Dicționar general botanic (E).
E
Ecadă - Organism a cărui formă a fost modificată de mediu.
Echien (despre arborete) - Format din arbori având aproximativ aceeași vârstă.
Echinat - Prevăzut cu spini, țepi (ex. fructul de castan (castana) - Aesculus hippocastanum).
Echinifer - Care poartă spini sau sete ridgide.
Echinocțial (despre flori) - Care rămâne în fiecare zi 12 ore deschisă și 12 ore închisă.
Echinulat - Prevăzut cu spini sau țepi mici.
Ecidie (aecidie, aecium) - Corp de fructificație în formă de cupă în care se dezvoltă spori binucleați (ecidiospori), formată în țesuturile unei plante gazdă și caracteristică ciupercilor din ordinul Pucciniales (ex. Puccinia graminis).
Ecidiosor - Grup de ecidii la ciupercile din ordinul Pucciniales.
Ecidiospor (eciospor, aecidiospor) - Spor binucleat produs într-o ecidie, la ciupercile din ordinul Pucciniales (ex. Puccinia graminis).
Eclozare - Deschiderea bobocilor, înflorire.
Ecodem - Populație de indivizi care trăiește într-o anumită zonă ecologică.
Ecodormanță - Dormanță determinată de acțiunea factorilor de mediu nefavorabili care se poate produce după ce planta a intrat în vegetație.
Ecospecie - Specie de plante descrisă în funcție de anumite caracteristici ecologice și care cuprinde de obicei două sau mai multe ecotipuri interfertile.
Ecotip - Grup de plante din aceeași specie, cu anumite caracteristici genetice proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu.
Ecoton - Areal în care se suprapun două ecosisteme și în care se găsesc specii din ambele ecosisteme, precum și specii specifice doar acestui areal.
Ecotop - Tip particular de habitat dintr-o regiune.
Ectendomicoriză - Tip de micoriză în care hifele ciupercilor formează un manșon în jurul rădăcinilor de unde unele hife pătrund în interior până la nivelul rizodermei; numită și micoriză ectoendotrofă.
Ectexină - Stratul extern al exinei granulului de polen.
Ectocrin - Substanță eliminată de o plantă în mediul extern care inhibă sau stimulează dezvoltarea plantelor din aceeași specie sau din specii diferite.
Ectodesmă - Fir subțire, fin, protoplasmatic care traversează peretele celular extern al epidermei. Ectodesmele ajung aproape de cuticulă fără a ieși la suprafață.
Ectodormanță - Dormanță cauzată de condițiile de mediu nefavorabile din timpul toamnei, care determină intrarea în repaus înainte de perioada caracteristică.
Ectofit - Organism vegetal care trăiește ca parazit în exteriorul unei plante sau animal gazdă.
Ectofloic - Tip de sifonostel în care xilemul este înconjurat de floem doar la exterior.
Ectogeneză - Dezvoltare embrionară în afara organismului matern.
Ectohidric (despre mușchi) - La care apa este transportată în cea mai mare parte de-a lungul suprafeței externe prin capilaritate (ex. Rhacomitrium).
Ectomicoriză - Tip de micoriză în care hifele ciupercilor nu penetrează celulele rădăcinii, ci acoperă rădăcina și cresc printre celulele rădăcinii (ex. la fag - Fagus sylvatica); numită și micoriză ectotrofă.
Ectoparazit - Parazit care trăiește pe suprafața unui organism gazdă.
Ectopic - Care prezintă ectopie, care nu se află în poziția obișnuită.
Ectopie - Poziția anormală a unui organ al plantei.
Ectoplasmă (hialoplasmă) - Zona periferică, hialină, negranulară, a citoplasmei, lângă membrana celulară.
Ectotrop (ectotropic) - Curbat în afară.
Ectotunică (ectoască, exoască, exotunică) - Peretele extern al unei asce bitunicate la unele ascomicete.
Ecuatorial (despre plante, vegetație, păduri) - Care crește în zona de circa zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului.
Ecvifacial, izofacial (despre frunze) - Care are structura internă asemănătoare atât spre fața superioară, cât și spre cea inferioară a laminei (ex. la garofiță - Dianthus carthsianorum).
Ecvitant (despre organele unor plante) - Care se încalecă (ex. frunzele de stânjenel - Iris se încalecă la bază, luând un aspect de evantai, dar fără a fi concrescute); (despre prefoliație) - În care frunzele mai vechi, pliate longitudinal, le învelesc pe cele mai noi.
Edafic - Referitor la condițiile de sol sau substrat.
Edafofită - 1. Plantă care are rădăcinile în sol și organele asimilatoare în aer (majoritatea ferigilor, gimnospermelor și angiospermelor). 2. Plantă din microflora solului.
Edificator (despre specii dominante) - Care e prezentă mai multe generații într-o fitocenoză, alcătuind astfel nucleul său.
Efemer (despre plante) - Cu ciclul de viață foarte scurt (de la o săptămână la 4 luni), putând germina, înflori și produce semințe de mai multe ori într-un an (ex. multe buruieni).
Efemerofită - Plantă efemeră.
Eflorescență - Începutul înfloririi unei plante.
Egrenare - Separare cu ajutorul unei mașini speciale a semințelor de fibrele de bumbac (Gossypium) pentru a se obține puful de bumbac.
Egretat - Prevăzut cu papus.
Elagaj (elagare) - Proces natural sau artificial de îndepărtare a crengilor din partea inferioară a trunchiului unui arbore.
Elaioplancton - Plancton format din organisme care conțin globule de substanțe lipidice ce permit plutirea lor în apă.
Elaioplast (lipidoplast, oleoplast) - Plastidă nepigmentată care depozitează lipide.
Elaiosferă - Corpuscul sferic cu substanțe lipidice în celulele unor plante.
Elaiozom - Excrescență cărnoasă pe un fruct sau sămânță, bogată în lipide și proteine, care atrage furnici sau alte insecte ce contribuie la răspândirea semințelor (ex. la violete - Viola).
Elateră (hapteră) - Structură cu rol în răspândirea sporilor - A. Fiecare din celulele sterile, higroscopice, în formă de filamente spiralate elastice aflate printre spori în capsula hepaticelor (Marchantiales). B. Fiecare din apendicii filamentoși atașați de un spor la coada-calului (Equisetum).
Electrocultură - Utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea organismelor vegetale.
Electronastie - Nastie indusă de un curent electric (ex. replierea frunzei la Mimosa pudica).
Electrotactism (electrotaxie, galvanotactism) - Tactism indus de curentul electric.
Electrotropism (galvanotropism) - Tropism determinat de curentul electric.
Eliptic - În formă de elipsă, de două ori mai lung decât lat, mai lat la mijloc și cu extremitățile obtuze sau acute (ex. frunza de fag - Fagus silvatica).
Elită - Plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare.
Emarginat - Crestat, știrbit la vârf (ex. vârful frunzei de bășicoasă - Colutea arborescens sau petala de Geranium sanguineum).
Embriofită - Plantă care formează embrioni. Embriofitele cuprind mușchi, ferigi, angiosperme și gimnosperme. Numite și metafite, într-o accepție a termenului.
Embriogeneză (embriogenie) - Procesul de formare a embrionului.
Embrioid - Masă de țesut vegetal care se aseamănă cu un embrion.
Embriologie vegetală (fitoembriologie) - Disciplină care studiază embrionul vegetal în toate fazele dezvoltării lui.
Embrion - Stadiu multicelular al unei plante înainte de a fi complet formată și capabilă de viață independentă. Se formează dintr-un zigot și germinează într-o plantulă.
Embriotegă - Calus pe tegumentul unor semințe, lângă hil, care se detașează ca un căpăcel în timpul germinației permițând ieșirea radiculei.
Emergență - Denumire generică dată formațiunilor proeminente ale epidermei de pe tulpini, ramuri, frunze etc., la care participă și alte țesuturi (ex. ghimpi, verucozități, tentacule).
Emers - 1. Care se dezvoltă deasupra apei (ex. florile la unele plante acvatice). 2. Bine reliefat pe suprafața unui organ (ex. muguri, nervuri).
Emondaj (emondare, emondație) - Tăierea ramurilor lacome ale unor arbori în perioada de creștere pentru a stimula creșterea lor în înălțime.
Emondor - Unealtă folosită la emondaj.
Emulsiv (despre semințe) - Din care se extrage ulei.
Enantiostil (despre flori) - La care stilul și stigmatul sunt înclinate în direcția contrară staminelor, în raport cu axa florală, ca mecanism de împiedicare a autopolenizării (ex. la specii de Cassia).
Enantiostilie - Caracteristica florilor enantiostile.
Enație - 1. Mic apendice care crește lateral de pe o tulpină, cu aspect de frunză rudimentară, dar fără țesut vascular. 2. Excrescență pe epiderma unor organe (ex. pe frunze în unele boli virale).
Endarh - Cu xilemul primar dezvoltat și maturat de la interior la exterior (centrifug).
Endecagin (despre flori) - Cu unsprezece pistile.
endemic (despre plante) - Care are arealul de răspândire restrâns la o anumită regiune geografică bine definită, unde inițial s-a format (ex. garofița Pietrei Craiului - Dianthus callizonus crește numai în Munții Piatra Craiului).
Endemism - Particularitatea unor specii de plante de a viețui pe un areal geografic restrâns.
Endemit - Plantă endemică.
Endexină - Stratul intern al exinei în contact cu intina la granulul de polen.
Endintină - Stratul intern al intinei la granulul de polen, aflat în contact cu citoplasma.
Endobiotic - Care trăiește în celulele sau țesuturile unui organism gazdă (ex. unele ciuperci parazite).
Endocarp - Partea internă a pericarpului unui fruct.
Endocitoză - Proces prin care celula unei plante preia material extracelular prin invaginarea membranei celulare cu formarea unei vezicule interne.
Endocortex - Stratul intern al regiunii corticale.
Endocrom - Orice pigment dintr-o celulă, de obicei altul decât clorofila.
Endodem - Gamodem compus în special din plante dioice care se încrucișează liber.
Endodermă (endoderm, floiotermă) - Stratul intern al scoarței, prezent în rădăcină, precum și în tulpina unor dicotiledonate.
Endodormanță - Dormanță caracterizată prin instalarea în perioada caracteristică, fiind determinată de factori interni.
Endofit - Organism vegetal care crește în interiorul unei plante fără a fi parazit (ex. ciuperca Neotyphodium coenophialum în frunze de păiuș înalt - Festuca arundinacea).
Endogamie - Polenizare și fuziune a celulelor reproductive provenite de la flori aparținând aceleiași plante.
Endogen - Care provine din interiorul unui organism sau unei structuri (ex. spori).
Endogonidie - Gonidie formată într-un gonidange.
Endohidric (despre mușchi) - La care apa este transportată în cea mai mare parte în interiorul corpului plantei (ex. Polytrichum communae).
Endolitic (endolitofil) - Care trăiește în interiorul rocilor, încrustat în piatră.
Endolitofită - Plantă endolitică (endolitofilă) (ex. alge, licheni).
Endomicoriză - Tip de micoriză în care hifele ciupercilor penetrează celulele rădăcinii (ex. la grâu - Triticum); numită și micoriză endotrofă.
Endoparazit - Parazit care trăiește în interiorul unei celule sau organism gazdă.
Endoperidie - Stratul intern al peridiei la unele ciuperci (ex. pufai - Lycoperdon).
Endoplasmă (granuloplasmă) - Masa internă granulară a citoplasmei.
Endoprotalie - Situație caracteristică spermatofitelor și unor pteridofite în care gametofitul femel (sacul embrionar) trăiește în interiorul sporofitului de care depinde pentru supraviețuire.
Endoriz (despre embrion) - Cu radicula închisă în cotiledon, ca la multe monocotiledonate.
Endoscopic - Cu vârful embrionului orientat spre baza arhegonului (la gimnosperme, angiosperme și unele pteridofite).
Endosimbiont - Partenerul intracelular din cadrul unei endosimbioze.
Endosimbioză - Simbioză în care unul dintre parteneri (endosimbiontul) trăiește în celulele celuilalt (ex. rizobacterii în nodozitățile unor plante).
Endosperm (albumen) - Țesut situat în vecinătatea embrionului, în care se depozitează substanțele de rezervă necesare creșterii și dezvoltării embrionului. Este specific angiospermelor.
Endospermogeneză - Procesul de formare a endospermului.
Endospor - 1. Spor asexuat cu peretele celular îngroșat, rezistent la căldură și secetă, format din interiorul celulelor unor bacterii (ex. Bacillus) în condiții de mediu nefavorabile și care poate rămâne în stare de latență timp de mai mulți ani. 2. Spor format într-un sporange închis, la unele ciuperci. 3. Stratul intern al peretelui unui spor.
Endostomal - Tip de micropil la un ovul bitegmic delimitat doar de integumentul intern.
Endostomă - Orificiul integumentului intern al ovulului.
Endoteciu (endotecă) - 1. Stratul intern al peretelui anterei sau al sacului polinic, cu rol de țesut mecanic, la angiosperme. 2. Stratul intern al sporofitul embrionic din care se formează columela la briofite.
Endotegmen - Stratul intern al tegmenului unor semințe.
Endotestă - Stratul intern, delicat al tegumentului unor semințe.
Endotunică (endoască) - Peretele intern al unei asce bitunicate la unele ascomicete.
Endoxilofit - Organism vegetal parazit în interiorul corpului plantelor lemnoase.
Endozoic (despre organisme vegetale) - Care trăiește ca parazit sau simbiont în interiorul corpului unui animal.
Endozoocor, endozoochor, endocor (despre plante) - Ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor după ce au trecut prin tubul lor digestiv (ex. Ribes, frag - Fragaria vesca).
Endozoocorie (endozoochorie, endocorie) - Diseminarea semințelor cu ajutorul animalelor după ce au trecut prin tubul lor digestiv.
Endozoofit - Organism vegetal parazit în interiorul organismului unui animal.
Eneagin (despre flori) - Cu nouă pistile.
Eneandru (despre flori) - Cu nouă stamine.
Ensiform - În formă de sabie (ex. frunza de stânjenel - Iris germanica).
Entomocecidie - Cecidie cauzată de insecte.
Entomocor, entomochor (despre plante) - Ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul insectelor.
Entomocorie (entomochorie) - Diseminarea semințelor prin intermediul insectelor.
Entomofil, entomogam (despre plante) - Care se polenizează cu ajutorul insectelor.
Entomofilie (entomogamie) - Polenizare cu ajutorul insectelor.
Entomofită - Plantă care crește ca parazit pe sau într-o insectă.
Enucleat (despre celule) - Lipsită de un nucleu bine diferențiat sau din care nucleul a fost îndepărtat experimental.
Enzimă - Substanță organică (de obicei proteină) care catalizează diverse reacții biochimice, esențiale celulei.
Epecie - Folosirea indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii (ex. lianele folosesc trunchiurile unor arbori doar ca suport).
Epibazal - Referitor la segmentul apical al embrionului în dezvoltare, care va da naștere tulpiniței.
Epibazidie - Porțiunea superioară a bazidiei pe care se formează sterigme cu bazidiospori la Heterobasidiomycetes.
Epibentos - Bentosul din zona superioară a apelor până la aprox. 200 m adâncime.
Epibiont - Organism care crește pe suprafața altui organism (denumit bazibiont), de obicei mai mare și fără a-i aduce prejudicii (ex. alge care cresc pe rădăcinile arborilor din mangrove).
Epibiotic - Care trăiește la exteriorul sau suprafața unui organism viu (ex. unele ciuperci parazite).
Epiblast - Cotiledon secundar, rudimentar la monocotiledonate (ex. la orz - Hordeum vulgare).
Epicaliciu - Involucru de bractee cu aspect de sepale, dar care se găsește în afara caliciului (ex. la Hibiscus).
Epicarp (ectocarp, exocarp) - Partea externă a pericarpului unui fruct, formată din unul sau două straturi de celule, având rol protector.
Epichil - Partea apicală, adesea foliacee, a labelului unor flori.
Epiclin - Situat pe un alt organ (ex. nectarie pe receptaculul unei flori).
Epicon - Partea superioară, de deasupra cingulumului, a celulei unei dinoflagelate.
Epicormic - Care se dezvoltă dintr-un mugure dormant.
Epicotil - Porțiune din tulpinița unei plantule cuprinsă între cotiledoane și primele frunze verzi.
Epicutis (epicuticulă) - Stratul extern al cuticulei la unele ciuperci (ex. Agaricus).
Epidermă - Țesut de apărare primar care protejează la exterior organelor aeriene (tulpină, frunză, floare, fructe, semințe), fiind cel mai adesea alcătuită dintr-un singur rând de celule parenchimatice, strâns unite, fără spații intercelulare, cu pereții exteriori de obicei cutinizați, cerificați.
Epidogeneză - Tip de creștere care rezultă în lărgirea continuă a diametrului xilemului primar la baza unui organ al plantelor.
Epifil (foliicol) - 1. Format pe frunze (ex. florile de Helwingia - Cornaceae) 2. Care crește pe frunze (ex. alge, licheni).
Epifit (despre plante) - Care crește sau e fixată de altă plantă sau obiect, fără a fi parazit, acesta servindu-i doar ca suport (ex. specii de orhidee tropicale).
Epifiție - Îmbolnăvirea în masă a plantelor dintr-o regiune provocată de un agent patogen.
Epifloem - Scoarța externă.
Epigee - Tip de germinație a semințelor în care cotiledoanele ies la suprafața solului (ex. la fasole - Phaseolus vulgaris).
Epigen - Care se dezvoltă sau crește pe o suprafață (ex. ecidii pe fața frunzei).
Epigin (despre flori) - Cu elemente florale (stamine, petale, sepale) inserate deasupra ovarului, rezultând un ovar inferior (ex. la specii de Rosaceae).
Epiginie - Starea unei flori epigine.
Epilitc - Care trăiește la suprafața rocilor sau pietrelor (ex. licheni).
Epilitic - Care crește pe suprafața rocilor.
Epimatiu - Solz cărnos care înconjoară complet ovulul și semințele la unele conifere (ex. la Araucaria araucana).
Epinastie - Tip de nastie în care are o loc o creștere mai rapidă pe suprafața superioară a unui organ, rezultând în curbarea acestuia în jos (ex. deschiderea florilor).
Epineuston - Totalitatea organismelor care populează pelicula fină de la suprafața apei (ex. peștișoară - Salvinia natans).
Epipelon - Comunitate algală care trăiește în sau la suprafața sedimentelor din ape puțin adânci unde pătrunde lumina.
Epipetal (petalostemon) - Format pe sau atașat de petale; în particular despre stamine – atașat de petale (ex. la Petunia).
Epiplancton - Plancton din zona superioară a apelor, de la suprafață până la aprox. 200 m adâncime.
Epiplasmă - Masă citoplasmatică gelificată dintr-o ască rămasă după formarea și delimitarea ascosporilor.
Epipodiu - Porțiunea apicală a primordiului frunzei.
Episepal - Format pe sau atașat de sepale.
Epispor - Strat extern de sporopolenină la unii spori aflat la exterior de, dar parțial atașat de exospor, la unele ferigi heterospore și Equisetum.
Epistază - Structură la vârful nucelei, în ovul, formată din celule alungite radiar, cu pereți celulari îngroșați sau suberificați, formând un înveliș solid care se rupe odată cu creșterea sacului embrionar (ex. la Castalia).
Epistomatic (despre frunze) - Cu stomate numai în epiderma de pe fața superioară, caracteristice plantelor acvatice cu frunze plutitoare (ex. la nufărul-alb - Nymphaea alba).
Epistrofă - Poziția pe care o adoptă cloroplastele de-a lungul pereților celulari liberi ai celulelor unei frunze expuse la lumină difuză.
Epital - 1. Stratul extern al talului la unele alge roșii (Corallinales) care este îndepărtat periodic pentru a împiedica atașarea altor organisme epifite. 2. Strat cortical de hife pe vârful sau marginea talului la unii licheni.
Epitecă (epivalvă) - Jumătatea superioară, mai mare a unei frustule la diatomee.
Epiteciu - Țesut de protecție la suprafața himeniului format din capetele ramificate ale parafizelor deasupra ascelor.
Epiteliu - Strat de celule alungite care căptușește interiorul canalelor rezinifere la gimnosperme sau al canalelor gumifere la unele angiosperme.
Epitem - Țesut parenchimatic alcătuit din celule cu pereți subțiri și cu spații intercelulare pline cu apă, aflat în jurul unei hidatode și implicat în secreția de apă.
Epitepal - Format pe sau atașat de tepale; în particular despre stamine – atașat de tepale nediferențiate (ex. la specii de Liliaceae)
Epitrop - Tip de ovul anatrop în care micropilul este orientat distal.
Epixil - Care crește pe arbori.
Epizoic - Care se răspândește prin fixarea de suprafața corpului unor animale (ex. fructe, semințe, spori).
Epizoocor, epizoochor, epicor, exocor, exozoocor (despre plante) - Ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor, fixându-se pe suprafața lor exterioară (ex. de blană sau copite).
Epizoocorie (epizoochorie, epicorie, exocorie, exozoocorie) - Diseminarea semințelor cu ajutorul animalelor prin fixarea pe suprafața lor exterioară (blană sau copite) - de exemplu la Arctium.
Epuizare - Pierderea capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a unui întreg organism vegetal în urma unei solicitări excesive.
Erbaceu, ierbos (despre plante) - Care are tulpina subțire, fragedă, moale, nelignificată, de obicei verde.
Erbicid - Substanță chimică folosită pentru distrugerea buruienilor dăunătoare agriculturii.
Erbicidare - Tratarea unui teren cu erbicide.
Erbivor - Care se hrănește cu ierburi.
Erect (despre plante sau tulpina lor) - Ridicat drept în sus; vertical.
Ereditar - Care se moștenește de la părinți la urmași.
Ereditate - Transmiterea caracterelor genetice de la părinți la urmași.
Eremofil (despre plante) - Care crește și se dezvoltă în stepe și pustiuri (ex. palmieri).
Eremofită - Plantă eremofilă.
Ergot - 1. Formație vegetală parazitară, otrăvitoare, sub formă de mici puncte negricioase, tari, pe spicul unor Poaceae, provocată de ciuperca Claviceps purpurea. 2. Boală a cerealelor (mai ales secară - Secale cereale), caracterizată prin formarea de ergoturi (cornul secarei).
Eriocor, eriochor (despre plante) - Ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor, agățate de lâna lor, sau a insectelor păroase (ex. scaiul-oii - Arctium).
Eriocorie, eriochorie - Diseminarea semințelor cu ajutorul animalelor, agățate de lâna lor, sau a insectelor păroase.
Erubescent - Care se înroșește; roșcat.
Eruciform (despre organele unor plante) - de forma unei omizi (ex. tulpina cactusului Stenocereus eruca).
Erumpent - Care se deschide brusc prin rupere (ex. fruct).
Esca - Boală a viței-de-vie (Vitis vinifera) cauzată de numeroase specii de ciuperci care afectează butucii bătrâni, frunzele sau fructele conducând la debilitarea și în final la uscarea acestora.
Escarostrofă - Dispunerea cloroplastelor dintr-o celulă către focarul razelor incidente de lumină.
Esență - Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure; varietate de lemn.
Espinal - Formație vegetală formată din tufișuri spinoase sempervirescente din Chile și Argentina.
Estival (despre plante) - Care înflorește în lunile de vară (ex. cocoșeii-de-câmp - Adonis aestivalis).
Estivavirescent (despre plante) - Ale cărei frunze sunt active numai o perioadă de vegetație, căzând de pe ramuri toamna (ex. fag - Fagus sylvatica).
Etaj - 1. Zonă a vegetației cu anumite condiții proprii în funcție de altitudine și factorii de mediu (ex. etajul pădurilor de foioase, de rășinoase etc.). 2. Diviziune pe verticală a unui ecosistem cuprinzând populații diferite de plante și animale la nivelul solului, al rădăcinilor, ierburilor, arbuștilor, arborilor etc.
Ee - Păduri tropicale din câmpia Amazonului, pe locuri neinundabile.
Etelocorie (etelochorie) - Răspândire deliberată a semințelor, fructelor sau a unei plante întregi de către om datorită valorii sale comerciale.
Etilenă - Hormon vegetal implicat în coacerea fructelor.
Etiolare - Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric sau în lumină foarte slabă, manifestat prin alungirea și slăbirea tulpinii, micșorarea și îngălbenirea sau albirea frunzelor, din cauza lipsei de clorofilă.
Etiolat (despre plante, frunze) - Afectat de etiolare.
Etioplast - Cloroplast care nu a fost expus la lumină (ex. la plante ținute în întuneric).
Etnobotanică - 1. Disciplină care studiază denumirile populare ale plantelor. 2. Ramură a etnobiologiei care studiază relațiile reciproce dintre om și plante.
Etnomicologie - Disciplină care studiază relațiile dintre ciuperci și oameni, în special - denumirile populare ale ciupercilor, utilizarea lor în alimentație, medicină populară sau religie, precum și influența lor în cultura umană (artă, literatură, obiceiuri, jocuri etc.).
Euantie - Teorie conform căreia floarea angiospermelor ar fi derivat din floarea unui gimnosperm bisexuat (Bennettitales).
Eucamptodromă - Tip de nervație camptodromă în care nervurile secundare rămân separate (ex. la Rosa tomentosa).
Eucariot - Organism format din celule ce posedă un nucleu tipic (distinct) înconjurat de o membrană dublă. Eucariotele cuprind animale, plante, ciuperci și unele alge.
Eucarpic (despre ciuperci) - La care numai anumite porțiuni din tal participă la formarea corpului de fructificație (ex. la unele Phycomycetes).
Eufilic (despre flori, plante) - Care prezintă adaptări morfologice specifice pentru atragerea speciilor polenizatoare.
Eufotic (despre zone) - puternic luminat, în care domină plantele fotosintetizante.
Eufotometric (despre frunze) - Cu limbul dispus relativ perpendicular sau oblic pe tulpină, astfel încât să fie cât mai bine luminată.
Euhalin (despre plante) - Care trăiește numai în ape sărate.
Eumitoză - Mitoza tipică în celulele majorității plantelor și animalelor multicelulare.
Euplancton - Plancton format din organisme plutitoare în apele libere.
Euploid - Care are un număr de cromozomi egal cu numărul de bază caracteristic unei specii (n) sau cu un multiplu al acestuia.
Euploidie - Starea unei celule, țesut sau organism euploid.
Euricor, euricoric (despre plante) - Cu o largă răspândire geografică.
Euriecă (despre plante) - Care se dezvoltă într-un număr mare de biocenoze (ex. pirul gros - Cynodon dactylon se dezvoltă în culturi agricole, pe marginea drumurilor, în plantații forestiere tinere, în pajiști și pășuni naturale etc.).
Eurifită - Plantă adaptată la oscilațiile mari ale regimului de umiditate care adesea este alternant (ex. Dicranum scoparium, Polytrichum commune, Rhytidiadelphus triquetrus (briofite), Alliaria petiolata, Athyrium filix-femina, Calamagrostis arundinacea, Chrysosplenium alternifolium, Deschampsia flexuosa, Galium schultesii, Homogyne alpina, Lapsana communis, Luzula luzuloides, Orthilia secunda, Petasites albus, Rubus hirtus, Sanicula europaea, Soldanella hungarica, Stellaria holostea, Stellaria nemorum, Vaccinium myrtillus).
Eurifot, eurifotic, eurifotofil, eurifotofilă, eurifotă (despre plante) - Foarte tolerantă față de variațiile intensității luminii (ex. ficusul - Ficus).
Eurihalin (despre plante) - Foarte tolerantă față de salinitatea apelor (ex. lăptuca de mare - Ulva lactuca).
Euriterm, euritermic (despre plante) - Care tolerează variații termice foarte largi (ex. lintiță - Lemna).
Euritermofită - Plantă euritermă.
Euritop, euritopic (despre plante) - care poate trăi în biotopuri foarte variate (ex. pir - Agropyron repens).
Euritrof (despre plante) - Care prezintă mare amplitudine ecologică față de troficitatea solului (ex. Dactylis glomerata, Fagus sylvatica, Galium schultesii, Hieracium transsilvanicum, Leucanthemum waldsteinii, Maianthemum bifolium, Oxalis acetosella, Poa nemoralis).
Eusincarp (despre gineceu) - Format din carpele concrescute în adâncime prin margini și prin o parte din suprafața lor, până la centrul ovarului, împărțind cavitatea lui în tot atâta loji sau loculi câte carpele îl compun (ex. la Liliaceae).
Eusporange - Tip de sporange la ferigi care provine dintr-un grup de celule inițiale și care are peretele format din mai multe straturi de celule.
Eusporangiat (despre ferigi) - Care produc eusporangi.
Eusporie - Dezvoltarea normală a sporilor (sporogeneză) în urma unei meioze obișnuite.
Eustel - Tip de sifonostel în care fasciculele vasculare colaterale sau bicolaterale sunt dispuse în cerc în jurul măduvei, fiind separate de raze medulare. Este tipic pentru dicotiledonate.
Eutipoză - Boală a viței-de-vie (Vitis vinifera) cauzată de ciuperca microscopică Eutypa lata manifetată prin butuci slab dezvoltați, formand lăstari cu internodii scurte, cu frunzele de dimensiuni mai mici decât normale, adesea cu simptome de cloroză.
Eutrof (despre plante) - Care crește pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140) (ex. Alliaria petiolata, Circaea lutetiana, Festuca gigantea, Mercurialis perennis, Muscari comosum, Potentilla recta, Polygonatum latifolium, Solanum dulcamara, Valeriana officinalis).
Eutropic (despre specii polenizatoare) - adaptată complet pentru utilizarea florilor, obținând hrana în cea mai mare parte din flori.
Eutropie - Caracteristica speciilor eutropice.
Evanescent - Care dispare sau se ofilește repede (ex. corolă, flori).
Evapotranspirație - Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal.
Evapotranspirometru - Aparat pentru măsurarea evapotranspirației.
Evocare florală - Totalitatea proceselor de biosinteză și diviziuni celulare din meristemul apical în care a avut loc inducția florală, care conduc la formarea meristemului floral, până la apariția primordiilor florale.
Ex vitro - În afara laboratorului, cu referire la organismele vegetale mutate din cultura de țesut și transplantate, de obicei, în sol.
Exalbuminat (despre semințe) - Lipsite de endosperm (ex. la fasole - Phaseolus vulgaris).
Exarh - Cu xilemul primar dezvoltat și maturat de la exterior la interior (centripet).
Excavat - Scobit.
Excentric - Situat în afara centrului, spre periferie.
Excipul (amfiteciu) - Țesut marginal circular care formează bordul apoteciilor.
Excorioză - Boală a viței-de-vie (Vitis vinifera) cauzată de ciuperca microscopică Phomopsis viticola, manifetată pe pe lăstari, ciorchini și boabe sub forma unor pete brune, crustoase, de formă neregulată.
Excretor - Care e implicat în excreție (ex. glandă, peri).
Excreție - Eliminarea din organismul plantelor a unor produse provenite din procesele metabolice (ex. gume, rășini).
Excrescență - Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare anormale sau în exces pe un organ al plantei.
Excurent (despre frunze) - Cu nervura mediană care se continuă dincolo de vârf.
Exfoliat - Cojit.
Exfoliație (exfoliere) - Căderea, cojirea naturală sau patologică a scoarței copacilor în mici bucățele.
Exină (exospor) - Membrana externă a grăunciorului de polen compusă în principal din sporopolenină.
Exintină (ectointină) - Stratul extern al intinei la granulul de polen, situat sub nexină.
Exocitoză - Proces prin care celula unei plante secretă sau excretă substanțe în mediul extracelular prin vezicule care fuzionează cu membrana celulară și elimină conținutul lor în afara celulei.
Exocortex - Stratul extern al regiunii corticale.
Exodermă (exoderm) - Țesut primar de apărare situat sub epidermă, caracteristic rădăcinilor. E formată prin suberificarea primelor 2-4 straturi de celule externe ale scoarței.
Exogamie - Polenizare și fuziune a celulelor reproductive aparținând unor plante neînrudite genetic sau slab înrudit.
Exogen - De proveniență exterioară; rezultat la suprafața unui organ (ex. spori).
Exogin (despre flori) - Cu stil lung care iese din floare, depășind marginea corolei.
Exoperidie - Stratul extern al peridiei la unele ciuperci (ex. pufai - Lycoperdon).
Exoriz (despre embrion) - Cu radicula neacoperită de cotiledon.
Exoscopic - Cu vârful embrionului orientat spre gâtul arhegonului (la briofite și unele pteridofite).
Exospor - 1. Spor diferențiat la suprafața organului sau structurii care îl produce la unele ciuperci, ex. bazidiospor format la capătul fiecărei sterigme la bazidiomicete (ectospor). 2. Stratul extern al peretelui unui spor.
Exostomal - Tip de micropil la un ovul bitegmic delimitat doar de integumentul extern.
Exostoză - Protuberanță pe ramurile sau pe trunchiul arborilor bătrâni.
Exoteciu (exotecă) - 1. Epiderma peretelui anterei sau a sacului polinic la angiosperme. 2. Epiderma sau stratul superficial de celule al peretelui capsulei la briofite.
Exotegmen - Stratul extern al tegmenului unor semințe.
Exotestă - Stratul extern al tegumentului unei semințe.
Exotic (despre plante) - Care provine dintr-o altă țară, în special una din zona tropicelor (ex. goji - Lycium barbarum).
Expansină - Proteină implicată în relaxarea structurii peretelui celular necesară în creștere, abscizie, formarea tubului polinic etc.
Explant - Celulă, organ sau fragment de țesut vegetal viu transferat într-un mediu de cultură.
Explantare - Amplasarea celulelor, țesuturilor sau organelor unei plante pentru observarea creșterii și dezvoltării într-un mediu potrivit de cultură.
Exsert (exert) - Care iese în afară, depășind structurile adiacente (ex. stamine care depășesc tubul corolei).
Exsicată - Colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar, adesea cu lista tipărită a acestora.
Exstipelat (despre frunze) - Lipsită de anexe foliare.
Exsudat - Substanță sau material eliberat prin exsudație (ex. gumă, rășină).
Exsudație - Scurgere de sevă sau de rășină care se prelinge la suprafața organelor plantelor ori se strânge în anumite goluri ale țesuturilor.
Extensină - Glicoproteină din peretele celular cu rol în întărirea peretelui, făcându-l mai puțin extensibil.
Extensiv (despre culturi, agricultură) - Sistem de cultivare a pământului bazat pe sporirea producției prin mărirea suprafețelor cultivate.
Extirpator - Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului.
Extraaxilar - (despre flori, muguri) - Situat în afara axilei.
Extracelular - Care se află sau se petrece în exteriorul unei celule.
Extrafloral (extranupțial) - Aflat în afara florii (ex. nectarii extraflorale situate la baza limbului foliar la cireș - Prunus avium).
Extramugural - Care este situat sau se petrece în exteriorul mugurelui (ex. dezvoltarea florală).
Extranuclear - Care se află sau se petrece în afara nucleului.
Extraradicular - Care este situat sau se petrece în afara rădăcinilor (ex. absorbția extraradiculară a apei prin frunze).
Extrastelar - Care se află sau e format în afara stelului.
Extraxilar - Aflat în afara xilemului (ex. fibre).
Extremofil - Organism care trăiește în condiții de mediu extreme în care majoritatea altor organisme nu supraviețuiesc (ex. alga roșie Cyanidiumtrăiește în izvoare fierbinți acide).
Extrors (despre antere) - Cu sacii polinici orientați spre exteriorul florii (ex. la stânjenel - Iris).
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
