Dicționar general botanic (H).
H
Habitat - Mediu sau loc de creștere în care se află un organism în mod normal.
Habitus (port) - Înfățișarea, aspectul exterior general al unei plante.
Hadrocentric, amficribral (despre fascicule conducătoare concentrice) - Cu xilemul înconjurat de floem (ex. la ferigi).
Hadrom - 1. Țesut cu rol de conducere a apei format din hidroide la unii mușchi; 2. Ansamblul țesutului conducător lemnos la plantele superioare.
Halipsamon - Totalitatea organismelor care trăiesc în nisipurile marine (ex. unele alge).
Halobentos - Bentosul pelagic și al lacurilor sărate.
Halodrimiu - Formație vegetală de mangrove.
Halofil (despre plante) - Care trăiește pe soluri puternic salinizate (ex. săricică - Salsola ruthenica).
Halofită - Plantă halofilă.
Halofob (despre plante) - Care evită solurile cu salinitate crescută.
Halomorfoză - Totalitatea modificărilor adaptative din creșterea unor plante pe solurile sărate.
Haloplancton - Plancton care trăiește și se dezvoltă în ape sărate de diferite concentrații.
Halucinogen, psihedelic, psihoactiv (despre substanțe, plante) - Care produce halucinații și modificări ale percepției și conștiinței atunci când este consumată (ex. Salvia divinorum).
Hamat (hamos) - Încârligat sau în formă de cârlig la vârf (ex. fructele la Astragalus hamosus).
Hammock - Insule de pădure subtropicală în regiunile mlăștinoase din Florida.
Hamulat (hamulos) - Prevăzut cu cârlige mici (ex. bractei la Callitriche hamulata sau spinișori pe foliolele involucrale la Carduus hamulosus).
Hapaxant, hapaxantic (despre plante) - Care înflorește o singură dată în viață (ex. specii de Arecaceae).
Haplobiont - Plantă care are o singură generație multicelulară în ciclul de viață, fie una haploidă (sexuată, reprezentată de gametofit), fie una diploidă (asexuată, reprezentată de sporofit) (ex. alga verde Chlamydomonas este haploidă, iar zigosporul care reprezintă singura fază diploidă, imediat după germinație, dă naștere la zoospori haploizi).
Haplocaul (monocaul, momoaxial, uniaxial) - Cu tulpina neramificată, având numai axa principală terminată prin floare (ex. lalea - Tulipa).
Haplocheilic (perigen) - Tip de stomate întâlnit la unele gimnosperme în care celulele stomatice și celule anexe provin din celule mamă diferite.
Haplocor, haplochor (despre plante) - Ale cărei semințe se răspândesc prin intermediul unui singur vector.
Haplocorie (haplochorie) - Diseminarea semințelor prin intermediul unui singur vector.
Haplodiplont (dibiont, diplobiont, diplohaplobiont, diplohaplont, haplodiplobiont) - Plantă care prezintă două faze multicelulare în ciclul de viață, separate, în ciclul de viață, una haploidă (sexuată, reprezentată de gametofit) și una diploidă (asexuată, reprezentată de sporofit).
Haplofază - Faza haploidă a ciclului de viață a unei plante, în care nucleii sunt haploizi. Corespunde în general gametofitului (gametofaza).
Haplofit - Plantă haploidă, cu un număr de cromozomi în celule caracteristic gameților speciei; plantă în faza de gametofit.
Haploid (despre celule, țesuturi sau organisme) - Cu un singur set de bază de cromozomi (n).
Haploidie - Starea unei celule, țesut sau organism haploid.
Haploidizare - Fenomen întâlnit în ciclul parasexual al unor ciuperci în care o celulă diploidă devine haploidă prin pierderea graduală a unui set de cromozomi, în absența meiozei (ex. la Aspergillus).
Haplont - Plantă la care faza haploidă predomină în ciclul de viață, iar faza diploidă este limitată la zigot (ex. la unele clorofite cum ar fi Chalmydomonas).
Haplopetal (despre flori) - Cu un singur verticil de petale.
Haplostel - Tip de protostel care constă dintr-un centru cilindric de xilem înconjurat de un inel de floem. Întâlnit la planta fosilă Rhynia.
Haplostemon, monostemon (despre androceu) - Cu staminele dispuse într-un singur verticil (ciclu) (ex. la Solanaceae).
Haplostih - Tip de creștere pseudoparenchimatoasă la unele algele brune.
Hapteră – 1. Organ de fixare la alge, briofite sau licheni. 2. Ramuri specializate ale rădăcinii, în formă de cârlig, fără caliptră, cu rol de fixare la unele plante acvatice (ex. specii cu aspect taloid de Podostomaceae).
Haptonemă - Mic apendice filiform la exteriorul celulei, situat pe lângă cei doi flageli egali la haptofite.
Hardpan - Strat compact de pământ care se formează pe solurile argiloase, impermeabil și care nu poate fi străbătut de rădăcinile plantelor.
Hastat - Cu aspectul unui vârf de lance (ex. frunza de măcriș - Rumex acetosella).
Haustor - Organ specializat la unele plante parazite, cu care acestea penetrează și absorb hrana din celulele plantei gazdă (ex. la cuscută - Cuscuta epithymum).
Hălăciugă - Termen regional pentru un tufiș, desiș de mărăcini, de lăstari etc.
Hățiș - Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică și foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă.
Hebeclad - Cu ramuri pubescente.
Hechistotermă (hechistotermofită) - Plantă criofilă.
Heleoplancton - Planctonul bălților și lacurilor.
Helicoidal - Spiralat sau având forma unei cochilii de melc (ex. embrionul la săricică - Salsola).
Heliofil, fotofil (despre plante) - Care crește în plină lumină și nu suportă umbrirea (plante de stepă, de nisipuri, deșerturi, de sărături).
Heliofită - Plantă heliofilă.
Heliosciadofită - Plantă intermediară hialofită și sciadofită, care crește în plină lumină, dar suportă și umbrirea fiind denumite plante de semiumbră (ex. plante din poieni, pajiști mezofile, păduri – frag - Fragaria vesca, iederă - Hedera helix, margaretă - Leucanthemum vulgare).
Heliotrop (heliotropic) - Care prezintă heliotropism.
Helmintosporioză - Boală a unor plante provocată de unele ciuperci parazite (Pyrenophora, Drechsiera), manifestată prin apariția pe frunze a unor pete brune, în dreptul cărora țesuturile se rup.
Helobial - Tip de endosperm în care prima diviziune a zigotului accesoriu are loc inegal, printr-un perete transversal, cu formarea unei celule șalazale mici și a unei celule micropilare mari, din care se vor dezvolta celulele endospermului secundar. Întâlnit la ordinul de monocotiledonate Alismatales.
Helofil (despre plante) - Care crește și se dezvoltă pe terenuri mlăștinoase, fiind parțial submersă (ex. stânjen de baltă - Iris pseudacorus).
Helofită - Plantă helofilă.
Helohilofil (despre plante) - Care crește în pădurile mlăștinoase sau umede.
Helohilofită - Plantă helohilofilă.
Hematocrom - Pigment carotenoid roșu, portocaliu în celulele unor alge roșii.
Hemerocorie (hemerochorie) - Termen general pentru răspândirea fructelor sau semințelor unei plante prin acțiunea intenționată sau neintenționată a oamenilor sau a activităților umane (ex. vehicule, agricultură etc).
Hemerofil (despre plante) - Ușor de cultivat.
Hemerofită - Plantă hemerofilă.
Hemeroperiodic (despre plante) - Plantă de zi lungă, care are nevoie de peste 14 ore de lumină pe zi și înflorește când se depășește durata minimă de iluminare în decursul a 24 de ore (ex. grâu - Triticum aestivum).
Hemiceluloză - Amestec complex de polizaharide, întâlnit în pereții celulelor vegetale și ca substanță de rezervă în unele semințe (ex. la monocotiledonate).
Hemiciclic (despre dispoziția componentelor florale pe receptacul) - Așezate ciclic, iar staminele și carpelele dispuse spiralat (ex. la Ranunculaceae).
Hemiclic (despre dispoziția componentelor florale pe receptacul) - În care învelișul floral este așezat ciclic, iar organele de reproducere, staminele și carpelele, în spirală (ex. piciorul-cocoșului - Ranunculus sardous).
Hemicriptofită - Plantă erbacee perenă, cu muguri hibernali formați pe tulpini subterane, dar localizați foarte aproape de suprafața solului, astfel încât pot fi protejați de frunzele rozetelor bazale, de zăpadă sau/și litieră (ex. Achillea sp., Fragaria sp., Lysimachia sp., Ranunculus repens, Taraxacumsp.).
Hemifilic (despre flori, plante) - Care prezintă specializări intermediare, imperfecte pentru atragerea speciilor polenizatoare.
Hemisaprofit - Organism vegetal sau microorganism saprofit care realizează și asimilație clorofiliană.
Hemitrop, hemianatrop (despre ovul) - A cărui curbatură este intermediară între tipul anatrop și ortotrop.
Hemitropic, hemilectic (despre specii polenizatoare) - Cu specializare intermediară pentru utilizarea florilor.
Heptafil - Cu șapte frunze sau foliole.
Heptagin (despre flori) - Cu șapte pistile.
Heptandru (despre flori) - Cu șapte stamine.
Heptapetal (despre flori, corolă) - Cu șapte petale.
Herbosa (herboză) - Vegetație erbacee, în unele clasificări anterioare.
Hercogamie - Prevenirea autopolenizării datorită modului de dispunere a androceului și gineceul la unele flori hermafrodite (ex. la specii de Orchidaceae și Asclepiadaceae).
Hernie - Boală a verzei și a altor specii din familia Brassicaceae provocată de microorganismul Plasmodiophora brassicae, manifestată prin apariția pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene, apoi brune.
Herpocor, herpochor (despre plante) - Ale cărei fructe sau semințe se răspândesc prin mișcări active pe sol (ex. semințele de ovăz - Avena sativa).
Herpocorie (herpochorie) - Diseminarea fructelor sau semințelor prin mișcări active pe sol.
Hesperidă - Fruct cărnos, indehiscent, asemănător cu baca, caracteristic unor specii de Rutaceae, în special citricelor.
Heteracant - Cu spini variați ca formă și număr (ex. Lappula heteracantha).
Heterandrie - Starea unei flori heterandre.
Heterandru, heterandric (despre flori) - Cu stamine sau antere de lungimi și forme diferite.
Heterauxeză - Dezvoltarea neregulată sau asimetrică a organelor.
Heterobazidie (hemibazidie) - Bazidie septată formată dintr-o hipobazidie la bază și o epibazidie în porțiunea superioară care poartă sterigme cu bazidiospori.
Heteroblastic - Care prezintă heteroblastie.
Heteroblastie - Situație în care organele juvenile ale unei plante (în special frunzele) sunt diferite ca formă și mărime de cele adulte (ex. frunzele la specii de Araceae).
Heterocarion - Celulă sau miceliu care conține doi sau mai mulți nuclei genetic diferiți.
Heterocariotic - Care prezintă heterocarioză.
Heterocarioză - Prezența în aceeași celulă sau miceliu a doi sau mai mulți nuclei genetic diferiți.
Heterocarp (despre plante) - Care prezintă heterocarpie.
Heterocarpie - Prezența mai multor feluri de fructe la aceeași plantă (ex. la Atriplex).
Heterocefal - Având flori femele și flori mascule pe capitule diferite.
Heterociclic (despre flori) - Cu verticile neuniforme sau cu piese inegale.
Heterocist - Celulă transparentă, cu perete gros, fixatoare de azot care se formează în filamentele unor cianobacterii.
Heteroclamideu (heterochlamideu) - Cu înveliș floral diferențiat în caliciu și corolă.
Heterocotil (despre embrioni) - Cu cotiledoanele inegale.
Heterocrom - Cu colorație diferită (ex. în calatidiul unor Asteraceae florile centrale sunt de altă culoare decât cele marginale).
Heterocromie - Colorația diferită a unor organe vegetale obișnuit monocolore.
Heterocron - Care se formează sau se petrece în timpuri diferite (ex. fenomene, organe).
Heterodiasporie - Proprietatea unei plante de a produce mai multe tipuri de diaspori.
Heterodinam (heterodinamic) - 1. (despre hibrizi) - Cu predominanța unuia dintre caracterele părintești. 2. Cu predominanța unuia dintre organele de reproducere în cazul florilor hermafrodite.
Heterodont (despre frunze) - Neuniform dințat.
Heterodrom - Orientat în direcții variate (ex. nervuri, spiralele conului).
Heterofacial (despre frunze) - Care are structura internă diferită spre fața superioară în comparație cu fața inferioară a laminei. Întâlnită la majoritatea dicotiledonatelor.
Heterofil (despre plante) - Care prezintă heterofilie.
Heterofilie - Prezența a două sau mai multe tipuri diferite de frunze la aceeași plantă (ex. la săgeata-apei - Sagittaria sagittifolia).
Heterofită - Plantă heterotrofă.
Heterofitic - Cu două feluri de spori, formați pe sporofiți diferiți.
Heterogam (despre plante, inflorescențe) - Care are două sau mai multe feluri de flori (ex. unele Asteraceae).
Heterogamet (anizogamet) - Gamet diferit morfologic de cel de sex opus.
Heterogametange (anizogametange) - Fiecare din gametangii diferiți care produc heterogameți;
Heterogametic (anizogametic) - Cu gameți diferiți ca formă și sex;
Heterogenetic - Provenit din strămoși diferiți.
Heterogonie - 1. Situație în care la o specie de plante se întâlnesc două sau mai multe tipuri de flori diferite în funcție de lungimea relativă a staminelor și pistilelor. 2. Alternarea între generații cu modalități diferite de reproducere sexuată, în special una sexuată urmată de una hermafrodită.
Heteroic - 1. (despre organisme parazite) - Cu ciclul de viață succesiv pe diferite plante gazdă (ex. unele ciuperci - Pucciniales). 2. Cu anteridiile și oogoanele pe filamente deosebite (ex. unele alge verzi - Oedogoniales).
Heterokont (stramenopile) - 1. (despre celule, spori) - Care are doi flageli de aspect și lungimi diferite; 2. Grup de organisme eucariote biflagelate, cu flageli inegali, care cuprinde unele grupuri de alge și oomicetele;
Heteromal - Îndreptat în toate direcțiile (ex. frunze).
Heteromer - 1. Cu un număr diferit de elemente analoage (ex. flori cu un număr diferit de segmente în fiecare înveliș floral). 2. (despre licheni) - La care micobiontul (ciuperca) și fotobiontul (alga sau cianobacteria) ocupă straturi diferite bine delimitate în structura talului, fotobiontul ocupând zona dintre cortexul superior și medulă.
Heteromerie - Inegalitatea numerică sau neuniformitatea părților sau segmentelor unor organe vegetale ale aceleiași specii.
Heteromixie - Reproducere sexuată prin fuziunea a doi nuclei diferiți genetic, întâlnită la unele ciuperci.
Heteromorf (heteromorfic) - Cu forme diferite (ex. organe vegetale, generațiile din ciclul de viață al unei plante).
Heteromorfie - Conformația diferită a unor organe vegetale (ex. heterofilie sau heterorizie).
Heteromorfoză - Regenerarea unui organ vegetal sub altă formă.
Heteropetal - Cu petalele diferite sau inegale.
Heteroplasmă - Țesut format în locuri neobișnuite.
Heteroprotalie - Situație în care sporii unor ferigi dau naștere la două tipuri de protal - unul mascul cu anteridii și altul femel cu arhegoane (ex. la coada-calului - Equisetum arvense).
Heterorizie (dimorfism radicular) - Situație în care o plantă prezintă tipuri diferite de rădăcini (ex. rădăcini obișnuite și rădăcini contractile la brândușa de toamnă - Colchicum autumnale).
Heterospermie - 1. Fecundarea oosforei de către un gamet mascul al unui tub polinic, și a celulei secundare de către un alt gamet mascul provenit de la un alt tub polinic, care se poate realiza atunci când mai multe tuburi polinice pătrund simultan în sacul embrionar (ex. la porumb - Zea mays). 2. Prezența mai multor feluri de semințe la aceeași plantă (ex. la Plantago coronopus).
Heterospor (despre plante, spori) - Care prezintă heterosporie.
Heterosporangiat (despre plante) - Care produce două tipuri de sporangi - microsporangi și megasporangi.
Heterosporie - Situație în care o plantă produce două tipuri de spori (megaspori și microspori). Întâlnită la unele ferigi și la plantele cu semințe.
Heterostemonie - Prezența la aceeași plantă a unor stamine de forme și lungimi diferite.
Heterostil (despre flori, plante) - Care prezintă heterostilie.
Heterostilie (anizostilie) - Prezența unor stiluri cu lungimi diferite în florile aceleiași plante (ex. la ciuboțica-cucului - Primula verris).
Heterotactic (despre o inflorescență compusă) - Formată din combinații între inflorescențe simple racemoase și cimoase.
Heterotalic (despre organisme, în special ciuperci) - Care are structuri repoducătoare mascule și femele pe indivizi diferiți ai aceleiași specii (ex. la bazidiomicete).
Heterotalism - Situația în care se află un organism heterotalic.
Heterotaxie - Poziție sau aranjament anormal sau neobișnuit al organelor sau unor părți ale plantelor.
Heterotipic - De alt tip, deosebit de cel obișnuit.
Heterotop, heterotopic (despre plante) - Care crește în biotopuri diferite sau neobișnuite.
Heterotrih - 1. (despre microorganisme) - Cu două tipuri diferite de cili sau flageli. 2. Cu talul format din filamente prostrate și erecte la unele alge.
Heterotrof (despre organisme vegetale) - Care nu este capabil să-și sintetizeze independent substanțele organice nutritive din cele anorganice, fiind nevoit să le preia din mediu (ex. ciuperci).
Heterotrofie - Mod de nutriție a organismelor heterotrofe.
Heterotrop (despre ovul) - Cu orientare variată.
Heteroxil (despre lemn) - Care conține toate elementele xilemului - trahee, traheide, fibre lemnoase și parenchim lemnos. Întâlnit la angiosperme.
Heterozigot - Celulă sau organism care are două gene diferite (alele) în același locus pe cromozomi omologi. În raport cu aceste gene, un organism heterozigot va produce doi gameți diferiți.
Heterozis (vigoare hibridă) - Creșterea vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. în urma încrucișării dintre două soiuri de plante cu ereditate diferită.
Hexaciclic (despre flori) - Cu șase verticile (cicluri) (ex. la specii de Lauraceae).
Hexafil - Cu șase frunze sau foliole.
Hexafiletic (despre un grup de organisme sau un hibrid) - Care descinde din șase linii ancestrale separate.
Hexagin (despre flori) - Cu șase pistile (ex. la foarfeca bălții - Stratiotes aloides).
Hexamer - Format din șase părți sau elemente (ex. gineceu, ovar etc.).
Hexandru (despre flori) - Cu șase stamine (ex. la dracilă - Berberis vulgaris).
Hexant (despre plante, inflorescențe) – Cu șase flori.
Hexaperigen (hexacitic) - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de șase celule anexe din care patru sunt laterale și două polare (ex. la unele monocotiledonate).
Hexapetal (despre flori, corolă) - Cu șase petale (ex. la aglică - Filipendula hexapetala).
Hexaploid (despre celule, țesuturi sau organisme) - Cu șase seturi de bază de cromozomi (6n).
Hexaploidie - Starea unei celule, țesut sau organism hexaploid.
Hexarh (despre stel) - Cu șase fascicule lemnoase.
Hexasepal (despre flori, caliciu) - Cu șase sepale.
Hexasperm (despre fructe) - Care conține șase semințe.
Hexasporic - Cu șase spori.
Hialin (despre celule, filamente) - Incolor și transparent/translucid.
Hialocist, hialocit (leucocist) - Celulă mare, hialină, lipsită de clorofilă care depozitează apă la mușchii din clasa Sphagnopsida și la Leucobryum.
Hialospor - Spor hialin la unele ciuperci.
Hibernacul (turion) - Mugure metamorfozat, caduc, hibernant, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice (ex. otrățel - Utricularia vulgaris).
Hibernant, hibernal (despre plante) - Care germinează toamna, înflorind numai în primăvara următoare; (despre muguri) - Care iernează în stare latentă.
Hibrid - Organism vegetal provenit din încrucișarea a doi indivizi de genuri, specii, soiuri sau varietăți diferite.
Hibridare (hibridizare, hibridație) - Încrucișarea naturală sau artificială a două plante de genuri, specii, soiuri sau varietăți diferite cu obținerea unui hibrid.
Hidatodă - Structură epidermică a frunzelor, cu formă și structură diferite, având rol de a elimina excesul de apă sub formă de picături prin procesul numit gutație.
Hidratare - Creșterea cantității de apă din organismele vegetale.
Hidrobiologie - Disciplină care studiază plantele și animalele acvatice.
Hidroblast - Lăstar dezvoltat în mediu acvatic.
Hidrobotanică - Ramură a botanicii care studiază plantele acvatice.
Hidrocarpie - Procesul de maturizare a fructelor sub apă.
Hidrocor (hidrochor) (despre plante) - Ale cărei fructe sau semințe sunt răspândite prin intermediul apei (ex. lotus - Nymphaea lotus).
Hidrocorie (hidrochorie) - Diseminarea semințelor prin intermediul apei.
Hidrofil - 1. (despre plante) - Palustră sau de apă (plantă acvatică), care crește pe soluri permanent umede până la submerse, având organele de regenerare sub apă (ex. lotus - Nymphaea sp., nufăr - Nuphar sp.). 2. (fespre plante) - Care se polenizează în apă sau la suprafața apei (ex. Vallisneria).
Hidrofilie (hidrogamie) - Polenizare în apă sau la suprafața apei.
Hidrofită - Plantă hidrofilă.
Hidrofob (despre plante) - Care evită o cantitate mare de apă (ex. specii de Cactaceae).
Hidroidă - Celulă specializată cu rol în conducerea apei la unii mușchi. Se aseamănă cu elemente ale traheei din plantele vasculare, dar nu conține lignină în peretele celular.
Hidromorf (despre organe ale plantelor) - Adaptat la viața subacvatică.
Hidromorfie (hidromorfoză) - Adaptare morfologică a unei plante care trăiește în mediul acvatic (ex. frunze natante late).
Hidronastie - Nastie indusă de variația în umiditatea atmosferică (ex. deschiderea florilor de păpădie - Taraxacum officinale).
Hidroponică (hidrocultură) - Cultură a plantelor fără pământ, în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice.
Hidropotă - Celulă sau grup de celule epidermice specializate la unele plante acvatice (ex. nufăr - Nymphaea). Sunt situate pe fața inferioară a frunzelor natante sau pe ameble fețe ale frunzelor submerse și au rolul de a absorbi săruri din apă.
Hidrospor - Spor diseminat prin intermediul apei.
Hidrotactism (hidrotaxie) - Tactism indus de gradientul de umiditate.
Hidrotrop (hidrotropic) - Care prezintă hidrotropism.
Hidrotropism (higrotropism) - Tropism determinat de gradientul de umiditate (ex. în general rădăcina plantelor prezintă hidrotropism pozitiv).
Hiemal (despre plante) - Care crește sau înflorește iarna.
Hiemilignosa (hiemilignoză) - Pădure musonică formată din arbori și arbuști cu frunze mici care cad în timpul sezonului secetos.
Hierobotanică - Studiul plantelor menționate în Biblie.
Hifal - Referitor la hifă.
Hifă - Filament din celule, ramificat sau nu, care alcătuiește miceliul sau corpul de fructificație la multe ciuperci și actinomicete.
Hifopodiu - Apendice capitat al miceliului care poartă peritecii la unele ciuperci (Meliola).
Higriscență - Tip de serotinie în care factorul declanșator al eliberării semințelor este umiditatea excesivă.
Higrocazie (higrochazie) - Dehiscență care apare în condiții de umiditate (ex. la Geranium).
Higrofil (despre plante) - Terestră, cu adaptări la un mediu permanent umed, fie în sol, fie în atmosferă (plante palustre). Acest grup de plante are rădăcinile în apă sau în soluri înmlăștinite (ex. rogoz - Carex remota, coada-calului - Equisetum sylvaticum, slăbănog - Impatiens noli-tangere, rugină - Juncus sp.)
Higrofită - Plantă higrofilă.
Higrofob (despre plante) - Care evită umiditatea excesivă.
Higroscopic - Care are capacitatea de a absorbi umiditatea (ex. semințe).
Hil - Locul în care funiculul se inseră pe corpul ovulului.
Hilar - Referitor la hil.
Hilea (hylea, bosanes) - Pădure sempervirescentă, deasă și înaltă, din regiunile tropicale pluviale.
Hilifer (despre semințe) - Prevăzut cu hil sau cu cicatrice.
Hilodofil (despre plante) - Care crește în pădurile cu sol uscat.
Hilodofită - Plantă hilodofilă.
Hilofil (despre plante) - Care crește în păduri.
Hilofită - Plantă hilofilă.
Himenial - Referitor la himeniu.
Himeniu (strat himenial) - Strat care cuprinde ascele într-un ascocarp sau bazidiile într-un bazidiocarp, împreună cu hifele sterile asociate.
Himenofor - Strat pe care se formează himeniul la bazidiomicete.
Himenopterocecidie - Cecidie cauzată de himenoptere (ex. furnici, viespi).
Himenopteronom - Cavitate roasă de larvele unor himenoptere (ex. furnici, viespi) în părțile parenchimatice ale plantei (ex. frunză).
Himeră - Plantă ale cărei țesuturi conțin două sau mai multe genotipuri diferite, provenite de la indivizi diferiți.
Hinoid (despre frunze) - Cu nervurile paralele și perpendiculare pe nervura mediană.
Hipantodiu - Inflorescență cu numeroase flori sesile, închise într-un receptacul compus tubulos sau cupuliform cu o mică deschizătură în vârf (ex. la smochin - Ficus carica).
Hipanțiu (cupă florală) - Lărgire în formă de cupă sau tub a receptaculului floral sau a bazei periantului (ex. la porumbar - Prunus spinosa).
Hiperparazit - Organism parazit care trăiește pe seama altui parazit.
Hiperplazie - Creșterea în volum a unui țesut sau a unui organ prin proliferarea (înmulțirea) anormală a celulelor constitutive.
Hipertrofie - Creșterea exagerată, patologică, a volumului unui țesut sau organ vegetal (ex. gale, tumori).
Hipnospor - Spor asexuat, de repaus, cu perete celular îngroșat (ex. la unele dinoflagelate).
Hipnosporange - Sporange care conține hipnospori.
Hipobazal - Referitor la segmentul bazal al embrionului în dezvoltare, care va da naștere radiculei.
Hipobazidie - Porțiunea bazală umflată a heterobazidiei.
Hipoblast - Expansiune bazală a embrionului, între radiculă și cotiledon, întâlnită la Poaceae.
Hipochil - Porțiunea bazală a labelului unor flori.
Hipocitic - Tip de stomate în care fiecare celulă stomatică este înconjurată de două celule anexe opuse.
Hipocon - Partea inferioară a celulei unei dinoflagelate care are de obicei un șanț longitudinal numit sulcus.
Hipocotil - Porțiune din tulpinița unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii.
Hipocrateriform (despre corolă) - Cu petalele unite într-un tub lung și îngust, lacinii mici (ex. la liliac - Syringa vulgaris).
Hipodermă (hipoderm) - Strat de celule situat imediat sub epiderma frunzelor sau tulpinii.
Hipofil - Care crește sau e situat pe suprafața inferioară a frunzei (ex. ciupercă).
Hipofilă - Frunză scvamiformă abortivă (ex. la Asparagus, Ruscus).
Hipofiză - Celula terminală a suspensorului embrionului din care provine columela rădăcinii.
Hipogee - Tip de germinație a semințelor în care cotiledoanele rămân în sol (ex. la mazăre - Pisum sativum).
Hipogin (despre flori) - Cu elemente florale (stamine, petale, sepale) inserate dedesubtul ovarului, rezultând un ovar superior. Este cel mai întâlnit aranjament floral (ex. la Hypericum calycinum).
Hipoginie - Starea unei flori hipogine.
Hipolitic - Care se află sau crește sub pietre.
Hiponastie - Tip de nastie în care are o loc o creștere mai rapidă pe suprafața inferioară a unui organ, rezultând în curbarea acestuia în sus.
Hiponeuston - Totalitatea organismelor care plutesc sub pelicula fină de la suprafața apei (ex. algele Chlamydomonas, Chromulina).
Hiponim - Termen generic pentru un nume nevalabil al unui taxon; nume provizoriu al unui exemplar.
Hipoplazie - Subdezvoltarea unui organ sau a unei plante ca urmare a reducerii numărului de celule cauzată de infecții, condiții de mediu nefavorabile, subnutriție etc.
Hipopodiu - Porțiunea bazală a axei frunzei tinere.
Hipostomatic (despre frunze) - Cu stomate numai în epiderma de pe fața inferioară (ex. la fag - Fagus sylvatica).
Hipotal - 1. Porțiunea inferioară a talului formată din celule mari la unele alge roșii (Corallinales); 2. Porțiunea inferioară a talului unor licheni crustoși.
Hipotecă (hipovalvă) - Jumătatea inferioară, mai mică a unei frustule la diatomee.
Hipoteciu - Strat dens de hife cu rol de protecție la baza himeniului apoteciului.
Hipotrofie - Subdezvoltarea unui organ sau a unei plante ca urmare a reducerii dimensiunii celulelor cauzată de infecții, condiții de mediu nefavorabile etc.
Hipotrop - Tip de ovul anatrop în care micropilul este orientat proximal.
Hipsofilă - Termen generic pentru o frunză modificată din regiunea florii sau a inflorescenței – bractee, glumă, scvamă etc.
Hirsut - Acoperit cu peri lungi, flexibili, drepți, patenți (ex. frunza de Hieracium alpinum sau Arabis hirsuta).
Hirt - Cu peri scurți și rigizi (ex. tămâioare - Viola hirta).
Hispid - Acoperit cu peri lungi, rigizi, deși, țepoși (ex. iarba-șarpelui - Echium sp, potcapul-călugărului - Leontodon hispidus).
Histerocarpie - Tip de geocarpie în care florile aeriene pătrund în sol după fertilizare și produc fructe subteran (ex. la alunul-de-pământ - Arachis hypogaea).
Histogen - 1. Teorie depășită lansată de botanistul german Johannes von Hanstein (1822-1880), conform căreia meristemul apical este organizat în trei mari zone (numite histogene) - dermatogen, periblem și plerom. În prezent teoria este surclasată de teoria tunica-corpus. 2. Care produce țesuturi.
Histogeneză - Procesul de diferențiere celulară prin care se formează țesuturile.
histoliză - Dezintegrarea țesuturilor organice.
Holobazidie - Bazidie simplă, neseptată, dintr-o singură celulă.
Holobentic (despre organisme) - Care trăiește permanent pe fundul sau în adâncimea mărilor.
Holoblastic (despre conidiogeneză) - În care la formarea conidiei participă întreaga celulă conidiogenă.
Holocarp - Fruct întreg, nedespicat.
Holocarpic (despre alge, ciuperci) - La care întregul tal se divide pentru a forma unul sau mai multe celule reproducătoare sau corpuri de fructificație (ex. la Caulerpa sau unele Phycomycetes).
Holocarpie - Caracteristica de a fi holocarpic.
Holociclic (despre frunze) - Care sunt persistente în timpul iernii, fiind înlocuite doar la începutul primăverii (ex. la pochivnic - Asarum europaeum).
Holoendobiotic (despre organisme) - Care trăiește toată viața în interiorul unui alt organism.
Holofit (holofitic) - Plantă autotrofă.
Hologamie - Situație în care gameții sunt similari cu celulele somatice.
Holomorf - Ciclul de viață complet al unei ciuperci, incluzând stadiul asexuat (anamorf) și cel sexuat (teleomorf).
Holomorfoză - Regenerare cu înlocuirea completă a unui organ sau a unei părți a plantei.
Holoparazit (despre plante) - Care sunt nefotosintetizatoare, fără frunze sau cu frunze solziforme lipsite de clorofilă, și care își extrag substanțele nutritive dintr-o plantă gazdă (ex. torțel - Cuscuta).
Holoplancton - Plancton care își dezvoltă întreg ciclul de viață în mediul acvatic ca organisme liber plutitoare (ex. unele diatomee și dinoflagelate).
Holosericeu - Complet acoperit cu peri moi și mătăsoși.
Holotip - Exemplarul vegetal original pe baza căruia s-a făcut descrierea speciei.
Homeohidru (despre plante) - Care prezintă o umiditate constantă la nivelul protoplasmei, independent de condițiile hidrice externe. În acest grup sunt cuprinse plantele superioare care au în celulă o vacuolă centrală.
Homeotic (despre gene) - Care controlează dezvoltarea structurilor anatomice ale plantelor. Mutațiile unor astfel de gene, numite mutații homeotice, pot produce transformarea unui organ în altul sau homeoză.
Homeoză - Transformarea unui organ în altul în cursul ontogeniei cauzată de mutația unor gene (ex. transformarea petalelor în stamine).
Homoandrie - Starea unei flori homoandre.
Homoandru (homoandric) (despre flori) - Cu stamine uniforme ca lungime și formă.
Homoblastic - Care prezintă homoblastie.
Homoblastie - Situație în care organele juvenile ale unei plante (în special frunzele) nu diferă ca formă și mărime de cele adulte.
Homocarion - Celulă sau miceliu care conține doi sau mai mulți nuclei genetic identici.
Homocariotic - Care prezintă homocarioză.
Homocarioză - Prezența în aceeași celulă sau miceliu a doi sau mai mulți nuclei genetic identici.
Homocarp (despre plante) - Care produce un singur fel de fructe (majoritatea situațiilor).
Homoclamideu (homochlamideu) - Cu înveliș floral simplu, format din piese identice, nediferențiat în caliciu și corolă (ex. lalea - Tulipa).
Homocron - Care se petrece sau se produce în aceeași perioadă (ex. fenomene, organe).
Homodinam (homodinamic) - 1. (despre hibrizi) - Cu caracterele paternale transmise la urmași în aceeași măsură. 2. Cu aceeași vigoare în dezvoltarea organelor de reproducere mascule și femele în cazul florilor hermafrodite.
Homodrom - Orientat în același sens (ex. nervuri, spiralele conului).
Homofil, izofil (despre plante) - Care prezintă homofilie.
Homofilie (izofilie) - Situație în care frunzele unei plante sunt de același tip (majoritatea cazurilor).
Homofitic - Cu două feluri de spori, formați pe același sporofit.
Homogam - 1. (despre inflorescențe) - Cu flori de același tip; 2. (despre flori) - La care organele de reproducere ajung la maturitate în același timp.
Homogamie - Caracterul unei inflorescențe sau flori homogame.
Homogenetic - Având aceeași origine, care descinde din același strămoș.
Homogonie - Situație în care florile unei plante au stamine și pistile de lungimi relativ egale.
Homoiomer (despre licheni) - La care componenta micobiontă (ciuperca) și cea fotobiontă (alga sau cianobacteria) sunt amestecate în structura talului.
Homomal - Îndreptat în aceeași direcție (ex. frunze).
Homomixie - Reproducere sexuată prin fuziunea a doi nuclei asemănători genetic, întâlnită la unele ciuperci.
Homonim - Același nume dat la două specii diferite. Când se descoperă o astfel de situație, a doua specie numită în ordine cronologică trebuie redenumită.
Homopetal - Cu petalele la fel.
Homoprotalie - Situație în care sporii unor ferigi dau naștere unui singur tip de protal bisexuat, pe care se dezvoltă atât anteridii, cât și arhegoane (ex. la feriga-de-câmp - Pteridium aquilinum).
Homospor, izospor (despre plante, spori) - Care prezintă homosporie.
Homosporie (izosporie) - Situație în care o plantă produce spori care sunt toți de același tip și mărime (ex. la unele ferigi);
Homostemonie - Prezența unor stamine cu lungime uniformă în toate florile aceleiași plante.
Homostil, izostil (despre flori) - Care prezintă homostilie.
Homostilie - Prezența unor stile cu lungimea uniformă în toate florile aceleiași plante (situați întâlnită la cele mai multe flori).
Homotactic (despre o inflorescență compusă) - Formată prin repetarea aceluiași sistem de ramificație sau prin combinarea a două sau mai multe inflorescențe simple de același fel (fie numai racemoase, fie numai cimoase). De exemplu spicul compus la grâu - Triticum aestivum.
Homotalic (despre organisme, în special ciuperci) - Care are structuri repoducătoare mascule și femele pe același individ, fiind deci capabilă de autofertilizare (ex. unele ascomicete).
homotalism - Situația în care se află un organism homotalic.
Homotipic - De același fel sau tip.
Homotrop - Curbat sau îndreptat într-o singură direcție (ex. embrion).
Homoxil (despre lemn) - Format numai din traheide cu punctuațiuni areolate (fără trahee sau vase lemnoase). Întâlnit la gimnosperme.
Homozigot - Celulă sau organism care are două gene identice (alele) în același locus pe cromozomi omologi. În raport cu aceste gene, un organism homozigot va produce doi gameți identici.
Hormocist - Stadiu de rezistență la unele cianobacterii filamentoase format din ramurile laterale ale filamentului.
Hormogon - Porțiune din filamentul unei cianobacterii care se desprinde și se dezvoltă într-un nou filament întreg.
Horotelic (despre specii) - Care prezintă horotelie.
Horotelie - Evoluția unei specii într-un ritm moderat, mediu.
Horticol - Referitor la horticultură.
Horticultură - Disciplină care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor.
Hortiviticultură - Domeniu al agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării pomilor fructiferi și al viței de vie.
Htonofită - Plantă care trăiește pe sol sau subteran, spre deosebire de plantele acvatice sau epifite.
Huceag (huci) - Termen regional pentru o pădure mică, tânără și deasă.
Humicol (despre plante) - Care vegetează pe soluri bogate în humus.
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
