Dictionar

Dictionar general de botanica (F)

Dicționar general botanic (F).

F

Facies - Cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii.

Facultativ (despre un organism) - Care trăiește într-un anumit mod fără a fi obligat și care, în anumite condiții, poate adopta un alt mod de viață (ex. parazit).

Falangă - Fascicul de stamine unite prin filamentele lor (ex. la HypericumOnonis).

Falcat (falciform) - În formă de seceră sau coasă (ex. frunza la urechea-iepurelui - Bupleurum falcatum sau păstaia la lucerna-galbenă - Medicago falacata).

Falenofil (despre plante) - Care se polenizează cu ajutorul moliilor.

Falenofilie - Polenizare cu ajutorul moliilor.

Familie - Unitate taxonomică care cuprinde unul sau mai multe genuri înrudite, cu unele caractere asemănătoare, cum ar fi organizarea florii. Pentru familie se folosește terminația specifică -aceae.

Fanat (despre flori și legume) - Care și-a pierdut prospețimea, ofilit, veștejit.

Fanerofită - Plantă lemnoasă cu mugurii hibernali (de înlocuire) localizați la distanță față de suprafața solului (minimum 25-30 cm înălțime) și protejați în general de catafile. În cadrul acestui grup se disting megafanerofitele (înălțime de peste 30 m), mezofanerofitele (8-30 m înălțime), microfanerofitele (2-8 m înălțime) și nanofitele (0,3-2 m înălțime).

Faneropor - Stomată superficială, vizibilă, cu celulele stomatice la același nivel cu celulele exoteciului, în capsula unor mușchi.

Faoplancton - Plancton de suprafață care trăiește până la adâncimea la care pătrunde lumina.

Farinos (farinaceu) - Acoperit cu o pulbere fină, prăfoasă, asemănătoare cu făina.

Farmacognozie - Disciplină care studiază produsele medicinale obținute din plante sau din alte surse naturale.

Fasciat - Care prezintă fasciație.

Fasciație - Îngroșarea și aplatizarea anormală a unei tulpini care ia aspectul mai multor tulpini concrescute una lângă alta. Se datorează unor infecții bacteriene, dezechilibre hormonale sau mutații genetice. Afecțiunea poate fi întâlnită și la inflorescențe, rădăcini sau fructe. (Ex. la păpădie - Taraxacum officinale).

Fascicul - Mănunchi de vase conducătoare, lemnoase și liberiene, care străbat rădăcina, tulpina, ramurile și frunzele.

Fascicular - Referitor la fasciculele de vase conducătoare.

Fasciculat - Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă (ex. rădăcină fasciculată sau firoasă la Poaceae).

Fasonare (fasonaj) - 1. Operația prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți. 2. Scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță-de-vie (Vitis vinifera), în vederea plantării.

Fastigiat - Cu ramuri îndreptate în sus, fasciculate, aproape egal de lungi și paralele cu axa principală (ex. unele varietăți de plop negru - Populus nigra).

Faveolat - Cu alveole sau depresiuni în formă de fagure (ex. receptaculul unor flori din familia Asteraceae).

Făget - Pădure de fagi (Fagus).

Făinare - Boală a plantelor provocată de unele ciuperci, care se manifestă prin apariția unui strat făinos, alb-cenușiu la suprafața organelor afectate.

Fân (fânaț) - Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite.

Fâneață (fânărie, fânaț) - Teren pe care crește, în mod natural sau prin cultivare, iarbă pentru fân.

Feculă - Amidon extras din tuberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc.

Fecund - Care este apt să se reproducă, fertil; care se înmulțește ușor și repede, prolific.

Fecundație (fecundare) - Fuzionarea a doi gameți de sex diferit pentru a forma un singur zigot diploid din care se va dezvolta un nou reprezentant al speciei.

Fecunditate - Capacitatea plantelor de a se reproduce și de a da descendenți normal dezvoltați.

Felocarp - Cu fructe suberoase, de consistența plutei.

Feloderm - Scoarța secundară, țesut parenchimatic secundar provenit din felogen în care se depozitează substanțe de rezervă.

Felogen - Meristem secundar care generează spre exterior suberul secundar, iar spre interior feloderma sau scoarța secundară. Este numit și zonă generatoare subero-felodermică.

Feloid - Țesut format din straturi de celule cu pereți celulozici sau lignificați, nesuberificați, provenit din activitatea felogenului.

Fenestrat - Prevăzut cu numeroase găuri sau deschizături intermitente (ex. frunza de Monstera deliciosa).

Fenodem - Populație de indivizi cu anumite caractere fenotipice.

Fenofază - Fază din ciclul vital al plantelor sau comunităților de plante, însoțită de modificări sezoniere și evolutive (ex. înfrunzirea, înflorirea, fructificarea etc).

Fenotip - Caracteristicile morfologice și biochimice, vizibile și măsurabile, ale unui organism, rezultate din interacțiunea dintre genotip și mediu înconjurător.

Feofil - Cu frunze brune.

Feofitine - Pigmenți albaștri-negri derivați din clorofile prin eliminarea atomului de magneziu.

Feoplast - Cloroplast în care clorofila este asociată și mascată de pigmentul brun fucoxantină la diatomee, dinoflagelate și alge brune.

Feospor - 1. Spor cu feoplaste, mobil și fotosensibil, la algele brune. 2. Spor colorat în diferite nuanțe de brun la unele ciuperci (ex. la Alternaria).

Ferigă - Denumire generică pentru plantele vasculare care se reproduc prin spori, de obicei erbacee, uneori lemnoase, cu frunze întregi sau penate pe dosul cărora se găsesc sporangi.

Fermentație - Proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe cu structuri simple, sub influența unor enzime specifice.

Feromon (hormon sexual) - Substanță difuzibilă care coordonează activități celulare legate de reproducerea sexuată la unele ciuperci și alge (ex. sirenină la ciuperca Allomyces sau ectocarpen la alga brună Ectocarpus).

Fertil (despre plante) - Fecundă, roditoare, productivă.

Fertilitate - Capacitate de reproducere a unei plante.

Fertilizant (fertilizator) - Material natural sau sintetic care aplicat pe sol sau pe țesuturile plantelor asigură nutrienți esențiali pentru creșterea plantelor.

Fialidă - Mică structură în formă de butelie dezvoltată pe conidiofori la unele ciuperci în care se produc și se eliberează conidii (ex. la Phialophora).

Fialofor - Hifă care poartă o fialidă la unele ciuperci.

Fialospor (fialoconidie) - Spor produs într-o fialidă la unele ciuperci.

Fibră - Material vegetal în formă de fir subțire, netors, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor.

Fibră lemnoasă - Celulă vegetală alungită, cu pereți îngroșați și lignificați, situată în țesutul lemnos.

Fibră liberiană - Celulă vegetală alungită, cu lumenul redus și pereții sclerificați, nelignificați, dispusă izolat sau în fascicule în țesutul liberian din tulpini și frunze.

Fibrilă - Element constitutiv al unei fibre (textile).

Fibros - Format din fibre, cu aspect de fibre.

Fibrotraheidă (fibră traheidală) - Fibră lemnoasă cu punctuațiuni tipice, areolate, cu caracter intermediar între traheidă și fibră libriformă, întâlnită mai ales la gimnosperme evoluate (Gnetaceae) sau angiosperme primitive (Hamamelidaceae, Magnoliaceae).

Ficobiline - Grup de pigmenți hidrosolubili care cuprind ficocianine și ficoeritrine întâlniți la cianobacterii și algele roșii.

Ficobiont - Alga din componența unui lichen.

Ficocecidie - Cecidie produsă de unele alge.

Ficocianină - Pigment albastru întâlnit la cianobacterii și algele roșii cu rol în fotosinteză.

Ficocoloid - Coloid algal care se găsește în peretele celular al unor alge.

Ficocrom - Termen general pentru un pigment întâlnit la alge.

Ficoeritrină - Pigment roșu întâlnit la algele roșii și cianobacterii cu rol în fotosinteză.

Ficomă - Chist delimitat de un perete la unele alge (ex. Pterosperma).

Ficoplast - Sistem de microtubuli care se formează între cei doi nuclei fii, paralel cu planul de diviziune celulară, întâlnit la clorofite.

Ficoriză - Tip de simbioză între alge și rădăcinile unor plante.

Ficotoxină - Toxină produsă de alge.

Ficovirus - Virus care poate infecta și se poate reproduce în alge.

Fidat - Cu incizii care ajung la jumătate limbului (ex. frunza de scoruș - Sorbus torminalis).

Fidelitate - Gradul de statornicie a unei specii într-o anumită asociație vegetală.

Filament - 1. Parte a staminei sub forma unui pedicel care susține antera. 2. Celule algale sau fungice unite cap la cap.

Filetic - Referitor la o anumită linie de descendenți direcți.

Filicaul (nematocaul) - Cu tulpina filamentoasă.

Filiciform - Cu aspect de ferigă.

Filidiu - Pseudofrunză întâlnită la unele criptogame (ex. la specii de alge roșii - Rhodymeniaceae).

Filiform - Cu aspect de fir (ex. frunza de peniță - Myriophyllum spicatum).

Filocarpic - Cu fructe foliacee.

Filodie (filomorfie) - Dezvoltarea anormală a părților unei flori care iau aspect de frunze, produsă de infecții sau datorate unui dezechilibru hormonal cauzat de factori de mediu.

Flodiu - Pețiol dilatat având forma și funcția unei frunze (ex. la Acacia).

Filofag (despre animale, în special insecte) - Care se hrănește cu frunzele plantelor.

Filofor - Care poartă sau produce frunze.

Filogen - 1. Care produce frunze. 2. Grup de celule meristematice din vârful vegetativ al tulpinii din care, prin diviziuni succesive, se formează primordiile foliare ce vor sa naștere frunzelor.

Filogenetic - Referitor la filogenie.

Filogeneză - Procesul de formare a frunzei.

Filogenie - Originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului.

Filoid - Parte terminală a talului unor alge, asemănător morfologic frunzelor plantelor superioare.

Filom - Totalitatea frunzelor unei plante.

Filomanie - Proliferarea anormală a numărului de frunze sau dezvoltarea lor în locuri neobișnuite.

Filomorfoză - Modificarea morfologică și funcțională a frunzelor în funcție de fiecare anotimp.

Filonecroză - Procesul de necroză fiziologică sau patologică a frunzelor.

Filoplan - Suprafața frunzei.

Filopodiu - 1. Protuberanță a tulpinii pe care se articulează pețiolul sau o stipelă. 2. Protuberanță a rizomului unor ferigi pe care se prinde o frondă. 3. Baza dilatată a frunzei la Isoetes.

Filoptoză - Căderea naturală sau patologică a frunzelor.

Filos (despre colții tuberculilor de cartofi) - Care prezintă filozitate.

Filosferă - Micromediu reprezentat de suprafața frunzelor și a altor organe aeriene ale plantelor superioare.

Filosifonic - Tip de sifonostel în care stelul apare ca un cilindru perforat de lacune foliare (ex. la unele pteridofite).

Filosperm (despre plante) - La care semințele se formează pe frunze.

Flospor (despre ferigi) - La care sporofilele sunt asemănătoare cu frunzele.

Filotaxie - Modul în care sunt dispuse frunzele pe tulpină sau ramuri.

Filozitate - Alungirea și subțierea colților tuberculilor de cartofi ținuți în întuneric sau atacați de unele virusuri.

Fimbriat - Franjurat, despicat în fâșii fine și lungi (ex. marginea labelului la Chondroscaphe flaveola).

Fimbrie - 1. Structură în formă de ciucure. 2. Fiecare din filamentele numeroase, mai mici decât flagelii, dar cu structură similară, la unele bacterii.

Fimbrile (striații Williamson) - Fâșii delicate de țesut între porțiunile orizontale ale traheidelor scalariforme la unele licopside fosile.

Fimicol (despre plante) - Care trăiește pe gunoi sau pe bălegar.

Firos (despre rădăcină) - Fasciculată.

Fisitunicat (despre asce) - Cu un perete extern care se rupe la apex în timpul dehiscenței permițând peretelui intern să iasă în afară.

Fisocarp (fizocarp) - Cu fructe veziculoase.

Fisodă - Veziculă care conține tanini în citoplasma celulelor la alge brune.

Fistulos - Cilindric și gol la interior (ex. frunza de ceapă - Allium cepa).

Fitală (zonă fitală) - Zona de pe fundul unor bălți, lacuri sau mări, puțin adânci, ce permite creșterea unor plante fixate de substrat și care ocupă o regiune distinctă în coloana de apă (ex. păduri de alge Caulerpa).

Fitoactiv - Care stimulează creșterea plantelor.

Fitoalexină - Substanță chimică produsă de o plantă de novo pentru a combate infecțiile cu bacterii sau ciuperci (ex. pisatina extrasă din păstăile de mazăre - Pisum sativum, infestate cu ciuperca Monilia fruticola care produce boala numită putregaiul brun).

Fitoandrogeni - Substanțe organice produse de unele plante cu acțiune asupra organismelor animale similară testosteronului.

Fitobentos - Totalitatea organismelor vegetale care trăiesc pe fundul bălților, lacurilor, mărilor și oceanelor (ex. brădiș - Myriophyllum spicatum).

Fitobiologic - Referitor la fitobiologie.

Fitobiotic - Care trăiește în plante (ex. unele protozoare).

Fitoblast - Celulă vegetală tânără.

Fitocecidie - Cecidie cauzată de un parazit vegetal.

Fitocenogeneză - Procesul de schimbare lentă și continuă în dezvoltarea și structura fitocenozelor.

Fitocenotip - Grup de plante care au roluri similare în ierarhia structurală a fitocenozei.

Fitocenoză - Comunitate de plante care trăiesc într-un anumit areal geografic și formează o grupare relativ uniformă delimitată de grupările învecinate. Este condiționată de anumiți factori fizici, geografici și biologici.

Fitochelat - Polipeptid din plante care fixează și inactivează metale toxice (Cd, Pb, Ag, Ni, Hg, Cu).

Fitochimie - Disciplină care se ocupă cu studiul substanțelor chimice produse sau obținute din plante.

Fitocid - Substanță care produce moartea plantelor sau a organelor lor.

Fitoclimat - Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale.

Fitoclimatologie - Disciplină care studiază relațiile dintre climat și comunitățile de plante.

Fitoclimogramă - Grafic reprezentând condițiile climatice optime pentru dezvoltarea unei plante.

Fitocorion - Zonă geografică având o compoziție relativ uniformă a speciilor de plante.

Fitocrom - Fotoreceptor și pigment din plante cu rol în detectarea luminii.

Fitoecdisone - Substanțe asemănătoare cu ecdisonele (hormoni ai insectelor) produse de unele plante cu rol de apărare împotriva insectelor fitofage. Ele au acțiune mai puternică decât ecdisonele, accelerând transformarea larvei în pupă cu formarea de adulți neviabili (ex. ciasteronă sintetizată de plante din genul Cyathula sau Ajuga).

Fitoecologie (ecologie vegetală) - Disciplină care studiază relațiile dintre plantele unui ecosistem, precum și relațiile comunităților de plante (fitocenoze) cu mediul înconjurător.

Fitoedafon (floră edafică) - Totalitatea organismelor vegetale care trăiesc în sol.

Fitoelectrogeneză - Producerea electricității în plante.

Fitoestrogeni - Substanțe organice produse de unele plante cu acțiune asupra organismelor animale similară hormonilor estrogeni.

Fitofag - Care se hrănește cu plante.

Fitofarmacie - 1. Disciplină care se ocupă cu studiul și prepararea produselor antiparazitare destinate pentru tratamentul bolilor plantelor. 2. Știința preparării medicamentelor pe bază de plante medicinale.

Fitofarmacologie - Studiul substanțelor active din plante cu acțiune farmacologică. 

Fitofenologie (fenologia plantelor) - Disciplină care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor.

Fitofiziologie - Ramură a botanicii care studiază procesele fiziologice ale plantelor; fiziologia plantelor.

Fitogamie - Fertilizarea plantelor prin polenizare încrucișată.

Fitogen - De origine vegetală.

Fitogenetică - Genetica plantelor.

Fitogeneză - Originea, dezvoltarea și evoluția plantelor.

Fitogeogeneză - Geneza plantelor în cursul epocilor geologice.

Fitogeograf - Specialist în fitogeografie.

Fitogeografie (geobotanică, geografie botanică) - Disciplină care studiază distribuția geografică a asociațiilor vegetale, precum și a plantelor la diferite niveluri taxonomice.

Fitogeosferă - Suprafața terestră ocupată de plante.

Fitoglicogen (glicogen vegetal) - Polizaharid alcătuit din subunități de glucoză, asemănător amidonului, cu rol de substanță de rezervă la bacterii, ciuperci și unele plante superioare (ex. porumb - Zea mays, orez - Oryza sativa).

Fitoglife - Trăsături microanatomice ale suprafeței frunzelor cu valoare taxonomică (descrise în special la eucalipt).

Fitografie (botanografie) - Botanică descriptivă.

Fitohistologie (histologie vegetală) - Disciplină care studiază formarea, evoluția și structura țesuturilor plantelor.

Fitohormon (hormon vegetal) - Substanță organică produsă de plante care în concentrație scăzută intervine în reglarea creșterii influențând formarea florilor, a tulpinii și frunzelor, dezvoltarea și coacerea fructelor sau căderea frunzelor.

Fitoid - Cu aspect de plantă.

Fitoinhibitor - Substanță naturală sau sintetică care încetinește sau oprește creșterea plantelor.

Fitolit - 1. Plantă fosilă (botanolit). 2. Particulă minerală (ex. dioxid de siliciu hidratat) prezentă în celulele unor plante (ex. la Poaceae).

Fitolizozom - Lizozom din celulele plantelor.

Fitom - Plantele considerate ca unitate ecologică.

Fitomasă - Cantitatea totală a materiei vegetale supraterane și subterane dintr-o anumită biocenoză.

Ffitomedicină (fitiatrie, medicină vegetală) - Disciplină care se ocupă cu studiul produselor și substanțelor obținute din plante în combaterea bolilor omului.

Fitomer - Fiecare din unitățile repetate, succesive, de dezvoltare a unei plante superioare care constă într-un nod cu frunza sau frunzele atașate, internodul subiacent și mugurele sau mugurii de la baza internodului.

Fitomorfologie - Studiul morfologic al plantelor.

Fitomorfoză - Modificări structurale ale plantelor rezultate în urma infecției cu ciuperci sau bacterii.

Fiton - Cea mai mică unitate detașată de pe un organism vegetal, care, prelevată dintr-o cultură, dă naștere unui nou organism.

Fitoncid (antibiotic vegetal) - Substanță sintetizată produsă și eliminată de unele plante (ceapă, usturoi, hrean etc.), cu acțiune bactericidă și fungicidă.

Fitonimie - Nomenclatura plantelor.

Fitonoză - Boală a oamenilor transmisă de un patogen prin intermediul plantelor.

Fitoontogeneză - Ontogeneza, dezvoltarea individuală a plantelor.

Fitoparazit - 1. Plantă parazită. 2. Parazit al plantelor.

Fitopatogen - Factor biotic sau abiotic care provoacă îmbolnăvirea plantelor.

Fitopatolog - Specialist în fitopatologie.

Fitopatologie (patologie vegetală) - Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul bolilor la plante și combaterea lor prin diverse mijloace.

Fitoplancton (plancton vegetal) - Totalitatea organismelor din plancton care efectuează fotosinteza. Este alcătuit în principal din diatomee în apele reci și din dinoflagelate în apele calde.

Fitoplasmă - Protoplasmă din celulele vegetale.

Fitopleuston - Totalitatea organismelor vegetale din pleuston.

Fitoregulator - Substanță naturală sau sintetică care, în concentrații mici, controlează răspunsul de creștere a plantelor, asemănător hormonilor.

Fitoremediere - Utilizarea unor specii de plante pentru epurarea unor medii poluate (ex. plopul - Populus și salcia - Salix ajută la decontaminarea solurilor poluate cu carburanți).

Fitosanitar - Referitor la sănătatea plantelor sau la măsurile de protecție și tratament a plantelor împotriva dăunătorilor și a bolilor.

Fitosferă - Parte a biosferei care cuprinde totalitatea organismelor fotosintetizatoare de pe Terra.

Fitosociologie (fitocenologie) - Ramură a botanicii care studiază fitocenozele și raporturile care se stabilesc între acestea și factorii de mediu.

Fitosterol - Denumire generică pentru sterolii izolați din plante (ex. sitosterol, sargasterol).

Fitostimulator - Substanță naturală sau sintetică care accelerează creșterea plantelor (ex. hormon de creștere).

Fitosuccivor (despre animale) - Care se hrănește cu seva proaspătă a plantelor (ex. afide).

Fitotehnic - Referitor la fitotehnie.

Fitotehnie - Disciplină care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole.

Fitotelmă - Cantitate mică de apă strânsă în cavitățile unor plante, care formează un mic habitat (ex. în cupa de la baza frunzelor unor Bromeliaceae).

Fitoterapie - 1. Ramură a fitopatologiei care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. Terapie cu preparate din plante medicinale.

Fitoteratologie (teratologie vegetală) - Studiul malformațiilor vegetale.

Fitotip - Tip reprezentativ al unei specii de plante.

Fitotomie - Anatomie vegetală.

Fitotoxic - Care este toxic pentru plante.

Fitotoxină - 1. Substanță de origine vegetală care produce efecte toxice unui organism animal (ex. ricina din ricin - Ricinus communis). 2. Substanță toxică pentru plante.

Fitotrofie - Nutriția plantelor.

Fitotron - Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante în condiții strict controlate de lumină, temperatură, umiditate etc., în scop experimental.

Fitoviroză - Boală a unei plante provocată de un virus.

Fitoză - Boală cauzată de infecția cu un organism vegetal (ex. ciuperci).

Fizionomie - 1. Înfățișarea externă generală a unei plante sau a unei fitocenoze. 2. Morfologia unui organ cu rol în sistematica vegetală (ex. fizionomie foliară).

Flabelat (flabelifom) - Dispus în formă de raze sau de evantai (ex. frunzele de palmier).

Flacid (despre tulpini) - Crescută drept, dar care cu timpul se îndoaie dintr-o cauză oarecare (ex. tulpina de floarea-miresei - Cymbalaria muralis).

Flagel - 1. Filament mobil, la unele microorganisme (ex. alge) sau celule (ex. gameți) care servește ca organ de locomoție și permite mișcarea într-un mediu lichid. 2. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. 3. Ramură filiformă la mușchi.

Flagelat - Prevăzut cu unul sau mai mulți flageli.

Flavani - Pigmenți vegetali derivați de la 2-fenil-benzopiran.

Flavanone - Pigmenți vegetali incolori derivați de la 2-fenil-dihidro-benzopironă care însoțesc flavonele.

Flavedo - Exocarpul hesperidei (fructul citricelor), compact, colenchimatic, cu cavități ce conțin uleiuri eterice și cromoplaste.

Flavescent - Galben-deschis, gălbui.

Flavone - Pigmenți vegetali galbeni derivați de la 2-fenil-benzopironă.

Flavonoide - Pigmenți vegetali fenolici care conțin în moleculă un heterociclu piranic sau furanic condensat cu un inel benzenic.

Flexuos (despre frunze) - Cu marginile ondulate.

Floare - Organul reproducător la angiosperme. O floare completă include caliciu, corolă, androceu (stamine), gineceu (carpele), iar toate florile conțin cel puțin o stamină sau o carpelă.

Flobafene - Substanțe fenolice insolubile, brune sau roșcate, extrase din plante (ex. din scoarța unor arbori).

Floem (liber) - Țesutul conducător liberian care transportă seva elaborată în sens descendent de la frunze spre rădăcini la plantele vasculare. E format din vase liberiene, celule anexe, parenchim liberian și fibre liberiene.

Floral - Referitor la floare.

Floră - Totalitatea speciilor de plante dintr-o anumită zonă geografică sau anumită perioadă geologică.

Florărie - Grădină sau seră unde se cultivă flori (în scopuri comerciale).

Florescență - Efectul înfloririi la plante; proprietatea unei plante de a se menține înflorită; înflorire masivă.

Floricol - 1. Referitor la floricultură; (despre plante) - Care are flori. 2. Care trăiește pe flori.

Floricultură - Ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale.

Florifer - Care produce sau poartă flori.

Florigen - Hormon care controlează și/sau declanșează formarea florilor la plante.

Florigrafie - Descrierea sistematică a florilor.

Floristic - Referitor la flori, floră sau floristică.

Floristică - 1. Știința cultivării florilor. 2. Ramură a fitogeografiei care studiază răspândirea florei pe glob.

Floscul - Floricică, fiecare din florile antodiului la Asteraceae.

Fluviatil (despre plante) - Care crește în apele curgătoare.

Fobotaxie - Reacția de îndepărtare a unui organ sau organism vegetal față de o excitație repulsivă.

Foioase - Denumire generică pentru arborii cu frunze late și căzătoare (ex. stejarul - Quercus).

Foliaceu - Care se aseamănă cu o frunză (ex. pețiol foliaceu la Acacia). 

Foliaj - Totalitatea frunzelor unei plante.

Foliar - Referitor la frunze.

Foliație (estivație) - Modul de dispunere a frunzelor sau a pieselor florale tinere în mugure, unele în raport cu celelalte.

Foliculă - Fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe, provenit dintr-un ovar monocarpelar, care se deschide longitudinal de-a lungul liniei de sutură a marginilor carpelei (ex. la spânz - Helleborus purpurascens).

Foliolat (despre frunze compuse) - Format din foliole.

Foliolă - Fiecare dintre frunzulițele care intră în alcătuirea unei frunze compuse.

Folios, foios, foliaceu, frunzos (despre licheni) - Cu talul lamelar membranos, cu aspect de frunză întreagă sau lobată, slab fixat de substrat (ex. DermatocarponLobaria).

Fomoză - Boală a plantelor produsă de ciuperci din genul Phoma, la in (Linum usitatissimum), sfeclă (Beta vulgaris) etc.

Fonotactism (fonotaxie) - Tactism indus de sunet.

Forestier - Referitor la păduri; în legătură cu exploatările de păduri; silvic.

Forezie - Transportarea unui organism de către altul, fără ca între ele să existe relații de parazitism (ex. transportul semințelor pe blana unor animale sau a granulelor de polen de către insecte).

Forizom - Fiecare din corpusculii proteici care fruncționează ca valve astupând reversibil porii vaselor ciuruite ale floemului la Fabaceae.

Formație vegetală (formațiune vegetală) - Comunitate de plante caracterizată printr-o fizionomie specifică (ex. pădure, stepă).

Formă - Unitatea taxonomică cea mai joasă care cuprinde indivizi ce diferă de alte unități prin 1-2 caractere morfologice de mică importanță.

Formulă florală - Mod de reprezentare a structurii unei flori folosind litere majuscule, numere și diverse simboluri.

Fornix (fornice) - Fiecare din micile scvame boltite la gâtul corolei la florile tubuloase ale unor specii de Boraginaceae (ex. la nu-mă-uita - Myosotis).

Forță de sucțiune - Forță pasivă de transport ascendent a sevei brute datorată pierderii apei prin transpirația frunzelor.

Fosilă - Rest sau urmă a unei plante sau a unui animal, aparținând unor epoci geologice anterioare, care s-a păstrat în straturile geologice.

Fosilă vie - Organism actual care prezintă caracteristici anatomice sau fiziologice întâlnite numai la specii dispărute (ex. arborele Ginkgo biloba).

Fosilizare - Ansamblu de fenomene fizice și chimice care conduc la conservarea resturilor și a urmelor de organisme în straturile geologice cu formarea de fosile.

Fosulat - Cu gropițe mici.

Fotoautotrof (despre organisme vegetale și unele microorganisme) - Care folosește energia radiației luminoase pentru a sintetiza substanțe organice exclusiv din precursori anorganici.

Fotoautotrofie - Mod de nutriție a organismelor fotoautotrofe.

Fotobiont - Componenta fotosintetizatoare (algă verde – ficobiont sau cianobacterie – cianobiont) a unui lichen (ex. TrebouxiaNostoc).

Fotoblast - Lăstar dezvoltat subteran, care se adaptează mai târziu la viața aeriană din mediul luminos.

Fotoblastic (despre plante, semințe) - Care germinează numai după ce a fost expusă la lumină câteva minute sau ore, în funcție de specie (ex. morcov - Daucus carota).

Fotodinamie - Studiul efectului luminii asupra plantelor.

Fotofază - Stadiu în dezvoltarea plantelor, caracterizat printr-o cerință specifică pentru intensitatea și durata luminii.

Fotogen (despre bacterii) - Care produce lumină.

Fotografotip - Fotografie a unui exemplar vegetal tipic.

Fotoheterotrof (despre unele microorganisme) - Care necesită pe lângă energia radiației luminoase și un surplus de precursori organici pentru sinteza substanțelor organice (ex. unele bacterii purpurii).

Fotoinductiv - Referitor la efectul fotoperioadei de a produce inducția florală (ex. ciclu, efect).

Fotomorfogeneză - Dezvoltarea și modificarea nedirecționată a structurii unei plante ca răspuns la stimuli de lumină nedirecționali (ex. germinația semințelor, formarea bobocilor etc.).

Fotonastie - Nastie indusă de variația de lumină (ex. la temperatură constantă florile de brândușe - Crocus se deschid la lumină și se închid la întuneric).

Fotoperioadă - Lungimea zilei sau perioada de iluminare zilnică furnizată plantei sau necesară plantei pentru atingerea fazei reproductive.

Fotoperiodism - Răspunsul plantelor la durata perioadei de întuneric și lumină, din timpul ciclului de vegetație.

Fotorespirație - Tip de respirație foarte activă, non-mitocondrială, fără producere de energie, care are loc în condiții de intensitate luminoasă crescută, nivel scăzut de CO2 și nivel crescut de O2 mai ales la plantele verzi de tip C3.

Fotosinteză - Producerea de substanțe organice, în special carbohidrați, din dioxid de carbon și un donor de electroni (apa) utilizând energia radiației luminoase în prezența unui pigment asimilator.

Fototactism (fototaxie) - Tactism indus de o sursă de lumină (ex. fototactism pozitiv al algelor verzi mobile către razele de lumină). Când sursa de lumină este soarele se mai numește și heliotactism.

Fototrof (despre plante și unele microorganisme) - Care își sintetizează substanțele organice cu ajutorul luminii solare.

Fototrofie - 1. Mod de nutriție a organismelor fototrofe. 2. Dezvoltare mai viguroasă a unei părți din organul unei plante datorită unei luminozități mai puternice.

Fototrop (fototropic) - Care prezintă fototropism.

Fototropină - Flavoproteină, localizată în membrana plasmatică, cu rol de fotoreceptor pentru lumina albastră.

Fototropism - Tropism determinat de o sursă de lumină (ex. frunzele multor plante se orientează cu suprafața perpendicular pe razele de lumină). Când sursa de lumină este soarele se mai numește și heliotropism.

Fovee - Gropiță sau depresiune pe suprafața unor semințe sau a altor organe ale plantelor.

Foveolat - Cu gropițe sau mici depresiuni.

Fragmentare - Tip de reproducere asexuată la unele alge în care talul se rupe în două sau mai multe fragmente, fiecare putând regenera un tal întreg – o clonă a individului original (ex. la unele cianobacterii sau licheni).

Fragmobazidie (protobazidie, septobazidie) - Bazidie multicelulară, segmentată prin septe verticale sau longitudinale, pe fiecare segment dezvoltându-se câte un bazidiospor sau un lanț de bazidiospori.

Fragmoplast - Ansamblu fusiform de microtubuli, microfilamente și elemente de reticul endoplasmatic format perpendicular pe planul de diviziune celulară între polii celor doi nuclei-fiică dintr-o celulă aflată în mitoză și care servește ca suport pentru placa de diviziune și formarea unui nou perete celular. E întâlnit la unele alge verzi și la embriofite.

Fragmozom - Strat de citoplasmă format înaintea mitozei în celulele cu vacuole mari, în planul în care are loc diviziunea celulară.

Franc - Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul.

Frate - Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii.

Frăsinet - Pădure de frasini (Fraxinus excelsior).

Freatofil (despre plante) - Care au rădăcini foarte lungi, ajungând până la sau imediat deasupra straturilor de apă freatică (ex. lucernă - Medicago sativa).

Freatofită - Plantă freatofilă.

Frigana - Formație vegetală xerofitică de arbuști pitici, adesea spinoși, pe solurile erodate sau versanți pietroși din estul bazinului mediteranean.

Friganofilă (despre plante) - Care crește printre mărăcini.

Friganoid (despre vegetație) - Ansamblu de frigane și tomillare pe pantele pietroase ale munților din Asia Mijlocie și Transcaucazia.

Frigid (despre plante) - Care crește în regiuni răcoroase.

Frigidarium - Seră rece.

Frondă - Frunza unui palmier sau ferigă; frunzulițele mușchilor dendroizi; talul foliaceu al unor alge și licheni.

Frondescență - Înfrunzire, apariția frunzișului arborilor.

Fruct (la angiosperme) - Ovarul matur, copt care conține semințe, împreună cu părțile adiacente cu care poate fi unit la maturitate. 

Fructicol - Care se dezvoltă pe sau în țesuturile fructelor (ex. ciuperci).

Fructifer - 1. (despre organele unei plante) - Care poartă fructe. 2. (despre arbori) - Care produce fructe comestibile; roditor.

Fructificație - 1. Proprietatea plantelor de a produce fructe; proprietatea pomilor fructiferi și a viței de vie de a da lăstari fertili; fructificare. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele.

Fructiflor (despre flori) - Al cărei caliciu servește la formarea fructului.

Fructoză (levuloză) - Monozaharid întâlnit în multe plante unde se leagă adesea de glucoză formând dizaharidul zaharoză.

Frugifer - Care poartă sau produce fructe.

Frugivor (carpofag, fructivor) - Animal care se hrănește cu fructe.

Frunzar - 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Frunze uscate folosite ca așternut sau nutreț pentru vite.

Frunză - Organ principal al plantelor superioare, cu formă și funcție variabilă, specializat în principal pentru fotosinteză.

Frunziș - Mulțimea frunzelor unuia sau mai multor copaci.

Frustulă - Peretele celular al unei diatomee, format din silică polimerizată (SiO2·nH2O), compus din două jumătăți similare și îmbinate.

Frutescent - Care are sau se apropie de dimensiunile și caracterul lemnos al arbuștilor; asemănător unei tufe.

Fruticulos, tufos (despre licheni) – Cu talul ramificat, cu aspect de tufă mică, erectă sau penduloasă (ex. CetrariaUsnea).

Fucoxantină - Pigment carotenoid de culoare maronie sau măslinie întâlnit la diatomee, algele aurii și algele brune.

Fuliginos - Cu aspect de funingine.

Fumagină - Boală a unor arbori de pădure, a viței-de-vie și a unor pomi fructiferi provocată de o ciupercă din clasa ascomicetelor, manifestată ca un înveliș negru, prăfos, asemănător cu funinginea, care apare pe părțile atacate.

Fumigator - Mașină pentru combaterea dăunătorilor și bolilor plantelor agricole prin fumegare.

Fungic - Referitor la ciuperci.

Fungicid - Substanță chimică folosită pentru distrugerea combaterea ciupercilor dăunătoare plantelor.

Fungicol - Care crește pe ciuperci.

Fungistatic (micostatic) - Substanță care oprește dezvoltarea ciupercilor fără a le omorî.

Fungistază - Inhibarea germinării sporilor și a creșterii unor ciuperci, fără însă a le omorî.

Fungivor (micetofag) - Care se hrănește cu ciuperci.

Funicul - Cordon prin care ovulul se prinde de placentă.

Funicular - Care se referă la funicul.

Funiculat - Prevăzut cu funicul.

Furajer (despre plante, semințe) – Întrebuințat ca hrană pentru vite (ex. sfeclă furajeră - Beta vulgaris ssp. crassa).

Fus - Trunchiul unui copac de la bază până la vârf, fără crengi.

Fus nuclear - Structură formată din filamente de microtubuli întinse între cei doi poli ai unei celule eucariote în timpul mitozei sau meiozei, de-a lungul cărora se separă perechile de cromozomi.

Fusarioză - Boală a unor plante provocată de ciuperci din genul Fusarium, manifestată prin apariția unei pâsle dese de culoare alb-roz pe organele atacate, care putrezesc.

Fuscel (fuștel) - Cotor de ceapă.

Fusiform - În formă de fus (ex. rădăcină).

 

Bibliografie:

Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.

Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.

Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.

Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.

Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.

Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.

Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.

Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.

Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.

Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.

Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.

Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.

Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.

Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.

Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.

Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.

Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.

Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.

Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.