Dicționar general botanic (C...).
C
C - Simbol pentru corolă într-o formulă florală.
C3 - Plante la care fixarea dioxidului de carbon se realizează doar prin ciclul Calvin în compuși cu 3 atomi de carbon (3-fosfoglicerat), ca la majoritatea plantelor temperate.
C4 - Plante care fixează dioxidului de carbon în compuși cu 4 atomi de carbon (ex. oxaloacetat, malat, aspartat). Sunt în principal plante tropicale adaptate la condiții de temperatură crescută și umiditate scăzută.
Caatinga - Pădure tropicală rară, din estul Podișului Braziliei și din Venezuela, formată din arbuști și arbori mici, țepoși, desfrunziți în anotimpul secetos, mărăcinișuri și din ierburi dure.
Cacogeneză - Incapacitatea de a hibridiza.
Cactusist - Cultivator de cactuși.
Caduc (despre organele unor plante) - Care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
calamus - Tip de tulpină erbacee cu noduri dese și neevidente, dispuse spre baza tulpinii, iar internodurile pline cu un țesut spongios (ex. la pipirig - Juncus effusus).
Calatidiu (antodiu) - Inflorescență monopodială simplă în care pe axa lățită ca un disc se dispun flori sesile (ex. la bănuței - Bellis perennis).
Calcarizare - Impregnarea pereților celulari cu carbonat de calciu care imprimă rigiditate structurilor respective (ex. la alga roșie Lithothamnion, la specii de Cucurbitaceae ș.a.).
Calceiform - În formă de pantof (mic) (ex. labelul la papucul-doamnei - Cypripedium calceolus).
Calcifil, calcicol (despre plante) - Care s-a adaptat să se dezvolte pe soluri cu o mare cantitate de cationi de calciu (Ca2+) (ex. albumiță - Leontopodiumalpinum).
Calcifită - Plantă calcifilă.
Calcifob, calcifug (despre plante) - Care evită solurile cu o mare cantitate de calciu (ex. lupin - Lupinus albus).
Calcocloroză - Boală a plantelor manifestată prin îngălbenirea frunzelor sau a altor organe verzi, provocată de lipsa fierului asimilabil din solurile calcaroase.
Calcone - Pigmenți vegetali derivați de la benziliden-aceto-fenonă.
Calibiu - Fructul de la Fagaceae. Este o nucă provenită dintr-un ovar inferior și este învelită parțial sau total de o cupulă (ex. jirul la fag - Fagus sylvatica).
Calibrare - Sortarea după mărime a fructelor, semințelor etc.
Calibror - 1. Aparat pentru sortarea fructelor după mărime. 2. Instrument pentru măsurarea diametrului puieților.
Calicifer - Care este prevăzut cu un caliciu.
Caliciflor (despre organele unor plante) - Fixat pe caliciu.
Caliciu (calix) - Primul înveliș al florii format din frunze modificate, în general verzi, numite sepale.
Calicoid - Asemănător cu un caliciu (ex. perigon calicoid când tepalele sunt verzi ca un caliciu tipic la Urtica).
Calicul - Caliciu extern sau secundar, situat în afara caliciului propriu-zis (ex. la specii de Dipsacaceae).
Caliptrat - Prevăzut cu caliptră.
Caliptră - 1. Țesut care protejează vârful rădăcinii, format din mai multe straturi de celule parenchimatice, vii. Are formă de degetar mai gros la vârf și mai subțire progresiv către margini (piloriză, scufie). 2. Parte a arhegonului în care se formează sporii la mușchi și licheni.
Caliptriform (caliptroid) - În formă de caliptră sau coif (ex. caliciu la Eschscholzia californica).
Caliptrogen - Meristem primar al rădăcinii care generează caliptra.
Calogeneză (calusare) - Procesul de formare a calusului.
Calos - Prevăzut cu calus (ex. țesut, frunză).
Calotă - Țesut protector situat între micropil și ovar.
Caloză - Polizaharid complex, insolubil care se depune și acoperă pe timp de iarnă pereții ciuruiți din vasele liberiene, oprind circulația substanțelor. Se poate resorbi primăvară sau poate rămâne definitiv. Se produce și ca răspuns la o vătămare (mecanică sau chimică) sau infecție.
Calus (calozitate) - Țesut de cicatrizare cu creștere neorganizată și aspect tumoral format pe un organ vătămat.
Cambial - Care se referă la sau provine din cambiu.
Cambiu - Meristem secundar care generează la exterior țesut liberian secundar, iar la interior lemn secundar, pe care le intercalează între țesuturile primare, determinând creșterea în grosime. Este numit și zonă generatoare libero-lemnoasă.
Camecor, camechor (despre plante) - Ai cărei diaspori se răspândesc prin rostogolire pe sol sub acțiunea vântului (ex. Salsola).
Camecorie (camechorie) - Răspândirea diasporilor prin rostogolire pe sol sub acțiunea vântului (ex. Colutea arborescens).
Camefită (chamefită) - Plantă erbacee sau arbust cu muguri de regenerare localizați aproape de suprafața solului (sub 25–30 cm înălțime) și protejați peste iarnă de stratul de zăpadă sau de litieră. Exemplu trifoi târâtor - Trifolium repens, afin - Vaccinium sp., Vinca sp., plante-pernițe (Minuartia sedoides, iarba roșioară - Silene acaulis).
Campaniflor (despre flori) - În formă de clopoțel.
Campanulat (campaniform) - În formă de clopoțel (ex. caliciu la dovleac - Cucurbita pepo).
Campestru, arvicol (despre plante) - Răspândită în regiunile de câmpie, până la 200 (300) m altitudine.
Campilodromă - Tip de nervație în care mai multe nervuri principale pornesc de la baza laminei și se arcuiesc către vârf (ex. la fluierătoare - Tamus communis).
Campilotrop (despre ovul) - Cu corpul puternic curbat, astfel încât hilul, șalaza și micropilul sunt apropiate și dispuse după o linie curbă (ex. la Brassicaceae).
Campina - Formație vegetală de tip savană împădurită, pe nisipuri aluvionare din bazinul Amazonului.
Campinara - Formație vegetală asemănătoare cu gariga, din ierburi și esențe lemnoase secundare din America de Sud.
Campos - Savană cu arbori sau arbuști în Podișul Braziliei.
Camptocarp - Cu fructe curbate.
Camptodromă - Tip de nervație în care există o singură nervură principală, iar nervurile secundare se arcuiesc către marginea limbului (ex. la crușân - Rhamnus frangula).
Canabicultură - Cultivarea cânepii de India, pentru marijuana.
Canal - Formațiune organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație la plante prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc. (ex. canale rezinifere).
Canaliculat - Străbătut de un șănțuleț (ex. frunza la ienupăr - Juniperus communis).
Cancelat - Cu fibre sau lamele subțiri dispuse în formă de rețea (ex. semințele de mac-cornut - Glaucium).
Cancer - Boală a unor plante produsă de unele ciuperci și bacterii parazite.
Candelabriform - În formă de candelabru, cu ramuri radiare dispuse în verticilii pe un ax vertical (ex. inflorescența la unele specii de Primula).
Candidat - Arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curățire.
Canelură - Adâncitură longitudinală pe trunchiul unor arbori.
Canescent - Alb-cenușiu.
Cantarofil (despre plante) - Care se polenizează cu ajutorul gândacilor (ex. Shorea parvifolia).
Cantarofilie - Polenizare cu ajutorul gândacilor.
Canton - Cea mai mică unitate în administrația pădurilor.
Capilar - Subțire, fin și îngust ca un fir de păr (ex. tulpina la tremurătoare - Briza media).
Capilaritate - Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî în tuburi foarte subțiri datorită tensiunii superficiale a lichidului. Este responsabilă de circulația apei în plante, formarea picăturilor, bulelor, retenția apei în urma gutației sau formării de rouă etc.
Capilițiu - Rețea de filamente sterile printre sporii din corpul de fructificație la unele ciuperci și mixomicete.
Capitat - 1. Care are un vârf globulos-dilatat asemănător cu un cap (ex. stigmatul la ciuboțica-cucului - Primula). 2. (despre inflorescențe) - Cu florile adunate într-o structură globuloasă (ex. la Asteraceae).
Capitul - Inflorescență monopodială simplă în care pe axa principală scurtă, sferică sau ovoidă, compactă sau goală, se inseră flori sesile sau scurt pedicelate (ex. la mușețel - Matricaria recutita).
Capreolat - Prevăzut cu cârcei.
Caprificație - Procedeu de polenizare a florilor smochinilor (Ficus carica) cultivați cu polen de la cei sălbatici, pentru a favoriza fructificarea.
Capsidă - Învelișul proteic al unei particule virale.
Capsomer - Subunitate structurală proteică a capsidei virale.
Capsulă - 1. Fruct uscat, dehiscent, format din mai multe carpele concrescute, cu una sau mai multe loji, cu numeroase semințe (ex. la mac - Papaver somniferum). 2. Sporangele briofitelor în formă de urnă. 3. Înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice.
Capsulifer - Care poartă sau produce fructe de tip capsulă.
Caracter - Însușire sau conformație fizică a unui organism care permite compararea cu alt organism.
Carantină - Izolarea unei plante, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.
Carcerulă - Fruct uscat, schizocarpic care la maturitate se desface în mai multe segmente indehiscente cu aspect de nucă cu câte o sămânță sau cu puține semințe fiecare (ex. la specii de Lamiaceae).
Carenat (carinat) - În formă de carenă, de luntre, prevăzut cu o proeminență longitudinală (ex. frunzele la sângele-voinicului - Nigritella rubra).
Caricografie - Descierea sistematică a speciilor din genul Carex (rogoz).
Caricologie - Studiul speciilor din genul Carex (rogoz).
Carie - Degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari.
Carină (carenă, luntriță) - Structură formată din cele două petale anterioare, mai mult sau mai puțin unite, asemănătoare cu carena unei bărci, la floarea de Faboideae (fostă Papilionaceae).
Cariochineză (cariocineză) - Diviziunea nucleului unei celule în timpul mitozei.
Cariogamie - Fuzionarea nucleilor a doi gameți în urma fertilizării.
Carioliză - Dezintegrarea nucleului unei celule.
Cariopsă - Fruct uscat, indehiscent, cu o singură sămânță caracteristic speciilor de Poaceae. Pericarpul este concrescut cu sămânța.
Carne - Partea comestibilă a unor fructe și legume; pulpă.
Cariotip - Reprezentarea grafică sau microfotografică a cromozomilor unei celule aparținând unei anumite specii sau soiuri.
Carnivor (despre plante) - Care este capabilă să utilizeze substanțe nutritive obținute din animale capturate și digerate, în special insecte (ex. roua-cerului - Drosera rotundifolia).
Carofite - Încrengătură de alge verzi (Charophyta) cu corpul constituit dintr-un ax articulat, cu noduri, internoduri din care emerg verticile de ramuri și rizoizi.
Carotenoide - Pigmenți portocalii, galbeni, roșii sau maro, neazotați, larg răspândiți în regnul vegetal, cu rol în fotosinteză.
Carpelar - Referitor la carpelă.
Carpelă - Element constitutiv al gineceului, format dintr-un ovar cu unul sau mai multe ovule, de obicei cu un stil și stigmat.
Carpelodie - Transformarea anormală a unor organe florale în structuri asemănătoare cu carpelele (ex. transformarea staminelor la papaia - Carica papaya, cu formarea unor fructe mici, deformate).
Carpelodiu (carpodiu) - Carpelă sterilă.
carpelomanie - Proliferarea anormală, excesivă a carpelelor.
Carpofită - Plantă inferioară la care sporangii sunt incluși în organe speciale, numite sporocarpi (unele ciuperci și ferigi).
Carpofor - 1. Suport al mericarpilor la Apiaceae. 2. Bază lărgită a gineceului (ex. la Nelumbo). 3. Pedicelul sporocarpului la ciupercile superioare.
Carpogamie - Reproducere sexuată la algele roșii (rodofite) prin care rezultă carposporii.
Carpogen - Care produce carpogoane, carpele sau fructe.
Carpogeneză - Procesul de formare a fructului.
Carpogon - Gametangele femel la algele roșii (rodofite).
Carpolit (litocarp) - Fruct fosil.
Carpoliză - Disocierea carpelelor sudate.
Carpologie - Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor.
Carpomanie - Producerea excesivă a cistoliților în unele fructe.
Carpopodiu - Pedicelul steril al fructului (ex. la unele Asteraceae).
Carposferă - Oosfera înainte de fecundație.
Carposperm - Oosfera fecundată, la alge.
Carpospermie - Prezența unui fruct monosperm fără mecanisme speciale de diseminare.
Carpospor - Spor (de obicei diploid) produs de carposporofit la algele roșii (rodofite).
Carposporange - Sporange în care se formează carpospori la algele roșii (rodofite).
Carposporofit - Sporofit produs din fuziunea gameților la algele roșii (rodofite) care produce carpospori și care trăiește în interiorul gametofitului femel haploid.
Carpotrop (carpotropic) - Care prezintă carpotropism.
Carpotropism - Mișcare de curbare care asigură protejarea fructelor în timpul maturizării sau răspândirea semințelor sau fructelor (ex. îndoirea pedunculului fructelor unor plante mirmecocore astfel încât fructele să ajungă la nivelul solului de unde furnicile pot prelua și răspândi semințele).
Carpozom - Totalitatea structurilor unei ciuperci care poartă fructificații și care formează o masă unică, morfologic diferită în funcție de specie.
Carrascal (carrasco) - Desiș spinos, impenetrabil, în regiunile aride din Brazilia.
Cartare - Identificarea și delimitarea rezervațiilor dintr-un arboret.
Cartilaginos (despre marginea frunzelor) - Elastic și rezistent, asemănător unui cartilaj.
Carunculă (strofiolă) - Excrescență cărnoasă, de forma unui neg care astupă micropilul și acoperă o mică porțiune din tegumentul seminței (ex. la ricin - Ricinus communis).
Casă de vegetație - Construcție specială, cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație.
Casmocleistogamie - Prezența atât a unor flori casmogame (care se deschid), cât și cleistogame (care nu se deschid niciodată) pe același individ.
Casmofită - Plantă saxicolă.
Casmogam (despre flori) - Care prezintă casmogamie.
Casmogamie - Polenizare încrucișată care se realizează după deschiderea florilor.
Castrare - Îndepărtarea staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice.
Catacorolă - Corolă secundară externă (ex. la Azalea, Gloxinia).
Catadromă - Tip de nervație a frondei ferigilor în care prima nervură bazală este îndreptată în jos și spre bază (ex. la Lastreopsis marginans).
Catafilă - Frunză redusă, de forma unor solzi, în tulpinile subpământene sau la exteriorul mugurilor.
Cataplasmă - Țesut vegetal anormal (ex. calus, gală).
Caudat - Prevăzut cu o prelungire în formă de coadă (ex. fructe de curpen - Clematis).
Caudex - Tulpina unei plante, în special a unor ferigi sau monocotiledonate lemnoase (ex. palmieri).
Caudicul - Peduncul flexibil care unește polinia cu viscidiumul la floarea de Orchidaceae.
Caulicol - Care trăiește pe tulpinile și ramurile unor arbori (ex. ciuperci parazite).
Caulicul (tigelă) - Tulpinița embrionului pe care sunt inserate cotiledoanele.
Caulidiu - Tulpinița principală la briofite.
Caulifer, caulescent (despre plante) - Care are tulpină aeriană.
Cauliflor (protant) - 1. Care prezintă cauliflorie. 2. Care înflorește înainte de a înfrunzi (ex. caisul - Prunus armeniaca).
Cauliflorie - Dezvoltarea florilor direct pe tulpină, proprie unor arbori tropicali (ex. Crescentia sau arborele-de-cacao - Theobroma cacao).
Culiform - În formă de tulpină.
Caulinar (tulpinal) - Care ține de tulpină sau care crește pe tulpină.
Caulis - Tip de tulpină erbacee cel mai frecvent întâlnită, formată din noduri și internoduri aproximativ egale, pline cu măduvă sau fistuloase (goale) (ex. la morcov - Daucus carota); prin generalizare – tulpina plantelor.
Caulocarpic (despre plante) - Cu tulpină persistentă mai mulți ani care poartă anual flori și fructe.
Caulogeneză - Procesul de formare a tulpinii sau lăstarilor.
Cauloid - Parte a talului unor alge care se aseamănă morfologic cu tulpina plantelor superioare.
Caulom - Termen general pentru structurile tulpinale ale unei plante.
Caulonemă - Porțiune a protonemei unor mușchi, puternic ramificată, de culoare roșcat-maronie, cu puține cloroplaste, formată din celule lungi cu pereți terminali oblici.
Caulotaxie - Modul de așezare a ramurilor pe tulpină.
Călăraș - Coardă de rod la vița-de-vie (Vitis vinifera), scurtată la 4-6 muguri și plasată călare pe coarda de doi ani.
Călire - Supunerea unei plante la un sistem de proceduri (băi de apă, aer, soare) pentru a-i mări rezistența față de unele condiții nefavorabile ale mediului.
Căpățână - Termen popular pentru partea bulbucată, sferică, a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor (ex. căpățână de usturoi - Allium sativum sau de varză - Brassica oleracea).
Cărnos (despre fructe, frunze, tulpini) - Cu mult miez (ex. frunza de iarbă-de-șoaldină - Sedum acre).
Cărpiniș (cărpinet) - Pădurice sau desiș de carpeni (Carpinus betulus).
Cătiniș - Desiș, mulțime de cătini (Tamarix ramosissima).
Cătun - Termen regional pentru pădurice, hățiș, desiș.
Cățel - Termen popular pentru fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi (Allium sativum).
Căzătură - Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt.
Cânepiște (cânepărie) - Teren cultivat cu cânepă (Cannabis sativa).
Cârcel - Organ de agățare la unele plante provenit frunză, tulpină sau rădăcină (ex. la mazăre - Pisum sativum).
Cârlig ascogen - Cârlig format din îndoirea celulelor terminale ale unei hife ascogene, reprezentând faza premergătoare diferențierii sale în ască la ascomicete.
Cârnit - Tăierea, ruperea vârfului lăstarilor tineri purtători de rod ai unor plante (ex. viță-de-vie - Vitis vinifera sau bumbac - Gossypium) pentru a favoriza dezvoltarea și maturarea fructelor.
Ceai - Băutură obținută prin macerarea, infuzia sau decocția frunzelor de ceai - Thea sinensis sau a unor plante medicinale.
Ceară - Produs insolubil format din esteri ai acizilor grași cu lanț lung, care formează un strat cu rol protector și hidrofob pe frunze, tulpini sau fructe.
Ceas floral - Ceas mare, decorativ, întâlnit de obicei într-un parc sau alt spațiu public, a cărui față e formată din straturi de flori sau alte plante ornamentale variat colorate.
Cecidie (gală) - Excrescență anormală pe diferite organe ale plantelor, cauzată de paraziți.
Cecidiofită - Plantă inferioară (bacterie, ciupercă) care provoacă dezvoltarea galelor.
Cecidiofor - Care poartă cecidii (gale).
Cecidiologie - Studiul științific al cecidiilor și al paraziților lor.
Cefalodie (cefalodiu) - Excrescență sferică pe sau în talul unor licheni, rezultată în urma instalării pe sau în corpul lor a unei alge diferite de cea specifică lichenului (ex. la Stereocaulon).
Celoblast - Corpul vegetativ plurinucleat fără structură celulară, atingând uneori dimensiuni apreciabile, la unele plante inferioare (ex. Mucor, Caulerpa)
Celosperm - Cu semințe găunoase.
Celular - Referitor la celule.
Celulă - Unitatea structurală a organismelor, alcătuită la plante din protoplast și perete celular.
Celuloză (lignoză) - Polizaharid format din sute sau mii de unități de beta-D-glucoză care intră în alcătuirea pereților celulari ai plantelor.
Cembret - Pădure de zâmbrii (Pinus cembra).
Cenantiu - Inflorescență simpodială (cimoasă) cu ramificații scurte și concrescute, cu receptaculul disciform, purtând numeroase flori (ex. la Dorstenia).
Cenobiu - Agregat imobil de organisme unicelulare, nediferențiate ca formă și funcție, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
Cenocit - Masă protoplasmatică, plurinucleată, continuă, delimitată de un perete celular, la unele alge și ciuperci.
Cenocladie - Concreșterea ramurilor prin grefă naturală.
Cenogamet - Gamet plurinulceat la unele ciuperci (ex. Rhizopus).
Cenospecie - Grup de unități taxonomice (specii, varietăți) care se pot încrucișa cu formarea unor hibrizi uneori fertili.
Cenoză - Asociație de organisme care conviețuiesc în același biotop.
cenozigot - Zigot plurinucleat rezultat din fuziunea unor cenogameți, caracteristic pentru unele ciuperci (ex. Rhizopus).
Centrarh - Cu xilemul primar formând un singur cilindru în centrul tulpinii și care se dezvoltă ulterior dinspre centru spre exterior. Întâlnit la unele plante fosile (ex. Rhynia).
Centrifug (centrifugal) - Care tinde sau se dezvoltă de la centru spre exterior (ex. inflorescență cu florile mai tinere spre exterior).
Centripet (centripetal) - Care tinde sau se dezvoltă de la exterior spre centru (ex. inflorescență cu florile mai tinere în vârf).
Centrofloic - Cu floemul situat în centru și înconjurat de xilem (ex. la obligeană - Acorus calamus).
Centrosperme - Denumire informală pentru un grup mare de plante cu ovar superior, cu semințele localizate pe o formațiune din centrul fructului. Este aproximativ echivalent cu ordinul Caryophyllales. Ex. garoafa - Dianthus.
Centroxilic - Cu xilemul situat în centru și înconjurat de floem (ex. la ferigi).
Cep - 1. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. 2. Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura.
Cephalium - Structură în zona de înflorire a tulpinii unor cactuși, adesea puternic colorată, formată din fire de păr și spini. Planta respectivă își încetează creșterea și dezvoltarea (ex. la Melocactus).
Cepuit - Tăierea crăcilor de pe trunchiurile de rășinoase, pentru o mai ușoară sortare și manipulare a trunchiurilor.
Ceraceu - Cu aspect de ceară.
Ceratiu - Fruct capsulă de tip silicvă, bivalvă, fără perete despărțitor (ex. la brebenei - Corydalis).
Ceratomanie - Dezvoltarea anormală a frunzelor sau florilor în formă de corn, tub sau pinten.
Cercosporioză - Boală a unor plante provocată de ciuperci din genul Cercospora, manifestată prin apariția pe frunze, a unor pete circulare, brune sau albicioase.
Cereale - Grup de plante cultivate din familia Poaceae, cu rădăcini fasciculate și tulpini neramificate, ale căror semințe se folosesc ca hrană oamenilor și animalelor, sau în diferite industrii.
Cerealicultură - Ramură a agriculturii care studiază cultura cerealelor.
Cerealier - Care ține de sau produce cereale.
Cerebriform - Cu numeroase circumvoluțiuni, având aspectul unui creier (ex. coloniile unor specii de Penicillium).
Ceret - Pădure de ceri (Quercus cerris).
Cerifer - Care produce ceară (ex. arborele de ceară - Myrifica cerifera).
Cerificare - Acoperirea pereților celulelor epidermice cu ceară sub forma unor perișori (ex. la trestia de zahăr - Saccharum officinarum), plăci stratificate (ex. la arborele de ceară - Myrifica cerifera) sau a unui strat subțire, numit pruină (ex. la fructele de prun - Prunus domestica), cu rol impermeabil.
Cespitos - Cu tulpinile strânse unele lângă altele, formând o masă compactă (ex. la păiuș - Deschampsia cespitosa).
Cetină - 1. Ramură de conifere, în special de brad (Abies alba). 2. Denumire generică dată speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor.
Cetiniș - Pădure tânără, desiș de conifere.
Chaco - Teritoriu cu aspect de pădure-parc, caracteristic zonei de tranziție între pădurea deasă tropicală și campos în America de Sud.
Chaparral - Formație vegetală subtropicală formată din arbuști și tufișuri xerofile spinoase, închircite, printre care se numără specii de stejari mici, tufoși (ex. Quercus coccifera). Întâlnită în preriile din California și Mexic.
Chemoautotrof (despre microorganisme) - Care își procură energia necesară din substraturi oxidabile anorganice (ex. bacteriile sulfooxidante Thiobacillus oxidează aerob hidrogenul sulfurat).
Chemoautotrofie - Mod de nutriție a organismelor chemoautotrofe.
Chemoheterotrof (despre microorganisme) - Care își procură energia necesară din substraturi oxidabile organice.
Chemoheterotrofie - Mod de nutriție a organismelor chemoheterotrofe.
Chemonastie - Nastie indusă de o substanță chimică (ex. îndoirea tentaculelor marginale spre centru la frunzei de roua-cerului - Drosera în urma capturării unei insecte).
Chemosinteză - Producerea de substanțe organice din molecule simple cu carbon (de obicei CO2 sau metan), cu ajutorul energiei chimice rezultate din oxidarea unor substanțe minerale (ex. H2S), întâlnită la bacterii autotrofe, lipsite de clorofilă (ex. Thiobacillus).
Chemotactism (chemotaxie, chimiotactism) - Tactism indus de gradientul de concentrație a anumitor substanțe chimice (ex. chemotactism pozitiv al anterozoizilor ferigilor față de glucoză, zaharoză sau asparagină).
Chemotrof (despre microorganisme) - Care își procură energia necesară din substraturi oxidabile anorganice (chemoautotrofe) sau organice (chemoheterotrofe) (ex. bacteriile sulfooxidante Thiobacillus oxidează aerob hidrogenul sulfurat).
Chemotrofie - Mod de nutriție a organismelor chemotrofe.
Chemotropism (chimiotropism) - Tropism determinat de gradientul de concentrație a anumitor substanțe chimice (ex. chemotropism pozitiv al hifelor ciupercilor față de zaharoză sau asparagină).
Chersofită - Plantă care trăiește pe terenuri necultivate.
Chihlimbar (ambră) - Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din secrețiile rășinoase ale unor conifere.
Chilocaul - Cu tulpină cărnoasă, suculentă (ex. la cactuși).
Chilofil - Cu frunze cărnoase, suculente (ex. la agavă - Agave).
Chilofită - Plantă suculentă.
Chimifer (despre vase) - Care conduce seva.
Chinetozom (cinetozom, kinetozom) - Structură proteică cilindrică la baza unui cil sau flagel la eucariote cu rol în organizarea microtubulilor axonemei.
Chionofilă (despre plante) - Care se dezvoltă sub înveliș de zăpadă persistent în timpul iernii, înflorind și fructificând după topirea ei (ex. jneapăn - Pinus mugo).
Chionofită - Plantă chionofilă.
Chiropterocor (chiropterochor) (despre plante) - Ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul liliecilor (ex. arborele-de-pâine - Artrocarpus communis).
Chiropterocorie (chiropterochorie) - Diseminarea semințelor cu ajutorul liliecilor.
Chiropterofil (chiropterogam) - Care se polenizează cu ajutorul liliecilor (ex. baobabul - Adansonia digitata).
Chiropterofilie (chiropterogamie) - Polenizare cu ajutorul liliecilor;
Chist (cist, cistă) - Celulă sau spor imobil, cu perete rezistent, îngroșat, adesea deshidratat, reprezentând stadiul inactiv la unele microorganisme.
Chitină - Polimer de N-acetil-glucozamină, dur, rezistent, care formează peretele celular al unor ciuperci.
Chitinozom - Mică veziculă care conține enzime implicate în sinteza chitinei la ciuperci.
Chola - Pădure sempervirescentă de munte din India meridională.
Cianobacterii (cianofită) - Încrengătură de bacterii (Cyanobacteria) care își obțin energia prin fotosinteză. Se mai numesc, impropriu, alge albastre-verzi.
Cianobiont (bactobiont) - Cianobacteria din componența unui lichen.
Cianofilă - Pigment albastru care se credea că intră în alcătuirea clorofilei.
Cianoplast (cianelă, muroplast) - Cloroplastul glaucofitelor care, spre deosebire de alte organisme eucariote, conține un strat de peptidoglicani ce se presupune că reprezintă un relict al originii endosimbiotice a plastidelor din cianobacterii.
Ciațiu - Inflorescență formată din flori mici unisexuate și învelită într-un involucru, având aparența unei flori simple. Caracteristică speciilor de Euphorbiaceae – ex. laptele-cucului - Euphorbia helioscopia).
Cibrid - Plantă obținută dintr-un hibrid citoplasmatic, provenit din fuziunea unui citoplast (citoplasmă fără nucleu) cu o celulă întreagă, nucleată.
Cicadofite - Plante din încrengătura Cycadophyta – gimnosperme cu aspect de palmieri sau de ferigi arborescente, cu trunchi scurt, globulos, fără ramuri, terminat cu un buchet de frunze mari.
Cicatrice - Urmă de vătămare pe un organ sau urmă lăsată pe tulpină sau ramură pe locul în care s-a desprins pețiolul unei frunze.
Cicatriculă - Cicatrice mică.
Ciclic (despre flori) - Cu toate elementele dispuse în verticil.
Ciclocitic - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de patru celule anexe sau mai multe dispuse ca unul sau două inele înguste în jurul celulelor stomatice (ex. la Schinopsis).
Ciclocoriză - Diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare.
Ciclonastie - Capacitatea plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul unui suport.
Ciclosperm - Cu embrionul răsucit în spirală sau cerc în interiorul seminței.
Cicloză (dineză, curent citoplasmatic) - Mișcarea citoplasmei în interiorul celulei.
Ciclu de viață - Totalitatea fazelor de dezvoltare prin care trece un organism de la germinație până la maturizare, capacitate de reproducere și moarte.
Cifelă - Fiecare din deschizăturile intermitente din cortexul inferior al talului unor licheni, de cca 0,5 mm diametru, bine delimitate, mărginite de un strat de celule specializate, adesea globulare, slab conectate. Caracteristice genului Sticta.
Cil - Fiecare din flagelii scurți de la suprafața unei celule, de obicei numeroși și dispuși în șiruri.
Ciliat - 1. Cu peri sau sete paralele, echidistante dispuse pe marginea unui organ (ex. frunza de fag - Fagus sylvatica). 2. Despre un organism sau o celulă – prevăzut cu cili.
Ciliograd - Care se deplasează cu ajutorul cililor.
Ciliospor - Spor ciliat.
Cimă - Denumire generică dată inflorescențelor cu creștere simpodială care prezintă o axă primară cu creștere definită (se termină cu o floare) din care se diferențiază axe de ordine și vârste diferite, cu creștere definită. Se disting 3 tipuri principale de cime - unipară (monohaziu), bipară (dihaziu) și multipară (pleiohaziu).
Cimobotrie - Inflorescență compusă mixtă cu ramificațiile principale recemoase, iar cele secundare cimoase (ex. tirsa la castan - Aesculus hippocastanum).
Cimos (despre inflorescență) - Cu creștere simpodială.
Cimulă - O cimă mai mică, de obicei cu flori puține.
Cincin - Monohaziu în care axele florifere de ordin superior se dezvoltă alternativ, în planuri diferite (la dreapta și la stânga). Se mai numește cimă scorpioidă. Ex. nu-mă-uita - Myosotis.
Cingulum - Structură în formă de cordon - șanțul ecuatorial la dinoflagelate unde se găsește flagelul transvers, inelul sporangilor la ferigi, gâtul rădăcii ș.a.
Ciocan - Termen regional pentru știuletele de porumb sau cotorul de varză.
Ciolpan - Termen popular pentru un trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân.
Ciorchine - 1. Racem. 2. Grupare de fructe așezate în mod corespunzător racemului (ex. la viță-de-vie - Vitis vinifera).
Ciot - Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt.
Cipselă - Tip de achenă provenită dintr-un ovar inferior la unele specii de Asteraceae (ex. la păpădie - Taraxacum officinale).
Cir - Șir de spori fixați într-o masă mucilaginoasă, sub forma unui cilindru sau unui cârcel, care iasă dintr-un sporocarp la unele ciuperci (ex. Phoma).
Cirat - Care are ciri.
Circinat - Răsucit în spirală cu vârful la interior (ex. vârful frondei la unele ferigi tinere).
Circinotrop (despre ovul) - Cu un funicul lung, care formează un cerc complet în jurul ovulului, astfel încât ovulul e răsucit cu 360° (ex. la opunția - Opuntia).
Circulație - Deplasarea sevei în plante și a citoplasmei în interiorul celulelor.
Circumflex - Cu ramurile curbate în jos.
Circumnutație - Mișcare elicoidală de creștere a extremităților unui ax vegetal (tulpină, rădăcină etc.) (ex. mișcarea de răsucire a unui cârcel în jurul unui suport mecanic).
Circumpolar (despre plante, vegetație) - Care crește în regiunile nordice extreme ale Asiei, Europei și Americii de Nord.
Circumscis - Care se deschide după o linie circulară (ex. dehiscența pixidei).
Cirifer (despre plante, organe vegetale) - Prevăzut cu peri țepoși sau cârcei.
Ciritei - Termen regional pentru un tufiș, desiș de copăcei.
Cistidă - Filament steril, de culoare închisă, cu pereți îngroșați, cu rol secretor sau de susținere, situat în himeniul unor bazidiomicete.
cistocarp - Masă de carpospori formată în urma fertilizării, cu sau fără un înveliș special, la algele roșii (rodofite).
Cistolit - Incluziune celulară, de obicei de carbonat de calciu, formată într-o matrice de celuloză în celule epidermice numite litociste, de obicei în frunzele unor plante (ex. la cânepă - Cannabis sativa).
Citobotanică - Studiul celulelor vegetale.
Citochineză (citocineză) - Diviziunea citoplasmei unei celule mamă în celule fiică după diviziunea nucleară.
Citogamie - Conjugarea celulelor.
Citogeneză - Formarea și dezvoltarea celulelor.
Citokinină - Hormon vegetal care induce diviziunea celulară, printre alte efecte.
Citologie - Disciplină care studiază structura și funcțiile celulei.
Citologie vegetală (fitocitologie) - Disciplină care studiază structura, organizarea și funcționarea celulei vegetale.
Citomixie - Migrarea unui nucleu a unei celule către altă celulă prin canale intercelulare specifice în țesuturile unor plante.
Citoplasmă - Materia celulară, cu excepția nucleului, alcătuită din citosol și organite.
Citoplast - Parte a celulei fără nucleu, perete celular și membrană plasmatică, incluzând citosolul, organitele și citoscheletul; uneori cu referire la o celulă din care a fost înlăturat nucleul.
Citoschelet - Rețeaua flexibilă din interiorul unei celule alcătuită din microtubuli și filamente de actină sau microfilamente.
Citosol - Matricea citoplasmatică în care sunt suspendate nucleul, organitele și endomembranele.
Citosporioză - Boală a pomilor sâmburoși din genul Prunus produsă de ciuperca Cytospora cincta care provoacă uscarea, bruscă sau lentă, a ramurilor, de la vârf spre baza pomului.
Citotropism - Atracție reciprocă între două sau mai multe celule.
Citricultură - Cultura citricelor (Citrus).
Ciupercărie - Cultură de ciuperci.
Ciuperci (fungi) - Organisme unicelulare sau pluricelulare, heterotrofe saprofite sau parazite, lipsite de plastide, clorofilă sau alți pigmenți asimilatori.
Ciupire (ciupit) - Crestarea vârfului lăstarilor viței-de-vie sau a vârfului tulpinii altor plante pentru a stopa creșterea în lungime și a favoriza ramificarea lăstarului sau dezvoltarea fructelor.
Ciuruirea frunzelor (clasterosporioză) - Boală a pomilor sâmburoși - piersic, cais, prun, cireș, vișin și alte specii din genul Prunus, cauzată de bacteria Pseudomonas syringae sau de ciuperca microscopică Stigmina carpophila, manifestată prin apariția de pete mici, circulare, brune și perforații pe organele afectate.
Cladă - Un grup monofiletic compus dintr-un strămoș comun și toți descendenții săi.
Cladenchim - Parenchim ramificat.
Cladocarp - Tip de mușchi (briofite) în care arhegoanele și deci capsulele se formează la vârful unor ramuri scurte, laterale.
Cladocarpie - Caracteristica de a fi cladocarp.
Cladodistrofie - Dezvoltare inegală și teratologică a ramurilor.
Cladodiu - Tulpină sau ramură metamofozată, aplatizată, fotosintetizatoare, cu aspect de foliaceu, fără frunze ori cu frunze foarte reduse, care îndeplinește rolul unei frunze (ex. "frunzele" de ghimpe-pădureț - Ruscus aculeatus).
Cladodromă - Tip de nervație în care nervurile secundare se divid liber către marginea limbului (ex. la Abrahamia (Protorhus) buxifolia).
Cladofor - Parte a tulpinii care poartă ramurile inflorescențele (ex. la vulturică - Hieracium).
Cladogen (despre organele unor plante) - Care este produs de o ramură.
Cladogeneză - Separarea în cursul evoluției a unei specii parentale în două specii distincte.
Cladogramă - O diagramă formată din linii care se ramifică repetat și care sugerează relațiile filogenetice dintre specii.
Cladom - Ansamblul format din axul cu creștere nedeterminată și ramurile laterale dispuse în verticile cu creștere limitată (pleuridii) la unele alge pluricelulare.
Cladomanie - Proliferarea anormală, excesivă a ramurilor.
Cladopodiu - Suport, trunchi ramificat.
Cladoptoză - Căderea controlată și regulată a ramurilor unui copac printr-un proces de abscizie.
Cladosifonic - Tip de sifonostel în care stelul apare ca un cilindru continuu de țesut vascular, fără ca urmele foliare să producă lacune foliare.
Clamidocist (clamidochist) - Zoosporange de rezistență cu pereții dubli, rămas închistat în interiorul hifei la unele ciuperci.
Clamidoconidie - Clamidospor asexuat.
Clamidospor - Spor rezistență cu perete gros, asexuat sau sexuat (mai rar), neted sau ornamentat, bogat în substanțe de rezervă, capabil să reziste peste 10 ani, întâlnit la unele ciuperci (ex. Fusarium).
Clan - Grup mic de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească.
Clapetă - Structură articulată care închide anterele și care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.
Clasă - Unitate taxonomică care cuprinde mai multe ordine, cu puține caractere comune, dar cu valoare sistematică mare. Terminația specifică pentru denumirea clasei, la plantele superioare, este -opsida sau -atae.
Clasificare - Aranjarea sistematică a organismelor vii în grupe taxonomice corespunzătoare (specii, genuri, familii etc.) pe baza similarităților și diferențelor.
Clavat (claviform) - În formă de măciucă, îngroșat de la bază spre vârf și cu extremitatea rotunjită.
Cleistocarp (cleistocarpic) - 1. Corp de fructificație închis la unele ciuperci (ex. ascocarp la Ascomycetes); cleistoteciu. 2. (despre mușchi) - Cu capsulă neoperculată ce se deschide prin rupere. 3. Drupă sau ghindă al căror pericarp se deschide numai la germinare.
Cleistocarpie - Formarea unui fruct la florile cleistogame.
Cleistogam (despre flori) - Care prezintă cleistogamie.
Cleistogamie - Producerea de flori care nu se deschid, ca o metodă ce asigură autopolenizarea. Apare spre sfârșitul perioadei de polenizare la unele plante (ex. la măcrișul-iepurelui - Oxalis acetosella).
Cleistoteciu - Ascocarp complet închis, globulos, în care se diferențiază ascosporii și care se eliberează fie prin putrezirea organului (ex. la Plectascales), fie prin ruperea membranei care îl delimitează (ex. la Erysiphales).
Climacoriză - Plantă cu zona piliferă a rădăcinii de origine epidermală.
Climacteric (despre fructe, legume) - Care produce etilenă în procesul de coacere și își continuă maturarea și după recoltare (ex. piersică - Prunus persica).
Climatip - Biotip rezultat prin selecție datorită unor condiții climatice particulare.
Climax - Stadiul final al unei succesiuni ecologice naturale a unei formațiuni vegetale, caracterizată prin stabilitatea relativă a fitocenozei și prin corespondența acesteia cu clima și solul.
Clinandriu (androcliniu) - Cavitate în partea superioară a ginostemiului unde se află anterele, la floarea de Orchidaceae.
Clinantiu - Receptaculul dilatat, comun, al florilor dispuse în capitul (la Asteraceae, Dipsacaceae).
Clină - Modificare morfologică sau fiziologică, graduală și continuă într-o populație, corelată cu schimbarea condițiilor de mediu.
Clinidiu - Hifă producătoare de spori într-o picnidie.
Clinostat - Aparat care se rotește constant pentru a contracara efectele gravitației asupra creșterii plantelor.
Clonare - Producerea asexuală de celule sau organisme (clone), toate genetic identice, dintr-un strămoș comun.
Clonă - Grup de plante genetic identice, toate provenind de la un individ selectat prin multiplicare vegetativă, fără proces sexual.
Clonotip - Exemplar vegetal rezultat din tipul original prin înmulțire asexuată.
Clorantie - Virescența unor elemente ale florilor (petale, sepale etc.).
Clorenchim - Parenchim fotosintetizator cu numeroase cloroplaste și adesea cu spații largi intercelulare.
Clorocist (clorocit) - Celulă care conține clorofilă, în special cu referire la celulele bogate în cloroplaste, fotosintetizatoare întâlnite la mușchii din clasa Sphagnopsida și la Leucobryum.
Clorofilă - Pigment verde din celulele unor plante care joacă un rol fundamental în fotosinteză.
Clorofite - Încrengătură de alge verzi (Chlorophyta) unicelulare și pluricelulare, care trăiesc în ape dulci sau sărate și în locuri umede.
Cloronemă - Porțiune a protonemei unor mușchi care crește de-a lungul suprafeței substratului sau în aer pe o distanță scurtă, de culoare verde, cu numeroase cloroplaste, cu rol de asimilație, formată din celule scurte cu pereți terminali perpendiculari.
Cloroplast - Organit verde în citoplasma celulelor fotosintetizatoare ale plantelor în care au loc reacțiile de fotosinteză.
Clorotic (despre organele unor plante) - Afectate de cloroză.
Cloroză - Îngălbenirea patologică, totală sau parțială, a frunzelor și mugurilor, cauzată de distrugerea clorofilei.
Clupă - Compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor.
Coacere - Maturizarea și dezvoltarea completă a fructelor și semințelor; procesul de maturizare a unei plante care are sămânța formată.
Coajă - Scoarța rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase); învelișul exterior al fructelor, al semințelor etc.
Coalescent - Care prezintă coalescență.
Coalescență - Concreșterea, sudarea a două sau mai multe organe învecinate separate în mod obișnuit (ex. coalescența sepalelor).
Coamă - Coroana cu frunziș des a unui arbore.
Coardă - Ramură (tânără și elastică) a butucului viței-de-vie (Vitis vinifera).
Coarne de melc - Formațiune de rod multianuală la unii pomi fructiferi ce cuprinde două măciulii de un an situate pe una de doi ani (ex. la gutui - Cydonia oblonga).
Coastă - Muchie, proeminență longitudinală pe unele organe (ex. coaste pe tulpina unor cactuși).
Coc - 1. Bacterie de formă sferică sau elipsoidală. 2. Fiecare din unitățile unui fruct schizocarpic care se deschid de-a lungul a două linii de sutură (ex. la ricin - Ricinus communis).
Cocean - 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor.
Cocioc - Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură și care formează mici insule plutitoare.
Cocogon (cocogoniu) - Celulă reproducătoare de formă sferică la unele alge.
Cocolit - Scvamă sau placă calcaroasă formată la suprafața membranei unor alge unicelulare (ex. Emiliania huxleyi).
Cocomicoză - Boală a pomilor sâmburoși - cais, prun, cireș, vișin și alte specii din genul Prunus, cauzată de ciuperca Blumierella jaapi, care se manifestă prin apariția pe frunze de pete mici, roșietice și căderea prematură a frunzelor.
Cocosferă - Totalitatea cocoliților care acoperă suprafața membranei unor alge unicelulare (ex. Gephyrocapsa oceanica).
Codiță - Termen popular pentru peduncul sau pețiol.
Codominant - Cu două sau mai multe specii dominante într-o asociație vegetală.
Codrișor - Stadiu de dezvoltare din etapa maturității unui arboret, cu copaci cu trunchi având diametrul de 21-35 cm. Este cuprins între stadiul de păriș și cel de codru mijlociu.
Codru - Pădure (mare, deasă, bătrână).
Coeficient de ofilire - Conținutul de apă al solului care determină ofilirea ireversibilă a unei plante.
Coeficient de zveltețe - Coeficient care exprimă distribuția în spațiu a biomasei fusului unui arbore.
Coevoluție - Evoluție complementară a caracterelor adaptive în două specii cauzate de presiunea selecției pe care fiecare specie o exercită asupra celeilalte (ex. coevoluția dintre plantele entomofile și insectele polenizatoare).
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
