Dicționar general botanic (A...).
A - Simbol pentru androceu într-o formulă florală.
Abapical - Îndreptat în direcția opusă apexului, situat la polul inferior.
Abataj - Tăierea și doborârea arborilor în exploatările forestiere.
Abaxial (despre suprafața unor organe cum ar fi frunzele, florile sau petalele) - Îndreptată în direcția opusă axei principale (adică suprafața de dedesubt).
Aberant - Care diferă sau se abate de la tip (ex. specie).
Abietiform (despre peri) - Ramificat cu ramurile dispuse în verticile pe un ax vertical, asemănător cu ramurile unui brad (ex. la Coada-vacii - Verbascum); numiți și peri candelabru.
Abiotic - Lipsit de viață (ex. factor).
Abisal - Care trăiește în zone de mare adâncime din mări și oceane (5000-7000 m) (ex. bacteria Bacillus submarinus).
Aborigen (despre specii, populații de plante) - Originară dintr-o anumită regiune.
Abortiv - 1. Produs înainte de vreme; prematur. 2. Nedezvoltat normal până la capăt, rudimentar (ex. stamină abortivă la buberic - Scrophularia nodosa).
Abscisic (acid abscisic, abscisină II, dormină) - Substanță cu rol de hormon vegetal care induce abscizia și latența semințelor și mugurilor.
Abscizie - Căderea controlată a unui organ al plantei, de obicei frunze (toamna), fructe sau flori nefertilizate.
Absorbție - Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele și țesuturile organismului vegetal.
Abstricție - Separarea unui spor asexuat dintr-o hifă sau sporangiofor prin îngustarea țesutului conector, precedată de obicei de formarea unui sept, la unele ciuperci.
Abundență - Procentul de indivizi aparținând unei specii aflați într-o fitocenoză, raportat la unitatea de suprafață sau de volum.
Ac - Frunză îngustă, ascuțită, caracteristică coniferelor.
Acantiflor - Cu flori țepoase.
Acantocarp - Cu fructul acoperit cu țepi.
Acantofil - Cu frunzele terminate cu țepi.
Acantofilă - Spin, de obicei mare, dezvoltat dintr-o frunză (ex. la palmierul Desmoncus).
Acantofor (acantifer) - Care poartă țepi, ghimpi, spini (ex. tulpinile de la Cactaceae).
Acantosferă - Fiecare din corpusculii sferoidali ciliați specializați din celulele unor alge (ex. Nitella).
Acariot - Celulă lipsită de nucleu sau fără nucleu aparent.
Acarioză - Tumefiere patologică a mugurilor unor plante provocată de înțepăturile unor acarieni Phytoptus.
Acarocecidie (acariocecidie) - Cecidie cauzată de acarieni.
Acarodomațium - Domațium ocupat de acarieni (ex. la călin - Viburnum tinus).
Acarofil (despre plante) - Care crește în simbioză cu acarieni (ex. planta Pinguicula longifolia și acarianul Oribatula tibialis).
Acarofită - Plantă acarofilă.
Acarp - Care nu produce fructe; steril.
Acarpelat (despre flori) - Fără carpele.
Acarpotrop (acarpotropic) - Care nu prezintă mișcări de curbare pentru răspândirea semințelor sau fructelor.
Acaul (acaulescent) - Fără tulpină sau cu tulpină extrem de scurtă, neaparentă (ex. turta - Carlina acaulis).
Acaulescență - Lipsa tulpinii sau neaparența acesteia.
Acefal - Fără capitul floral.
Acelular - Fără structură celulară (ex. microorganism).
Acervat - Îngrămădit, adunat în grupuri.
Acervul - 1. Conidiom acervular: îngrămădire, aglomerare de hife și conidiofori cu conidii, în formă de farfurie, ai unor ciuperci parazite care se formează sub suprafața țesuturilor unei plante gazde și care, prin rupere, eliberează conidiile la exterior; 2. Glomerul de flori sau de fructe (ex. la spanacul sălbatic - Chenopodium).
Acetabulifom - În formă de farfurie sau cupă puțin adâncă (ex. gâtul perigonului la Narcissus poeticus).
Acheilarie - Absența, degenerarea sau lipsa dezvoltării labelului la Orchidaceae.
Achenă (achenocarp) - Fruct uscat, indehiscent, cu o singură sămânță neconcrescută cu peretele fructului (ex. fructele de floarea-soarelui - Helianthus annuus).
Achenodiu - Fruct format din două sau mai multe achene (ex. Apiaceae).
Achinet - Spor facultativ, imobil și de rezistență, format în condiții nefavorabile la cianoficee și cloroficee.
Achirofită - Plantă cu flori glumacee (ex. specii de Poaceae).
Aciclic (despre flori) - Cu elementele florale nedispuse în verticile (ex. la spânz - Helleborus purpurascens).
Acicol - Care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor (ex. ciuperci).
Acicul - Formațiune rigidă în formă de ac la unele plante (ex. spini mici și drepți la Rosa rugosa).
Acicular (aciculat, aciculiform) - Ascuțit sau în formă de ac (ex. cristale sau frunze de pin - Pinus).
Aciculilignosa (aciculilignoză) - Pădure de conifere.
Acidofil (despre plante) - Care se dezvoltă pe soluri cu aciditate crescută (cu pH scăzut) (ex. țăpoșică - Nardus stricta).
Acidofită - Plantă acidofilă.
Acidoză - Boală a plantelor datorată creșterii acidității din sol.
Acin - Fiecare din micile drupe sau bace care alcătuiesc o polidrupă sau o polibacă (ex. la mur - Rubus); o boabă sau bobiță dintr-un ciorchine de bace (ex. bobița la coacăz - Ribes rubrum).
Acladiu - Axă principală neramificată a unei inflorescențe, cu antodiul terminal (ex. la rușuliță - Hieracium).
Aclamideu (achlamideu, nudiflor) - Lipsit de înveliș floral (ex. florile de salcie - Salix).
Aclimatizare (naturalizare) - Adaptarea unei plante la noi condiții de climă sau mediu.
Acolat (despre plante, ramuri) - Încolăcit.
Acomodare - Proces prin care o plantă își modifică reversibil forma, structura sau funcția, pentru a se deprinde sau rezista unor condiții noi de viață (ex. sălciile - Salix din zonele inundabile formează rădăcini adventive pe tulpină în perioada viiturilor, care apoi se usucă după retragerea apelor).
Acoperire - Suprafața ocupată de organele aeriene ale unei specii de plante sau ale tuturor speciilor din cuprinsul unei fitocenoze.
Acotiledon, acotiledonat (despre semințe, embrioni) - Lipsit de cotiledon (ex. embrionul la anemonă - Anemone).
Acrandrie - Dispoziția apicală a anteridiilor la unii mușchi.
Acrandru (despre mușchi) - Care prezintă acrandrie.
Acrescent - Care continuă să crească cu vârsta (ex. caliciul la păpălău - Physalis alkekengi după înflorire).
Acroauxic (despre conidiofor) - Cu creștere limitată în regiunea apicală.
Acroblastic (despre muguri, flori) - Dezvoltat în vârful unui organ.
Acrocarp - Tip de mușchi (briofite) în care arhegoanele și deci capsulele se formează la vârful axului principal.
Acrocidă (capsulă acrocidă) - Tip de capsulă care se deschide prin fante sau fisuri apicale (ex. la clocotiș - Staphylea pinnata).
Acroconidie - Conidie formată la vârful hifelor la unele ciuperci (ex. la Sporidesmium).
Acrodromă - Tip de nervație în care există o singură nervură principală, iar nervurile secundare sunt arcuite spre vârful limbului (ex. la corn - Cornus mas).
Acrofil (despre plante) - Care trăiește la peste 2000 de m altitudine (ex. iarba roșioară - Silene acaulis care supraviețuiește la 3000 de m).
Acrofilă (acrofită) - Una din frondele mature ale unei ferigi cățărătoare situată spre vârful plantei (ex. Lomariopsis).
Acrofix (despre antere) - Atașată cu vârful de filament.
Acrogen - 1. Care crește prin vârful său (ex. ferigile). 2. Tip de formare a sporilor (conidiilor) la vârful conidioforului la unele ciuperci.
Acrogeneză - Creștere în lungime prin vârful organelor vegetale.
Acrogin (despre mușchi) - Cu arhegoanele situate la vârful axelor.
Acrolaminar - Situat spre vârful laminei (ex. glande oleifere).
Acronematic (despre flageli) - Neted, lipsit de perișori (ex. la crisofite).
Acropetal - Care se dezvoltă sau se mișcă de la bază spre vârf (de ex. dezvoltarea obișnuită a florilor sau mișcarea apei și a substanțelor dinspre rădăcină spre vârf).
Acropețiolar - Situat spre vârful pețiolului (ex. glande oleifere).
Acropleurogen - Tip de formare a sporilor atât la vârful conidioforului sau a bazidiei, cât și pe părțile lor laterale la unele ciuperci (ex. la Helminthosporium).
Acroscopic - Îndreptat către vârf.
Acrosincarpie - Concreșterea fructelor sau a fructificațiilor prin vârfurile lor (ex. capsulele unor mușchi).
Acrospiră - Tulpiniță răsucită de la vârful seminței în germinație (ex. Hordeum).
Acrospor - Spor format la vârful sporoforului (ex. la Basidiomycetes).
Acrostihoid, acrostichoid (despre ferigi) - Cu sporangii situați pe suprafața inferioară (abaxială) a frondei fertile, ca la genul Acrostichum (ex.Lomariopsis).
Acroton (acrotonic) - Care prezintă acrotonie.
Acrotonie - Tip de ramificare (creștere) în care mugurii apropiați de vârful tulpinii se dezvoltă mai mult (ex. la frasin - Fraxinus excelsior).
Actinocarp (depre plante) - Cu fructele dispuse radial.
Actinocitic - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de un număr mai mare de patru celule anexe, alungite în sens radial (ex. la Lannea).
Actinodromă - Tip de nervație în care trei sau mai multe nervuri principale diverg în formă de raze de la baza laminei și ajung până către margini (ex. la sicomor - Acer pseudoplatanus).
Actinomicoză - Boală a unor plante provocată de specii de actinomicete (bacterii din ordinul Actinomycetales) (ex. actinomicoza cartofului produsă de Streptomyces scabies).
Actinomorf - Cu simetrie radială (ex. floarea de margaretă - Chrysanthemum leucanthemum).
Actinoriză - Tip de nodozitate formată în urma simbiozei dintre rădăcinile unor plante și actinomicete (ex. la arin - Alnus).
Actinostel - Tip de protostel în care xilemul centrul este lobat, în formă de stea, iar floemul se găsește între vârfurile stelei (ex. la Lycopodium).
Actinotactism (actinotaxie) - Tactism indus de radiațiile luminoase.
Activator - Substanță care stimulează un anumit proces (ex. dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare).
Actofil (despre plante) - Care trăiește pe litoral.
Actofită - Plantă actofilă.
Actuopalinologie - Ramură a palinologiei care studiază polenul și sporii actuali.
Aculeat - Țepos, cu ghimpi.
Aculeiform (aculescent) - Care face trecerea de la ghimpi, țepi spre peri.
Aculeol - Aculeu mic, fin și scurt (ex. la dentiță - Bidens).
Aculeu - Ghimpe, spin.
Acumbent (despre organele unor plante) - Culcat sau situat de-a lungul sau alături de un alt organ sau structură (ex. cotiledoane cu marginile de-a lungul hipocotilului la multe crucifere).
Acuminat - Care se îngustează treptat până la un punct și cu marginile concave (ex. frunzele de mălin - Prunus padus).
Acuminulat - Cu vârf mic și fin ascuțit.
Acut - Ascuțit (ex. vârful frunzei de salcie - Salix alba).
Acvacultură (acvicultură) - Cultură a unor plante și animale marine în vederea comercializării.
Acvatic (despre plante) - Care trăiește în apă, parțial (semiacvatică) sau total (subacvatică).
Acvifer - Care depozitează apă (ex. tulpinile unor cactuși).
Adaptare - Capacitatea unui organism vegetal de a-și modifica morfologia și fiziologia pentru a se pune în echilibru cu schimbările survenite în mediul înconjurător sau cu un nou mediu în care a ajuns.
Adaxial (despre suprafața unor organe cum ar fi frunzele, florile sau petalele) - Îndreptată către axa principală (adică suprafața de deasupra).
Adelf (adelfic) - Cu staminele reunite în fascicule prin filamentele lor (monadelf, diadelf, poliadelf).
Adelfie - Reunirea staminelor în fascicule prin filamentele lor.
Adelfogamie - Încrucișare între doi indivizi proveniți de la același părinte prin reproducere vegetativă.
Adenocit - Celula secretoare a unei glande.
Adenofor - Suportul unei nectarii.
Aderent - Alipit, unit, sudat.
Aderență - Legătură, lipire, sudare între organe sau structuri vegetale.
Adesmie - Ruperea sau divizarea unor organe de obicei concrescute sau unite (ex. petale).
Adeziune - Concreșterea a două organe de natură diferită (ex. frunza cu ramura).
Adeziv - Substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
Adnat (despre un organ al plantei) - Unit, concrescut cu un alt organ (ex. anterele cu corola la Primula).
Adnație - Concreșterea unui organ pe o altă parte a plantei.
Adpres - Strâns aplicat sau culcat pe o suprafață plană (ex. perișori alipiți de tulpină).
Adult (despre plante) - Deplin dezvoltat, ajuns la maturitate.
Adunc (aduncat) - Încovoiat la vârf, curbat spre interior.
Adventiv - 1. (despre plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit fără a fi cultivat. 2. (despre țesuturi, organe) Care se dezvoltă în alte locuri decât cele obișnuite, normale etc. (ex. rădăcini adventive formate din frunze la mutătoare - Bryonia).
Aeorplanctofită - Plantă din fitoplanctonul flotant în aer.
Aerenchim - Țesut cu spații largi intracelulare pline cu aer. Caracteristic cortexului rădăcinilor și tulpinilor plantelor acvatice.
Aerian - Care se află sau se dezvoltă în aer, deasupra solului (ex. rădăcină).
Aerifer - Care conține spații cu aer (aerenchim)
Aerocarpie - Creșterea și dezvoltarea fructelor în aer liber, deasupra solului.
Aerofită (edafofită, epifit) - Plantă care crește complet în aer, pe un suport, fără a fi atașată de sol.
Aerofitobiont (anaerofitobiont) - Organism vegetal aerob.
Aeromorfoză (anemomorfoză) - Modificări morfologice ale unei plante sub acțiunea factorilor atmosferici.
Aerotactism (aerotaxie) - Tactism indus de gradientul de concentrație a oxigenului (ex. aerotactism pozitiv la unele eucariote unicelulare fotosintetizatoare aerobe).
Aerotaxie - Metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.
Aerotropism (oxitropism) - Tropism al unei plante ca răspuns la concentrația de oxigen sau a altor gaze.
Aestidurilignosa (estidurilignoză) - Pădure mixtă de arbori cu frunze dure, sempervirente și foioase.
Aestilignosa (estilignoză) - Pădure de foioase.
Afil - Lipsit de frunze sau cu frunze foarte reduse sau metamorfozate astfel încât nu mai este evidentă natura lor foliară (ex. specii de Cactaceae).
Afilie - Lipsa totală a frunzelor la unele plante.
Afiniș (afinet) - Desiș sau loc unde cresc afini (Vaccinium myrtillus).
Aflebie - Pinulă imperfectă la unele specii fosile de ferigi din perioada carboniferă.
Afotometric (despre frunze) - Cu limbul dispus indiferent față de sursa de lumină (eufotometric, panfotometric, afototrop).
Afototrop (afototropic) - Care crește independent de sursa de lumină (ex. rădăcinile).
Afototropism - Tropism în direcția opusă unei surse de lumină, fototropism negativ.
Agam (agamic) - Care nu produce gameți.
Agameon - Specie care cuprinde doar indivizi apomictici.
Agamet - Celulă reproductivă asexuată care formează un nou organism fără fuziunea cu o altă celulă.
Agametange - Corp de fructificație în care se dezvoltă agameți.
Agamodem - Mică populație de indivizi strâns înrudiți compusă în special din plante apomictice sau asexuate.
Agamohermafrodit - Cu flori hermafrodite și sterile pe același individ, de obicei în aceeași inflorescență.
Agamonoic (despre plante) - Cu flori bisexuate și flori sterile pe același individ (ex. unele Asteraceae).
Agamospecie - Specie care se reproducere doar asexuat.
Agamospermie - Reproducere asexuată prin semințe formate fără fertilizare (ex. la unele specii de Poa).
Agamotrop (despre flori) - care odată deschise nu se mai închid până la veștejire (ex. la Pomacee).
Agar-agar - Substanță gelatinoasă extrasă din unele alge marine, utilizată în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, textilă etc. (geloză).
Agarofită - Algă din care se extrage agar-agarul.
Agățător, urcător, volubil (despre plante, tulpini) - Care este urcătoare și se prinde cu ajutorul unor organe specializate de diverse suporturi (altă plantă, garduri, ziduri etc.) (ex. la iederă - Hedera helix sau castravete - Cucumis sativus).
Ageotrop (ageotropic, agravitrop) - Care crește independent de gravitația Pământului.
Aglicon - Componenta neglucidică din structura glicozidelor.
Aglutinare - Aglomerarea prin alipire a unor structuri (ex. polen, bacterii etc.).
Agocorie (agochorie) - Răspândirea semințelor și fructelor unei plante neintenționat de către om, prin activitățile sale.
Agregat - Reunit, adunat, asociat (despre fructe, indivizi etc.).
Agrestă - Tip de savană împădurită, xerofitică, în partea mai umedă a Braziliei.
Agrobiocenoză (agrocenoză) - Biocenoză a organismelor vegetale și animale din terenurile de cultură.
Agrobotanică - Studiul plantelor agricole.
Agrofil (despre plante) - Care crește pe terenuri cultivate.
Agrofită - Plantă de cultură agricolă.
Agrofitocenoză - Fitocenoză formată din plantele cultivate dintr-un teren agricol.
Agrofizică - Disciplină care studiază condițiile în care se dezvoltă plantele de cultură, precum și procesele fizice care au loc în plantele de cultură.
Agrologie - Disciplină care se ocupă cu studiul solului, ca rezultat al acțiunii factorilor naturali, și cu influența acestuia asupra plantelor; totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole.
Agrometeorologie - Disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.
Agrosilvicultură - Combinarea deliberată a culturilor anuale cu plantațiile de arbori pe un teren în scop de creștere a fertilității solului, protejarea unor regiuni de despădurire sau protecție față de schimbările climatice.
Agrostografie - Descriere sistematică a gramineelor (familia Poaceae).
Agrostologie (graminologie) - Studiul speciilor de graminee (familia Poaceae).
Agrotehnică - Disciplină care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate.
Agrotip - Tip de soiuri la plantele cultivate.
Ala (aripă) - Fiecare din cele două petale laterale mai înguste de sub vexil, la floarea plantelor din familia Papilionaceae.
Alat - Cu aspect de aripă sau cu expansiuni laterale în formă de aripi (ex. tulpina la măzăriche - Lathyrus sylvestris cu expansiuni foliacee de forma unor aripi).
Alatocaul - Cu tulpina având proeminențe foliacee laterale asemănătoare unor aripi.
Albiflor - Cu flori albe.
Albinism - Decolorarea totală sau parțială a frunzelor datorită absenței ereditare a clorofilei.
Albinos - Care prezintă albinism.
Albumifer, albuminic, albuminifer (despre celulă) - Celulă parenchimatoasă specializată care însoțește tuburile ciuruite, întâlnită la pteridofite și gimnosperme. Sunt echivalente celulelor anexe de la angiosperme.
Albuminat (despre semințe) - Care prezintă endosperm (ex. la ricin - Ricinus communis).
Albumină - Denumire generică pentru o clasă de proteine globulare, solubile în apă, cu rol de substanță de rezervă întâlnite în semințele unor plante.
Alburn (albul lemnului, albeț, albuleț) - Țesut lemnos periferic, funcțional, de culoare deschisă, la plantele lemnoase.
Alcalifil, alcalofil (despre microorganisme) - Care supraviețuiește în medii bazice extreme, cu pH între 8,5-10.
Alcaloizi - Substanțe organice cu azot, cu caracter bazic, obținute în special din plante, cu acțiune farmacologică sau toxică asupra animalelor.
Alee - Drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
Alet (despre spori sau polen) - Care nu prezintă pe suprafață urme sau cicatrici (laesure) ale atașării altor spori sau granule de polen, fiind probabil generat separat (ex. la unele ferigi apomictice).
Aletofită - Plantă care crește pe marginile drumurilor sau în locuri unde vegetația naturală a fost distrusă.
Aleuronă - Substanță proteică de rezervă din semințele unor plante.
Aleurospor (aleuriospor) - Spor asexuat, cu perete îngroșat, format lateral sau terminal pe o hifă de care rămâne atașat, la unele ciuperci (ex. la Microsporum).
Algal - Care ține de sau se referă la alge.
Alge albastre-verzi - Cianobacterii.
Alge aurii - Crisofite.
Alge galben-verzi - Xantofite.
Alge verzi - Grup informal de plante care conține două încrengături separate - carofite și clorofite.
Algicid - Substanță chimică care distruge algele.
Algicol - Care crește pe alge (ex. ciuperci).
Algid (despre plante) - Care crește în locuri reci.
Algină - Substanță mucilaginoasă produsă de alge brune și folosită ca stabilizator alimentar, pentru mulaje în stomatologie sau pentru apretare în industria pielăriei.
Algistatic - Substanță chimică care inhibă dezvoltarea algelor.
Algocenoză - Asociație naturală formată din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.
Algocultură - Cultivarea algelor marine.
Algoid (algaceu) - Cu aspect de algă.
Algolog - Specialist în algologie.
Algologie - Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor (ficologie).
Aliaceu - Asemănător cu ceapa sau usturoiul (ex. miros).
Alimentară (despre plante) - Care este utilizată ca hrană pentru om. De obicei provenite din culturi, aparțin mai multor categorii, așa cum sunt - legumele și zarzavaturile, fructele, leguminoasele, semințele oleaginoase, cerealele sau condimentele.
Aliniament - Compoziție vegetală liniară, alcătuită din arbori plantați pe unul sau mai multe rânduri, de-a lungul unor străzi, drumuri, piețe etc.
Alocarp - Care prezintă alocarpie.
Alocarpie (autocarpie) - Formarea unui fruct în urma alogamiei (polenizare încrucișată).
Alocor (despre plante) - Care își împrăștie semințele prin intermediul unui vector extern (vânt, insecte etc.).
Alocorie (alochorie) - Diseminarea semințelor prin intermediul unui vector extern (vânt, insecte etc.).
Alofilic (despre flori, plante) - Care nu prezintă adaptări morfologice pentru atragerea speciilor polenizatoare.
Alogam (despre flori, plante) - Care prezintă alogamie.
Alogamie (exogamie, xenogamie) - Polenizare și fecundație încrucișată, între indivizi diferiți ai aceleiași specii.
Alohton, autohton (despre specii, populații de plante) - Originară din alte regiuni geografice.
Alometric - Referitor la alometrie (ex. creștere alometrică).
Alometrie - Tip de creștere în care rata de creștere a unor părți sau organe diferă de rata de creștere a organismului în ansamblu.
Alopatric (despre specii, populații) - Cu areale de distribuție separate.
Aloplasmă - Parte diferențiată a citoplasmei, specializată în formarea cililor, flagelilor sau altor structuri similare (termen rar folosit).
Aloplectic (despre frunze) - Care înconjoară un organ vegetal.
Alopoliploid - Organism poliploid cu multiple seturi de cromozomi provenite de la specii diferite - ex. grâul comun - Triticum aestivum este un alopoliploid cu 42 de cromozomi (42n) rezultat din încrucișarea dintre grâul emmer - T. turgidum, 28n, și grâul sălbatic - T. tauschii, 14n; (amfiploid, amfidiploid, autopoliploid);
Alopoliploidie - Starea unui organism alopoliploid.
Alotip - Exemplar vegetal cu sex opus holotipului.
Alotropic (despre specii polenizatoare) - Slab adaptată pentru utilizarea florilor, hrana obținută din flori făcând parte dintr-o dietă mixtă.
Alotropie - Caracteristica speciilor alotropice.
Alpin (alpestru, acrofil) - Care crește și se dezvoltă la peste 1800 de m (zona alpină) (ex. mierluță - Minuarlia verna).
Alpinariu - Grădină botanică rezervată culturii florei alpine.
Altern (despre frunze sau flori) - Așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite.
Alterniflor (despre plante) - Cu flori alterne.
Alternifoliat (despre plante) - Cu frunze alterne.
Alternipetal - Care alternează cu petalele (ex. staminele din verticilul exterior la Cassia).
Alternisepal - Care alternează cu sepalele (ex. stamine).
Alternofită - Plantă adaptată la un regim variabil de umiditate în sol, de la soluri excesiv umede în unele perioade ale anului până la uscate.
Alticol, acrofil, alpin (despre plante) - Care crește în regiunea munților înalți.
Altiherbosa (altiherboză) - Asociație de plante erbacee înalte, în special în zonele defrișate.
Altoi - Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosită la altoire; plantă altoită.
Altoire - Alăturarea și concreșterea unui mugure sau a unei ramuri detașate de o plantă (altoiul) cu o altă plantă înrădăcinată (portaltoiul).
Aluniș (alunet) - Pădurice, desiș de aluni (Corylus avellana).
Alveolar - Referitor la alveolă sau având formă de alveolă.
Alveolat - Prevăzut cu alveole.
Alveolă - Gropiță, mică scobitură la suprafața unor organe.
Ambipar (despre muguri) - Care produce atât frunze, cât și flori.
Ameboid (amiboid) - În formă de amibă sau care amintește de o amibă (ex. unele alge).
Ameioză - Diviziune nucleară nereducțională, cu absența meiozei.
Ameliorant - Substanță care ajută creșterea plantelor prin îmbunătățirea factorilor fizici ai solului.
Ameliorare (fitoameliorare) - Procesul de creare a noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătățire a celor existente.
Amenajament - Sistem de măsuri care să asigure refacerea, ameliorarea, protecția și exploatarea rațională a pădurilor.
Amenajare - Îngrijirea rațională a unei păduri pentru punerea sa în valoare.
Amendament - Substanță care, încorporată în sol, îi modifică unele proprietăți nefavorabile, în scopul îmbunătățirii condițiilor de nutriție a plantelor.
Amensalism - Interacțiune între două specii diferite în care una este inhibată sau distrusă, iar cealaltă nu este afectată (ex. nucul negru - Juglans nigrasecretă juglonă care inhibă creșterea unor plante erbacee în zona rădăcinilor).
Ament (mâțișor) - Inflorescență monopodială simplă a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate, înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure (ex. la nuc - Juglans regia).
Amentaceu - Asemănător cu un ament.
Amentifer (despre plante) - Care poartă amenți.
Ameristic - Nesegmentat, nedivizat în părți.
Ameroconidie - Conidie unicelulară la ascomicete.
Amerospor - Spor unicelular la ascomicete.
Amfibiu (despre plante) - Care poate trăi atât în apă, cât și pe uscat.
Amfibrie - Încetarea dezvoltării în lungime a organelor unor plante, creșterea continuându-se numai în grosime.
Amficarp, amficarpic (despre plante) - Care prezintă amficarpie.
Amficarpie - Producerea de către o plantă a diferite tipuri de fructe – unele aeriene, iar altele subterane (ex. Amphicarpaea bracteata).
Amficotil, amficotiledon (despre embrioni) - Cu cotiledoanele concrescute.
Amficotilie - Concreșterea cotiledoanelor.
Amfidiploid (alotetraploid) - Organism care rezultă din dublarea numărului de cromozomi ai unui hibrid dintre două specii (ex. dublarea numărului de cromozomi ai hibridului obținut din încrucișarea dintre varză - Brassica oleracea (18 cromozomi) și ridiche - Raphanus sativus (18 cromozomi) rezultând un organism fertil cu 36 de cromozomi - Raphanobrassica).
Amfidiploidie (alotetraploidie) - Starea unui organism amfidiploid.
Amfifită - Plantă amfibie, care poate trăi în apă sau pe uscat.
Amfifloic - Tip de sifonostel în care xilemul este înconjurat de floem atât la exterior, cât și la interior, cu o lacună foliară (solenostel) sau mai multe (dictiostel);
Amfifotic (despre plante) - Care este heliofilă primăvara și sciofilă toamna.
Amfigastru - Organ stipelar pe fața ventrală a tulpinii la speciile frunzoase din ordinul Jungermanniales de briofite.
Amfigen (despre organele unor plante) - Care crește la ambele extremități.
Amfigeu (despre plante) - Care crește aproape pe tot globul pământesc, de la tropice până în zonele polare.
Amfigin (despre unele ciuperci) - Cu anteridia înconjurând baza oogonului (ex. la unele Oomycetes).
Amfigonie - Reproducere sexuată care implică doi indivizi.
Amfimixie - Reproducere sexuată prin contopirea unui gamet mascul cu unul femel proveniți de la doi indivizi diferiți.
Amfiparacitic - Tip de stomate paracitice în care cele celule anexe sunt paralele cu celulele stomatice și le înconjoară complet.
Amfisarc - Bacă indehiscentă multispermă, cu pericarp consistent și mezocarp cărnos (ex. fructul baobabului - Adansonia digitata).
Amfisperm - Cu sămânța strâns înconjurată de pericarp (ex. la cariopsă).
Amfispor - 1. Spor de repaus vegetativ la unele alge. 2. Tip special de uredospor, cu perete îngroșat, capabil să reziste la condiții de uscăciune.
Amfisporangiat, ambisporangiat, bisporangiat (despre conuri, flori) - Care produce atât microsporangi, cât și megasporangi.
Amfistomal - Tip de micropil la un ovul bitegmic delimitat atât de integumentul extern, cât și de cel intern.
Amfistomatic (despre frunze) - Cu stomate în epiderma de pe ambele fețe (ex. la stânjenel - Iris germanica).
Amfiteciu - Stratul extern al sporofitul embrionic din care se formează peretele capsulei la briofite.
Amfitolerant, euriacidofil (despre plante) - Care suportă variații largi de pH, fără să le fie afectată creșterea, dezvoltarea și reproducerea (ex. coada-șoricelului - Achillea millefolium).
Amfitrih (despre microorganisme) - Cu câte un flagel la fiecare pol.
Amfitrop (despre ovul) - Cu corpul curbat astfel încât micropilul ajunge adiacent cu funiculul, iar nucela este curbată atât pe marginea inferioară, cât și pe cea superioară.
Amfogenic (despre organisme) - Care produce descendenți de ambele sexe.
Amidon - Polizaharid insolubil alcătuit din subunități de glucoză. Este principala substanță de depozitare a plantelor.
Amidonos (despre plante) - Care conține amidon în cantitate crescută (ex. cartof - Solanum tuberosum, porumb - Zea mays).
Amigdaliform (amigdaloid) - În formă de migdală.
Amilifer - Care conține și depozitează amidon (ex. tuberculii de cartof - Solanum tuberosum).
Amilogeneză - Procesul de sinteză a amidonului.
Amiloplast - Plastidă care sintetizează și depozitează amidon (ex. în tuberculii de cartof - Solanum tuberosum).
Amitoză - Diviziune a nucleului prin constricție fără condensarea cromozomlor și formarea fusului de diviziune și fără dezintegrarea membranei nucleare.
Amnicol (despre plante) - Care crește pe lângă râuri (ex. Atriplex amnicola).
Amorfofită - Plantă cu flori de formă neregulată sau anormală.
Ampelografie - Descrierea sistematică a soiurilor de viță-de-vie (Vitis vinifera).
Ampelologie - Disciplină care studiază soiurile de viță-de-vie (Vitis vinifera).
Ampeloterapie - Utilizarea strugurilor în scop terapeutic.
Amplectiv, amplectant (despre organele unor plante) - Care îmbrățișează complet sau se înfășoară strâns în jurul altui organ (ex. cârceii în jurul unui suport).
Amplexicaul (despre frunze) - Care îmbrățișează tulpina cu lobii de la baza limbului (ex. la urzică-moartă - Lamium amplexicaule).
Amplexiflor - Care îmbrățișează floarea.
Amplexifoliat (despre plante) - Cu frunze amplexicaule.
Ampulă - Veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare (ex. otrățel - Utricularia vulgaris).
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
