule și cele femele sunt de aceași mărime, adică nu prezintă nanandrie (unele specii din genul Oedogonium).
Macroalgă - Algă macroscopică, multicelulară, vizibilă cu ochiul liber (ex. Fucus).
Macrobiocarpie - Proprietatea anumitor fructe de a-și conserva semințele pe perioade lungi (până la ani) (ex. Leptospermum, Melaleuca).
Macroblast (dolicoblast) - Ramură lungă, ramificată, cu internodii lungi și cu noduri ditanțate, cu creștere anuală puternică la plantele lemnoase.
Macrocist - Celulă reproducătoare mare, la unele ciuperci.
Macrocistidă - Cistidă lungă, în formă de butelie, întâlnită în himeniul unor gastromicete.
Macroconidie - Conidie mare la speciile de ciuperci care au și conidii mici (microconidii) (ex. la Fusarium).
Macrofilă (megafilă) - Frunză relativ mare, diferențiată în pețiol și lamină, cu lacună foliară în stelul tulpinii, caracteristică unor ferigi și spermatofitelor.
Macrofită - Plantă, în special acvatică, destul de mare încât să poată fi văzută cu ochiul liber.
Macrofloră - Totalitatea plantelor mari care cresc într-un anumit mediu sau anumită regiune.
Macrogamet (megagamet) - Gametul femel, de dimensiuni mai mari decât cel mascul la speciile anizogame.
Macrolichen - Lichen folios sau fruticos.
Macronematos (despre conidiofor) - Care diferă morfologic de hifele vegetative și are de obicei poziție erectă.
Macroplancton - Organisme din plancton vizibile cu ochiul liber (ex. sargase).
Macropod (despre frunze etc.) - Cu peduncul lung.
Macroprotal - Protal femel la unele specii de ferigi heterospore care poartă arhegoane.
Macroriz (despre plante) - Cu rădăcini mari.
Macrosclereidă - Tip de sclereidă, celulă ușor alungită în formă de bastonaș sau coloană, grupate cu alte celule de același tip (ex. în scoarța arborelului de chinină - Cinchona sau în tegumentul semințelor unor leguminoase).
Macrosepal (despre flori, caliciu) - Cu sepale de dimensiuni crescute.
Macrosimbiont - Organismul mai mare dintre cele care trăiesc într-o simbioză.
Macrospecie - Specie polimorfică care cuprinde de obicei mai multe subdiviziuni.
Macrosporofor - Megasporofilă frunzoasă; structură care poartă organele sexuale femele.
Macrozoospor (megazoospor) - Spor mare, mobil, cu patru flageli, întâlnit la unele alge verzi.
Maculat - Pătat, cu pete de altă culoare.
Maculă - Pată de culoare (ex. pe o frunză).
Maculicol - Care se dezvoltă la suprafața petelor foliare (ex. ciuperci).
Magnetotropism - Tropism determinat de forța magnetică.
Malacofil (despre plante) - Care se polenizează cu ajutorul melcilor.
Malacofilie - Polenizare cu ajutorul melcilor.
Malformație - Anomalie morfologică congenitală în dezvoltarea structurală a unei plante.
Malpighian - Strat de celule cilindrice, palisadice, cu pereți îngroșați (macrosclereide), din tegumentul semințelor unor plante, în special la Fabaceae.
Malț (slad) - Produs obținut din boabe de cereale (mai ales de orz) încolțite, uscate și măcinate, folosit la fabricarea berii și a spirtului sau, prăjit, la prepararea unui surogat de cafea.
Mamaliocor, mamaliochor (despre plante) - Ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul mamiferelor terestre.
Mamaliocorie (mamaliochorie) - Tip de zoocorie în care diseminarea semințelor se face cu ajutorul mamiferelor terestre.
Mamilar (mamiliform) - În formă de mamelon.
Mamilat (mamelat) - Acoperit cu mici protuberanțe rotunjite.
Mamilă (mamelă) - Mică proemineță sau excrescență pe suprafața unor organe (ex. pe filocladiile unor cactuși).
Mană - 1. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite (ex. mana viței de vie produsă de Plamopara viticola). 2. Secreție cristalizată, bogată în poliglucide, a frunzelor unor plante, care apare pe timp călduros cu nopți reci ca un strat lucitor, lipicios (ex. la frasin - Fraxinus excelsior).
Mangrovă (mangrove) - Formație vegetală de arbori și arbuști sempervirescenți, cu numeroase rădăcini adventive, întălnită în zone tropicale și subtropicale pe țărmurile marine mlăștinoase supuse fluxului și refluxului.
Manoxilic - Cu lemn în care predomină țesutul parenchimatos, xilemul fiind slab reprezentat. Întâlnit la cicadofite și pteridosperme.
Manșon - Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.
Manubriu - Celulă cilindrică, alungită din peretele anteridiei și îndreptată spre interiorul acesteia la unele alge (Charales).
Maquis (machi, machia, machis) - Formație vegetală densă de tufișuri și arbuști sempervirescenți, caracteristică unor regiuni mediteraneene.
Marcator - Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul.
Marcescent - Care se usucă pe ramuri fără să cadă imediat pe pământ (ex. frunze la specii de Fagaceae).
Marcolare - Marcarea colorată, cu benzi orizontale de vopsea, lapte de var, materiale textile sau plastice a arborilor de valoare, pentru a fi protejați în timpul lucrărilor de recoltare-colectare.
Marcotaj (marcotare) - Înmulțirea unei plante prin marcote.
Marcotă - Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate forma o nouă plantă; plantă obținută prin marcotaj.
Marcotieră - Teren rezervat în vederea înmulțirii vegetative prin marcotaj.
Marginal - Aflat la marginea unui organ (ex. nervură, placentație etc.).
Marginat - Cu margini distincte, mai îngroșate sau de culoare diferită (ex. frunză).
Maricultură (acvacultură, oceanicultură) - Cultură a unor plante și animale marine în vederea comercializării.
Marmorat - Cu vinișoare asemănătoare celor ale marmurei.
Marsupiu - Organ saciform la extremitatea ramurilor, care poartă arhegoanele la unele briofite (Marchantiophyta).
Masiv - Etapă în dezvoltarea unui arboret în care coroanele arborilor se ating; grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel.
Mastigonemă - Fiecare din prelungirile laterale fine care acoperă flagelul la unele alge (ex. criptofite).
Masulă - Unitate de dispersie formată dintr-o masă de numeroase granule de polen unite între ele, dar mai puține decât întreaga cantitate de polen dintr-o tecă.
Material săditor - Material biologic provenit din sere sau pepiniere, destinat culturilor de plante sau realizării amenajărilor peisagistice.
Matinal, matutinal (despre flori) - Care se deschide dimineața (ex. zorelele - Ipomoea purpurea își deschid florile în jurul orei 5).
Matrice - 1. Partea fundamentală, nediferențiată, a citoplasmei, a nucleului etc. 2. Substratul pe care crește un lichen sau o ciupercă 3. Substanță în care este inclusă o fosilă.
Matroclin - Care prezintă matroclinie.
Matroclinie - Predominarea caracterelor genetice materne (la hibrizi).
Matrotrofie - Formă de dezvoltare în care embrionul este hrănit de planta mamă prin intermediul unei placente (ex. la mușciul de turbă - Sphagnum).
Matur - Copt, complet dezvoltat.
Maturare (maturație) - Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un organ (ex. fruct) sau o plantă întreagă, până la dezvoltarea morfofiziologică completă.
Mazediu - Ascocarp la unii licheni care conține ascospori într-o masă prăfoasă, maronie sau neagră (la Caliciaceae).
Măciucă (măciulie) - Termen popular pentru capsulă.
Măciulie - Ramură de rod scurtă (5-12 cm) la unii pomi fructiferi, cu vârful îngroșat și o cicatrice pe el, rezultată în urma desprinderii fructului de pe lăstar, cu câte 1-3 muguri micști pe partea terminală îngroșată și 3-7 muguri vegetativi lateral (ex. la gutui - Cydonia oblonga).
Măduvă (medulă) - Țesutul spongios din zona interioară, centrală a tulpinii unor plante.
Mălăieț (despre fructe sau legume) - Moale și sfărâmicios, făinos; prea copt.
Mălăiște - Loc cultivat cu porumb (Zea mays) sau cu mei (Panicum miliaceum).
Măliniș - Loc unde cresc mălini (Prunus padus).
Mălurat (despre plante sau părți ale lor) - Atacată de mălură.
Mălură - Boală a grâului și a altor păioase, cauzată de unele specii de ciuperci (Tilletia) care produc în boabe o pulbere neagră, formată din spori.
Mărăcine - Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; prin restricție – ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante) (ex. păducel - Crataegus monogyna).
Mărăciniș (mărăcinet) - Desiș sau loc acoperit cu mărăcini.
Mărăcinos - Plin de mărăcini, ghimpos, țepos.
Mătase - Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși, la vârful știuletelui, în formă de smoc.
Mături de vrăjitoare - Simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese.
Mâțișor - Termen popular pentru ament.
Meat - Spațiul dintre celulele unui țesut vegetal.
Medicinal (despre plante) - Care are proprietăți terapuetice datorită compoziției sale chimice.
Medifix - Fixat de un organ la mijloc (mai ales despre antera staminei).
Medular - Referitor la medulă sau măduvă.
Medulă - 1. Țesutul central al unor structuri, în general cu referire la măduva tulpinii. 2. Porțiunea internă a talului unor licheni.
Medulos - 1. Care conține măduvă. 2. De natura măduvei.
Megafanerofită - Fanerofită cu înălțimea peste 30 m (ex. eucalipt - Eucalyptus globosus).
Megagametofit (macrogametofit) - Gametofitul femel.
Megagametogeneză (macrogametogeneză) - Procesul de formare și diferențiere a macrogameților (gameții femeli).
Megaspor - 1. La plantele heterospore, spor haploid (n) din care se dezvoltă un gametofit femel; în majoritatea cazurilor megasporii sunt mai mari decât microsporii (ginospor, macrospor); 2. Spor fosil definit arbitrar ca având diametrul >200μm.
Megasporange (ginosporange, macrosporange) - Sporange în care se formază și se dezvoltă megasporii. La plantele cu semințe corespunde ovulului imatur.
Megasporangiat (despre conuri) - Care produce numai megasporangi (con femel, ovulat, la conifere).
Megasporocit (macrosporocit) - Celulă diploidă care produce prin meioză patru megaspori haploizi.
Megasporofilă (macrosporofilă) - Sporofilă care poartă un megasporange.
Megasporogeneză (ginosporogeneză, macrosporogeneză) - Procesul de formare și diferențiere a megasporilor.
Mmegastrobil - Conul femel al coniferelor care conține ovule.
Megaterm, megatermofil (despre plante) - Cu cerințe foarte ridicate față de temperatură. La noi în țară cresc în spații adăpostite și încălzite peste iarnă și foarte rar în câmpuri (unele specii anuale).
Megatermofită - Plantă megatermofilă (ex. plante din regiunile tropicale).
Megatrof (despre plante) - Care crește pe soluri cu troficitate foarte ridicată (T = peste 14) (ex. cânepioară - Eupatorium cannabinum, Geranium phaeum, urzică-moartă - Lamium maculatum).
Megistoterm, megistotermic (despre plante) - Care crește la temperaturi ridicate mai mult sau mai puțin constante.
Meiofilie - Reducerea numărului de frunze într-un verticil.
Meiospor (gonospor) - Spor format prin meioză și deci haploid.
Meiosporange - Sporange în care sporii sunt produși prin meioză.
Meioterm, meiotermic (despre plante) - Care crește la temperaturile mai scăzute din zona temperată.
Meiotic - Referitor la meioză.
Meioză - Proces prin care nucleul unei celule diploide se divide de două ori cu formarea a patru celule fiice haploide. Prin meioză se obțin gameți sau spori haploizi.
Meiozoospor (microzoospor, gonozoospor) - Spor haploid, flagelat, mobil la unele alge și ciuperci (ex. Allomyces).
Meiozoosporange (microzoosporange) - Sporange în care se produc meiozoospori la unele alge și ciuperci.
Meiște (mălăiște) - Teren cultivat cu mei (Panicum miliaceum).
Melanism - Tendința unor organe ale plantelor de a prezenta o culoare mai închisă decât cea normală (ex. spicele unor Poaceae alpine).
Melanospor - Spor de culoare negricioasă produsă de pigmentul melanină (ex. conidiile de Nigrospora).
Melanoză (înnegrire) - Boală a unor plante, cauzată de unele ciuperci, manifestată prin înnegrirea unor organe.
Melegar - Termen regional pentru o răsadniță.
Melifer (despre plante) - Care are flori cu nectar și polen, din care albinele produc mierea (ex. salcâm - Robinia pseudacacia).
Melitofil (despre plante) - Care se polenizează cu ajutorul albinelor (ex. floarea-soarelui - Helianthus annuus).
Melitofilie - Polenizare cu ajutorul albinelor.
Melonidă (peponidă) - Fruct asemănător cu baca, indehiscent, cu epicarp gros, mezocarp cărnos și endocarp suculent cu semințe numeroase, caractertistic pentru Cucurbitaceae (ex. la dovleac - Cucurbita pepo);
Membranifer - Prevăzut cu o membrană.
Membranos (membranaceu) - De forma și consistența unei membrane subțiri (ex. frunză, ohree).
Mentor - Plantă matură pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia.
Mereză - Tip de creștere a plantelor prin diviziune celulară la nivelul meristemelor.
Mericarp - Fiecare din segmentele în care se desface un schizocarp și care conține o singură sămânță (ex. la specii de Apiaceae).
Mericlonare - Metodă de propagare meristematică ce utilizează vârfurile lăstarilor în cultură pentru a prolifera mai mulți muguri care mai apoi pot fi separați, înrădăcinați și plantați.
Mericlonă - Plantă (în special orhidee) obținută prin mericlonare.
Merismatic - Care se divide sau se separă în celule sau segmente.
Merispor - Fiecarii din sporii care intră în constituția unui spor compus.
Meristel - La dictiostel, fiecare din fasciculele vasculare, format dintr-un xilem central înconjurat de un inel de floem.
Meristem - Țesut de diviziune sau formativ, alcătuit din celule care se divid continuu, mici, cu pereți subțiri, fără spații intercelulare, cu citoplasmă densă.
Meristematic - Referitor la meristem (ex. activitate, celule, țesut).
Meristemoid - Țesut formator primar localizat de obicei la nivelul țesuturilor de protecție care nu are o activitate de diviziune celulară continuă ca meristemele propriu-zise.
Meristoderm - Strat periferic de celule care se divide în principal periclinal, dar și anticlinal la algele brune.
Meristogenetic - 1. Care se dezvoltă dintr-un meristem. 2. Care se dezvoltă dintr-o singură celulă sau grup de celule hifale.
Meroblastic - Tip de embriogeneză în care embrionul se formează doar dintr-o parte a proembrionului, întâlnită la gimnosperme.
Merofit - Grup de celule care provin din aceeași celulă inițială. Frunzele și tulpinile sunt adesea formate din modele specifice de merofite.
Meromorfoză - Regenerarea numai parțială a unui organ pierdut.
Meroplancton - Plancton sezonier.
Merosporange - Excrescență cilindrică pe vârful unui sporangiofor, în care se produce un lanț de sporangiospori la unele ciuperci (ex. Mucorales).
Merotomie - Segmentarea sau divizarea în mai multe părți (a unei celule).
Mestecăniș - Pădure de mesteceni (Betula verrucosa).
Mestom - Țesut conducător (xilem și floem) împreună cu parenchimul asociat.
Metabazidie - Porțiunea sau stadiul unei bazidii în care are loc meioza.
Metabioză - Tip de relație între specii în care un organism creează sau transformă un mediul de viață ce devine astfel propice pentru alt organism.
Metabolism - Totalitatea proceselor chimice care au loc într-o celulă vie sau organism.
Metadromă - Tip de nervație în care nervurile primare ale segmentului foliar derivate din partea superioară sau inferioară a nervurii mediane (ex. la Filices).
Metafilă - Forma adultă a frunzei.
Metafloem - Floem primar diferențiat într-o etapă mai târzie a dezvoltării ontogenetice.
Metalescent - De culoarea și luciul metalului (ex. frunzele de răchițică - Elaeagnus).
Metalofil (despre plante) - Care trăiește în soluri cu concentrații crescute de metale grele, cum ar fi plumb, zinc, nichel, seleniu etc. pe care le acumulează în organism (ex. Thlaspi caerulescens).
Metamer - Fiecare din segmentele sau diviziunile din structura unui mugure.
Metameric - Cu diviziuni sau părți asemănătoare.
Metamorfoză - Modificarea formei, structurii și funcției organelor unor plante sub influența factorilor de mediu (ex. rădăcină tuberizată la morcov - Daucus carota).
Metant (despre plante) - Care înflorește după înfrunzire (cazul cel mai răspândit).
Metanteză - Înflorirea anormală, pentru a doua oară în cursul aceluiași an (termen puțin folosit).
Metatip - Topotip recunoscut de autorul original al unui taxon.
Metaxenie - Efectul polenului asupra structurilor materne ale plantei fertilizate (ex. fructificare timpurie).
Metaxilem - Xilem primar diferențiat într-o etapă mai târzie a dezvoltării ontogenetice.
Meteocorie (meteochorie) - Diseminarea semințelor prin intermediul curenților de aer (ex. semințele mici ale unor plante ruderale).
Metisare - Încrucișarea unor plante de soiuri diferite.
Mezant (despre plante) - La care înflorirea coincide cu înfrunzirea (ex. fag - Fagus sylvatica).
Mezarh - Cu xilemul primar dezvoltat și maturat atât centrifug, cât și centripet.
Mezocarp - Partea mijlocie și cea mai dezvoltată a pericarpului unui fruct.
Mezochil - Porțiunea mediană a labelului unor flori.
Mezociclu - Strat de țesut parenchimatic între floem și xilem la plantele cu un singur stel (ex. la feriga Gleichenia).
Mezocotil - Parte a axei embrionare situată între scutellum (cotiledon) și coleoptil la Poaceae.
Mezofanerofită - Fanerofită cu înălțimea de 8-30 m (ex. mesteacăn - Betulla verrucosa).
Mezofil 1. (despre plante) - Care crește pe soluri cu umiditate moderată și care adesea tolerează alternața sezonului uscat cu cel umed (ex. trifoi - Trifolium pratense). 2. Țesut situat între epiderma superioară și cea inferioară a frunzei, format din celule parenchimatoase care conțin clorofilă.
Mezofită - Plantă mezofilă.
Mezofloem - Scoarța mediană asimilatoare, de culoare verde.
Mezofloră - Totalitatea plantelor mici, cu dimensiuni intermediare între microfloră și macrofloră, caracteristice pentru un anumit mediu sau pentru o anumită regiune.
Mezogam - Referitor la sau caracterizat prin mezogamie.
Mezogamie - Metodă de fertilizare la angiosperme în care tubul polinic pătrunde lateral în ovul prin funicul sau tegument.
Mezohigrofită - Plantă intermediară între higrofită și mezofită (ex. Actaea spicata, Aegopodium podagraria, Allium ursinum, Circaea lutetiana, Corallorhiza trifida, Festuca gigantea, Leucanthemum waldsteinii, Luzula sylvatica, Lycopodium selago, Moneses uniflora, Paris quadrifolia, Polygonatum verticillatum, Polystichum lonchitis, Ranunculus carpaticus, Salvia glutinosa, Saxifraga cuneifolia, Scrophularia nodosa, Stachys sylvatica, Symphytum cordatum).
Mezoperidie - Stratul mijlociu al unei peridii la unele ciuperci.
Mezopetal - Care prezintă o poziție centrală în cadrul corolei.
Mezoplancton - 1. Organisme din plancton cu dimensiuni medii. 2. Plancton din stratul median al mărilor (de la aprox. 200 m în jos).
Mezosaprofit - Ciupercă cu miceliile în interiorul materialului în curs de descompunere, iar corpurile de fructificație la exterior.
Mezospor - Stratul mijlociu al peretelui unor spori (ex. la Isoetes).
Mezostil (despre florile heterostile) - Cu stil de lungime intermediară (ex. la răchitan - Lythrum salicaria).
Mezotegmen - Stratul mijlociu al tegmenului unor semințe.
Mezoterm, mezotermofil (despre plante) - cu cerințe mijlocii față de căldură, răspândită în climatul temperat răcoros și umed, între izotermele anuale 4,5–7,5°C, corespunzător în mare parte subetajului fagului; 800–1300 m altitudine.
Mezotermofită - Plantă mezotermofilă.
Mezotestă - Stratul mijlociu al tegumentului unei semințe.
Mezoton (mezotonic) - Care prezintă mezotonie.
Mezotonie - Tip de ramificare (creștere) în care mugurii apropiați de mijlocul tulpinii se dezvoltă mai mult (ex. la Stenocereus thurberi)
Mezotrof (despre plante) - Care crește pe soluri cu troficitate mijlocie (T = 50–80) (ex. Athyrium filix-femina, Equisetum sylvaticum, Euphorbia amygdaloides, Geranium robertianum, Polygonatummultiflorum, Ranunculus carpaticus, Salvia glutinosa, Sanicula europaea, Scrophularia nodosa, Stellaria nemorum etc.).
Mezoxerofită - Plantă intermediară între mezofită și xerofită (ex. Polytrichum juniperinum (briofită), Bruckenthalia spiculifolia, Campanula persicifolia, Campanula rapunculoides, Filipendula vulgaris, Melampyrum bihariense, Origanum vulgare, Potentilla argentea, Veronica chamaedrys).
Miceliu - Masă filamentoasă alcătuită din hife la ciuperci.
Micetofil (despre insecte) - Care trăiește în interiorul ciupercilor.
Micetogeneză - Procesul de formare a ciupercilor.
Micobiont - Componenta fungică a unui lichen.
Micocecidie - Cecidie cauzată de ciuperci.
Micocenoză - Asociație de ciuperci din cadrul unei biocenoze.
Micoestrogeni - Substanțe organice produse de unele ciuperci cu acțiune asupra organismelor animale similară hormonilor estrogeni (ex. zearalenonă sintetizată de ciuperci din genul Fusarium).
Micofloră - Totalitatea speciilor de ciuperci care trăiesc într-un anumit mediu sau anumită regiune.
Micolog - Specialist în micologie.
Micologie - Disciplină care se ocupă cu studiul ciupercilor.
Micopaleontologie - Diciplină care studiază resturile fosile aparținând ciupercilor care au trăit de-a lungul erelor geologice.
Micoplasme - Microorganisme unicelulare, adesea patogene, cu caractere între bacterii și virusuri.
Micoplasmoză - Denumire generică pentru bolile infecțioase ale plantelor produse de micoplasme.
Micorizant (despre ciuperci) - Care intră în simbioză cu rădăcinile unor plante superioare formând micorize.
Micoriză - Simbioză a rădăcinii unor plante superioare cu anumite ciuperci (ex. la brad - Abies alba).
Micotoxină - Toxină produsă de ciuperci.
Micotrof (despre plante) - Care ia parte, prin rădăcinile sale, la o micoriză.
Micovirus - Virus care infectează ciuperci.
Micoză (micetoză) - Denumire generică pentru bolile infecțioase ale plantelor produse de ciuperci, în cele mai multe cazuri microscopice.
Microalgă - Algă de dimensiuni microscopice (ex. Nannochloropsis).
Microblast (brahiblast) - Ramură scurtă, neramificată, cu internoduri apropiate, cu creștere anuală foarte redusă și cu noduri dese (ex. ramurile de rod la pomii fructiferi care produce flori și fructe).
Micrococ - Bacterie în formă de sferă de dimensiuni mai mici decât cocii.
Microconidie (macroconidii) - Conidie mică la speciile de ciuperci care au și conidii mari (ex. la Fusarium).
Microfanerofită - Fanerofită cu înălțimea de 2-8 m (ex. măr - Malus domestica).
Microfil (despre plante) - Cu frunze foarte mici.
Microfilă - Frunză relativ mică, primitivă, nediferențiată, fără lacună foliară în stelul tulpinii, caracteristică unor plante inferioare (ex. licopode).
Microfită - Orice plantă sau algă microscopică (ex. Chlorella).
Microfitocenoză - Componentă locală a fitocenozei, cu o anumită compoziție și structură determinate.
Microfitologie - Studiul organismelor vegetale microscopice.
Microfloră - Totalitatea plantelor microscopice caracteristice pentru un anumit mediu sau pentru o anumită regiune (ex. microflora solului).
Microgamet - Gametul mascul, de dimeniuni mai mici decât cel femel la speciile anizogame.
Microgametofit - Gametofitul mascul. La gimnosperme și angiosperme corespunde granulului de polen germinat.
Microgametogeneză - Procesul de formare și diferențiere a microgameților (gameții masculi).
Microlichen - Lichen crustos.
Micronematos (despre conidiofor) - Care este asemănător morfologic cu hifele vegetative (ex. la Cephalosporium).
Microorganism - Organism microscopic (ex. algă unicelulară).
Microparazit - Parazit de dimensiuni microscopice.
Micropil - Mică deschizătură sau canal între vârfurile integumentelor în partea apicală a ovulului prin care pătrunde tubul polinic.
Micropilar - Referitor la micropil.
Microplancton - Organisme din plancton care nu sunt vizibile cu ochiul liber, dar care sunt mai totuși mari decât nanoplanctonul.
Microprotal - Protal mascul la unele specii de ferigi heterospore care poartă anteridii.
Microsor - Grup de microsporangi (sporangi masculi) (ex. la feriga Azolla).
Microspecie - Unitate taxonomică situată la un nivel mai jos decât specia (ex. varietate, subspecie).
Microspor - La plantele heterospore, spor haploid (n) din care se dezvoltă un gametofit mascul; în majoritatea cazurilor microsporii sunt mai mici decât megasporii.
Microsporange (macrosporange) - Sporange în care se formază și se dezvoltă microsporii. La plantele cu semințe corespunde sacului polinic.
Microsporangiat (despre conuri) - Care produce numai microsporangi (con mascul, cu polen, la conifere).
Microsporangiofor - Structură care poartă microsporangi (ex. la cicadofite).
Microsporocarp - Sporocarp format numai din microsporangi.
Microsporocit - Celulă diploidă care produce prin meioză patru microspori haploizi.
Microsporofilă - Sporofilă care poartă unul sau mai mulți microsporangi.
Microsporogeneză (androsporogeneză) - Procesul de formare și diferențiere a microsporilor;
Microstrobil - Conul mascul al coniferelor compus din microsporofile și care produce polen.
Microterm, microtermofil (despre plante) - Adaptată la temperaturile scăzute ale climatului boreal, rece și umed, cu temperaturi medii anuale între 2–4°C (4,5°C), ce corespunde etajului boreal (al molidului); 1300–1700 (1850) m altitudine.
Migrație - Schimbarea naturală, accidentală sau controlată de om în repartiția geografică a unei specii vegetale.
Mildiograf - Aparat care detectează condițiile producerii manei la vița-de-vie (Vitis vinifera) prin analiza temperaturii, umidității și duratei prezenței picăturilor de apă pe organele verzi ale plantei.
Mimetism - Proprietatea unor specii de plante de a se identifica prin aspect cu alte specii care dispun de mijloace de apărare (ex. urzica-moartă - Lamium amplexicaule se aseamănă cu urzica - Urtica dioica sau buruiana Echinochloa oryzoides se ascunde în culturile de orez - Oryza sativa cu care se aseamănă).
Mineralizare - Impregnarea pereților celulari cu substanțe minerale (ex. dioxid de siliciu în tulpina de Poaceae sau carbonat de calciu la specii de Cucurbitaceae).
Miofil (despre plante) - Care se polenizează cu ajutorul muștelor care se hrănesc cu nectar și polen (ex. specii de Apiaceae).
Miofilie - Polenizare cu ajutorul muștelor care se hrănesc cu nectar și polen.
Miombo - Pădure rară xerofilă în Africa Orientală.
Miospor - Spor sau granul depolen fosil mai mic de 200μm în diametru și a cărui funcție biologică (de micro- sau megaspor) nu este neapărat cunoscută.
Miriofiloid - Cu talul foarte ramificat, ca o frunză divizată (ex. alga roșie Batrachospermum).
Miriospor - Cu numeroși spori.
Miriște - Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale sau de la alte plante cultivate; termen colectiv – părțile inferioare ale acestor tulpini, rămase în pământ după recoltare.
Mirmecocor, mirmecochor (despre plante) - Ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul furnicilor (ex. ghiocelul - Primula).
Mirmecocorie (mirmecochorie) - Diseminarea semințelor unor plante de către furnici.
Mirmecodomațium - Domațium ocupat de furnici (ex. la Acacia sphaerocephala unde sunt ocupate de furnici Pseudomyrmex).
Mirmecofil (despre plante) - Care crește în simbioză cu furnici sau care este polenizată de către furnici (ex. mutătoare-cu-poame-roșii - Bryonia dioica).
Mirmecofilie - Polenizare cu ajutorul furnicilor.
Mirmecofită - Plantă care crește în simbioză cu furnici (ex. Acacia cornigera e ocupată de furnici Pseudomyrmex).
Mirmecotrofie - Capacitatea unor plante de a absorbi nutrienți (în special azot) din resturile moarte lăsate de furnici (ex. Cecropia).
Mistreț (termen popular, despre fructe) - Pădureț, sălbatic.
Mitocondrie - Organit celular cu rol în respirație și producerea de ATP.
Mitospor - Spor produs prin mitoză și deci diploid.
Mitosporange - Sporange în care sporii sunt produși prin mitoză.
Mitotic - Referitor la mitoză.
Mitoză - Diviziunea nucleului unei celule eucariote cu producerea a doi nuclei fii având un număr identic de cromozomi cu nucleul inițial.
Mitozoospor - Spor diploid, flagelat, mobil la unele alge și ciuperci (ex. Allomyces).
Mitozoosporange - Sporange în care se produc mitozoospori la unele ciuperci (ex. Allomyces).
Mitrat (mitriform) - În formă de mitră (de episcop) (ex. frunzele de Aloe perfoliata).
Mitră - Structură în formă de glugă sau mitră de episcop (ex. coloana formată de o stamină sterilă și/sau filament); porțune a corolei sau caliciului în formă de coif, galee; pălăria în formă de mitră la unele ciuperci.
Mixohidric (despre mușchi) - La care apa este transportată atât în interiorul corpului, cât și de-a lungul suprafeței externe prin capilaritate (ex. Funaria hygrometrica).
Mixoploidie - Situație în care există un număr diferit de cromozomi în celulele unui țesut sau organ.
Mixospermie - Proprietatea unor semințe de a produce mucilagii când sunt hidratate, permițând fixarea de sol sau de animale (ex. traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).
Mixospor - Spor caracteristic pentru mixomicete sau mixobacterii.
Mixosporange - Structură în care se formează mixosporii la mixomicete.
Mixotrof (despre organisme vegetale) - Care este capabil să utilizeze atât surse de carbon oganic, cât și anorganic (ex. plante carnivore).
Mixotrofie - Mod de nutriție a organismelor mixotrofe.
Mlădiță - Formațiune de rod de 10-40 cm lungime care are în poziție terminală și subterminală (2-5) muguri micști, restul mugurilor fiind vegetative (ex. la măr - Malus domestica).
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
