Dicționar general botanic (...A) - continuare.
Anabioză - Starea de viață latentă, de repaus complet al unui organism, cauzată de factorii de mediu (uscăciune, temperatură), cu posibilitatea revenirii la viața activă în cazul schimbării favorabile a condițiilor (ex. semințe, spori).
Anadromă - Tip de nervație a frondei ferigilor în care prima nervură bazală este îndreptată în sus și spre vârf (ex. la năvalnic - Asplenium).
Anaerofitobiont - Organism vegetal anaerob.
Anafiză - Filament din apoteciile unor licheni care favorizează eliminarea sporilor.
Anageneză - 1. Evoluția progresivă, graduală, a unei specii într-o altă specie fără separarea populației inițiale; 2. Regenerarea unor țesuturi distruse accidental.
Analiză floristică - Identificarea și listarea tuturor speciilor de plante prezente într-o anumită zonă.
Analog (despre structuri, caractere) - Care prezintă analogie.
Analogie - Similaritate în funcția unor părți sau organe aparținând unor specii diferite, asemănătoare superficial în structură, dar cu orgine diferită, rezultate în urma evoluției paralele sau convergenței (ex. spinii de origine foliară la dracilă - Berberis vulgaris și ramuri modificate la porumbar - Prunus spinosa).
Anamorf (anamorfic) - 1. Stadiul asexuat din ciclul de viață al ciupercilor; 2. (despre ciuperci) - Care nu au un stadiu sexuat cunoscut în ciclul de viață. Numite și ciuperci imperfecte.
Anamorfoză - Evoluția unui tip de organism vegetal dintr-un altul printr-o serie lungă de modificări graduale de-a lungul erelor geologice.
Anandru, anandric, instaminat (despre flori) - Lipsită de stamine.
Anasarcă - Boală a plantelor datorată excesului de apă din țesuturi.
Anastomoză - Reunire, comunicare între diferite structuri sau organe vegetale.
Anatomie vegetală - Disciplină care studiază structura organismului vegetal (fitotomie).
Anatrop (despre ovul) - Cu corpul răsturnat la 180° în lungul funiculului. Întâlnit la majoritatea angiospermelor.
Anatropism - Tropism pozitiv, în direcția unui stimul extern.
Ancadrament - Bordură îngustă de cărămidă sau împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
Androceu - Totalitatea staminelor dintr-o floare.
Androcit - Celulă vegetativă care dă naștere unui anterozoid.
Androdinamic (despre flori) - Floare hermafrodită, dar funcțional masculă, cu stamine bine dezvoltate, dar cu stigmat redus.
Androdinamie - Caracteristica florilor androdinamice.
Androdioic (despre plante) - Care au flori masculine și bisexuate dispuse pe indivizi diferiți ai aceleiași specii (ex. argințică - Dryas octopetala, dediței - Pulsatilla montana).
Androecie - Caracterul unei plante androice.
Androfită - Plantă masculă din generația sexuată.
Androfor - Prelungire a receptaculului care poartă separat staminele în vârf (ex. unele specii de Tiliaceae).
Androgamet - Gamet mascul.
Androgametange - Gametange care conține gameți masculi.
Androgametofit - Gametofitul mascul.
Androgametofor - Gametofor mascul; exemplarul de plantă care poartă organele de reproducere mascule (ex. coada-calului - Equisetum).
Androgamonă - Substanță produsă de un gamet mascul care acționează asupra gametului femel.
Androgeneză - Dezvoltarea unui embrion care conține numai cromozomi paterni (ex. la chiparosul de Sahara - Cupressus dupreziana).
Androgenic (androgenetic) - Rezultat prin androgeneză; Care produce numai descendenți masculi.
Androginie - Caracterul florilor androgine, bisexualitate, hermafroditism.
Androginofor - Prelungire a receptaculului deasupra nivelului de inserție al periantului care poartă androceul și gineceul (ex. la Capparaceae).
Androgoniu - Celulă dintr-o anteridie care dă naștere celulei mamă a anterozoidului.
Androic (despre plante) - Care are doar flori masculine (populația masculină a unei specii dioice). Indivizii androici produc polen, dar nu și fructe sau semințe.
Andromonoic (despre plante) - Care au atât flori masculine cât și bisexuate pe același individ (ex. ștevie - Astrantia).
Andromorfoză - Modificări morfologice ce rezultă în urma excitațiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare.
Andropetal (despre stamine) – Care prezintă filamente lățite, cu aspect petaloid (ex. la trandafir - Rosa).
Androspor - 1. Spor mascul, la criptogamele vasculare. 2. Granulul de polen.
Androsteril - Care prezintă androsterilitate.
Androsterilitate - Sterilitate masculină la unele soiuri de plante datorată staminelor atrofiate și lipsite de polen (ex. la unele soiuri de prun - Prunus domestica).
Androstil (ginostemiu) - Organ columelar rezultat din unirea staminelor și a stilului (ex. la Orchidaceae).
Androtip - Exemplarul tipic mascul al unei specii.
Anemocor, anemochor, aerocor (despre plante) - Care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt (ex. Pteridophyta).
Anemocorie (anemochorie, aerocorie) - Diseminarea semințelor prin vânt.
Anemofil, anemogam (despre plante) - Care se polenizează cu ajutorul vântului (ex. majoritatea gimnospermelor).
Anemofilie (anemogamie) - Polenizare prin polen purtat de vânt.
Anemofită - Plantă anemofilă.
Anemohidrocor, anemohidrochor (despre plante) - Ale cărei fructe sau semințe sunt răspândite prin intermediul vântului și apei.
Anemohidrocorie (anemohidrochorie) - Diseminarea semințelor prin intermediul vântului și apei.
Anemomorfoză (anemomorfie) - Adaptare morfologică a unei plante pentru a se apăra împotriva acțiunii vântului (ex. nanism).
Anemoplancton - Microorganisme, spori și polen purtate de vânt.
Anemospor - Spor împrăștiat prin vânt.
Anemotropism - Tropism al unei plante ca răspuns la curenții de aer.
Anemozoocor, anemozoochor (despre plante) - Ale cărei fructe sau semințe sunt răspândite prin intermediul vântului și animalelor.
Anemozoocorie (anemozoochorie) - Diseminarea semințelor prin intermediul vântului și animalelor.
Aneuploid - Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal.
Aneuploidie - Starea unei celule, țesut sau organism aneuploid.
Aneusporie - Formarea sporilor în cursul unei meioze atipice.
Angiocarp - Cu fructe acoperite.
Angiosperm (magnoliofite, antofite) - 1. Plante cu semințele închise în fructe. 2. Grup de spermatofite (plante cu semințe) cu semințele închise în fructe, răspândite pe tot globul. Sunt reprezentate de plantele cu flori.
Angiospor - Cu sporii închiși într-o tecă sau capsulă.
Angustiseptă (siliculă angustiseptă) - Siliculă în care peretele fals (replumul) este îngust (ex. traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).
Anizocitic - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de trei celule anexe inegale, din care una este mai mică decât celelalte două (ex. la specii de Fabaceae).
Anizocotilie - Dezvoltarea inegală și neuniformă a cotiledoanelor.
Anizofil (despre plante) - Care prezintă anizofilie.
Anizofilie - Prezența la același nod de frunze de forme și mărimi diferite pentru a evita suprapunerea lor și respectiv umbrirea (ex. mătrăguna - Atropa belladona, are la fiecare nod inserate două frunze, una mare, eliptică și alta mică, ovată).
Anizogam (despre plante, specii) - Care prezintă anizogamie.
Anizogametangiogamie (heterogametangiogamie) - Gametangiogamie între gametangii cu gameți diferiți la unele ciuperci (ex. oomicete).
Anizogamie (heterogamie) - Fuziunea a doi gameți diferiți ca mărime sau formă. Gametul mai mic este considerat mascul, iar gametul mai mare – femel. E întâlnită la unele alge și la embriofite.
Anizogin, anizocarp (despre flori) - Cu carpelele în număr diferit față de sepale.
Anizokont (despre celule) - Cu flagelii de lungimi inegale (ex. unele alge verzi – Prasynophyceae).
Anizopetal - Cu petalele inegale.
Anizoploid - Cu un număr impar de cromozomi.
Annulus - 1. (la ferigi) - Strat de celule specializate într-un sporange. 2. (la ciuperci) - Resturile velumului parțial care formează un inel pe piciorul ciupercii.
Anomocitic - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de un număr limitat de celule care nu diferă ca mărime și formă de celelalte celule epidermice (ex. la Ranunculaceae).
Anomofil - Cu frunze neregulate, asimetrice.
Anotin - Din anul precedent (ex. creștere, ramuri).
Antagonism - Acțiunea inhibitorie a unei specii asupra alteia (ex. acțiunea unor substanțe secretate de rădăcinile plantelor care inhbă dezvoltarea altor plante din vecinătate).
Anteclimax - Climax nou, către care evoluează vegetația.
Antelă - Paniculul la unele specii de rugină (Juncus), în care ramurile inferioare (laterale) ajung mai sus decât cele superioare (centrale).
Antenă - Grup de molecule de clorofilă și alți pigmenți implicate în captarea luminii în fotosinteză.
Anteră - Extremitatea superioară a staminei care conține sacii polinici (de obicei în număr de patru).
Anteridie (anteridiu) - Organ de înmulțire a unor plante (alge, ciuperci, mușchi, ferigi) în care se formează gameții masculi.
Anteridiofor - Structură care poartă anteridii, la unele specii de Marchantiales.
Anterifer - Care poartă sau produce antere.
Anterofilie - Transformare teratologică a anterelor în petale sau în alte elemente foliacee.
Anterofor - Axă a staminei care poartă mai multe antere în conul mascul al unor gimnosperme (ex. la Ephedra).
Anteromanie - Dezvoltarea anormală a anterelor.
Anterozoid (spermatozoid) - Gamet mascul, flagelat, mobil la criptogame și unele gimnosperme.
Anteză - Perioada de înflorire la plante.
Anticameră - Anticameră stomatică, vestibul.
Anticlinal (despre planul de diviziune celulară) - Perpendicular pe suprafață.
Antidrom - Orientat în direcții opuse (ex. nervație, ramificație).
Antierozional - Cu rol în stoparea eroziunii solului (ex. plantații forestiere).
Antigerminativ - Substanță care împiedică germinarea plantelor.
Antipetal - Aflat în fața petalelor (ex. staminele din verticilul interior la Cassia).
Antipodă - Fiecare dintre cele (de obicei) 3 celule haploide situate la polul dinspre șalază (sau opus micropilului) al sacului embrionar la angiosperme.
Antisepal - Aflat în fața sepalelor (ex. stamine).
Antistrofă - Dispunerea cloroplastelor dintr-o celulă de-a lungul peretelui celular aflat către sursa de lumină.
Antitelecor, antitelocor, antitelochor, antitelochor (despre plante) - care prezintă antitelecorie.
Antitelecorie (antitelocorie, antitelechorie, antitelochorie, anticorie) - Mecanism care nu permite diseminarea la distanță a unui diaspor (ex. geocarpia).
Antitrop (despre embrion) - Cu radicula îndreptată în direcția opusă hilului.
Antivernalizare - Inhibarea formării florilor înaintea vernalizării sub influența naturală sau artificială a temperaturilor mai crescute.
Antobiologie - Biologie florală.
Antocarp (diclesium) - Fruct înconjurat de un periant persistent (ex. la Nyctaginaceae).
Antociani - Glicozide ale antocianidinelor.
Antocianidine - Pigmenți vegetali derivați de la 2-fenil-benzopirenă care dau culoarea roșie, albastră și violet florilor, frunzelor și fructelor.
Antoclor - Pigment galben dizolvat în sucul celular al unor flori (ex. la aglice - Primula vulgaris).
Antofag - Care se hrănește cu flori.
Antofil (despre animale, insecte) - Care are afinitate pentru flori.
Antofită - Plantă cu flori. Antofitele (încrengătura Anthophyta în unele clasificări) cuprind angiospermele în general.
Antofitoză - Denumire generică pentru bolile infecțioase ale plantelor produse de plante superioare cu flori (antofite) (ex. torțel - Cuscuta).
Antofor - Prelungire a receptaculului deasupra caliciului care poartă corola, staminele și pistilul (ex. la Silene californiana).
Antogen - Care produce flori sau se referă la antogeneză.
Antogeneză (florigeneză) - Procesul de formare a florii;
Antolit - Floare fosilă; plantă fosilă în formă de floare.
Antoliză - 1. Metamorfoza regresivă a organelor florale. 2. Separarea, multiplicarea elementelor florale.
Antologie - Studiul sistematic al florilor.
Antoptoză - Căderea florilor.
Antostrobil - Proto-floarea hermafrodită (amfisporangiată) pe care se presupune că o aveau strămoșii angiospermelor actuale, similară cu cea a unor gimnosperme fosile (Bennettitales).
Antotaxie - Modul în care sunt dispuse florile pe tulpinile și pe ramurile unei plante.
Antoxantine - Pigmenți solubili din flori care dau culori de la fildeșiu până la galben închis.
Antracnoză - Boală a unor plante provocată de virusuri, bacterii sau ciuperci parazite și care formează pete circulare sau neregulate, brune-roșietice sau galbene-portocalii pe frunze, tulpini și fructe.
Antropocor, antropochor (despre plante) - Ale cărei fructe sau semințe sunt răspândite prin intermediul omului (ex. grâu - Triticum).
Antropocorie (antropochorie, androcorie, brotocorie) - Diseminarea fructelor și semințelor prin intermediul omului.
Antropofil (despre plante) - Care sunt polenizate artificial prin intervenția oamenilor.
Antropofită - Plantă sinantropă de origine străină, introdusă voluntar sau involuntar într-un habitat creat de om (grădini, ferme, margini de drum etc.).
Anual (despre plante) - Care își încheie ciclul de viață, de la germinație până la producerea semințelor, într-un an, după care moare (ex. mazăre - Pisum sativum).
Anular - De forma unui inel.
Anvergură - Diametrul maxim în lățime al unei plante decorative prin frunziș.
Apandrie - Lipsa funcționalității organelor reproducătoare mascule.
Apandru - Care prezintă apandrie.
Aparat Golgi (dictiozom) - Organit celular alcătuit dintr-un sistem de membrane și canalicule fine, sub formă de săculeți aplatizați dispuși în teancuri, având în special rol în secreție.
Aparat stomatic - Ansamblu format de cele două celule stomatice și celulele anexe.
Aperigen - Tip de stomate în care celulele stomatice sunt lipsite de celule anexe. Răspândit printre monocotiledonate.
Apert - Neacoperit, deschis (ex. floare, mugure).
Apertură - Orificiu, deschizătură; regiune specializată, bine delimitată, în peretele unui granul de polen.
Apetal - Lipsit de petale (ex. floarea la Ulmus).
Apex - Vârf, extremitatea superioară a unui organ.
Apical - Aflat în vârful unei structuri sau a unui organ.
Apiculat - Prevăzut cu un vârf mic și scurt (ex. ghinda de Quercus ilex).
Apilarie - Lipsa anormală a labiului superior la florile cu corolă obișnuit bilabiată.
Apiren (despre fructe) - Fără sâmburi (ex. la unele soiuri de viță-de-vie - Vitis vinifera).
Aplanetic (despre spori sau organisme) - Imobil sau la care lipsește un stadiu mobil (ex. sporii unor alge și ciuperci).
Aplanogamet - Gamet neciliat, imobil.
Aplanogametange - Gametange în care se formează aplanogameți.
Aplanospor - Spor asexuat, imobil, de obicei cu pereții groși, întâlnit la unele alge și ciuperci.
Aplanosporange - Sporange care conține aplanospori.
Aplazie - Oprirea dezvoltării unui țesut sau organ.
Apocarp, coricarp, dialicarpelar (despre gineceu) - Format din carpele libere, neunite între ele (ex. la Ranunculaceae).
Apocarpie - Starea unui gineceu apocarp.
Apofită - Plantă sinantropă de origine autohtonă.
Apofiză - 1. Mică umflătură la baza capsulei la unii mușchi (ex. Splachnum); 2. Partea îngroșată a solzilor conului, expusă când conul e închis, la Pinus.
Apogam (apogamic) - Care prezintă apogamie.
Apogamie - Tip de apomixie în care embrionul e produs dintr-un gamet femel nefertilizat (ooapogamie) sau dintr-o celulă asociată (antipodă sau sinergidă).
Apogeotropism - Geotropism negativ.
Apogin - Care prezintă apoginie.
Apoginie - Lipsa funcționalității organelor reproducătoare femele.
Apomeioză - Sporogeneza fără meioză.
Apomictic - Care se referă la apomixie.
Apomixie - Reproducere asexuată fără fertilizare, dar care presupune structuri implicate în mod normal în reproducerea sexuată. La angiosperme se referă în mod obișnuit la agamospermie.
Apoplast - Totalitatea pereților celulari și a spațiilor intercelulare dintr-un țesut sau plantă.
Apoplastic - Referitor la apoplast, în special cu referire la transportul apei și a substanțelor minerale și organice în rădăcini și tulpini prin pereții celulari.
Apoplastidă - Plastidă lipsită de cromatofori.
Apoplexie - Boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
Aporogamie - Fecundație în care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin alt loc decât prin micropil (ex. mezogamie, șalazogamie).
Apospermie - Reproducere fără fecundație și fără semințe, pe cale vegetativă.
Aposporie - Dezvoltarea unui gametofit diploid direct dintr-un sporofit, fără meioză și formare de spori.
Aposporogonie - Reproducere fără sporogeneză.
Apostază - Alungirea anormală a axei florale care produce separarea verticilelor periantului unul de altul.
Apostrofă - Dispunerea aleatorie a cloroplastelor într-o celulă în condiții de întuneric.
Apoteciu (discocarp) - Ascocarp deschis în formă de cupă sau farfurie, întâlnit la ascomicete și la lichenii formați cu ascomicete.
Apotepal, coritepal, dialitepal (despre flori, periant) - Cu tepalele libere, neunite (ex. la cinci-degete - Potentilla reptans).
Apotraheal, metatraheal (despre parenchimul lemnos) - Dispus în benzi sau lamine independent de vasele lemnoase.
Apotrop (despre ovul) - Cu rafa situată ventral (spre placentă) când ovulul e ascendent și dorsal atunci când ovulul e descendent (ex. la Anacardiaceae).
Apotropism - Tropism negativ, în direcția opusă unui stimul extern.
Apoxogeneză - Tip de creștere care rezultă în lărgirea continuă a diametrului xilemului primar în părțile distale ale unei plante (ex. la Lepidodendrales).
Apoziție - Creșterea în grosime a pereților celulari prin depunerea succesivă de straturi noi.
Apresor - Organ de fixare sau absorbție al unor plante.
Apter - Lipsit de expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi, nearipat.
Aquiherbosa (acvaherboză) - Asociație de plante erbacee acvatice.
Arac - Păr lung care servește la susținerea viței-de-vie - Vitis vinifera și a altor plante agățătoare.
Arahnoid - Asemănător cu plasa unui păianjen (ex. perii lungi, fini, mătăsoși, întrețesuți de pe frunzele de Sempervivum arachnoideum).
Arbore (copac) - Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt și puternic, lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană.
Arborescent - Cu aspect și consistență de arbore; ramificat asemenea crengilor unui arbore.
Arboret - Grupare de arbori aparținând aceleiași specii și având aproximativ aceeași vârstă.
Arboricid - Substanță utilizată pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.
Arboricol - 1. Referitor la arboricultură. 2. Care crește pe sau în arbori.
Arboricultură - Cultura arborilor și arbuștilor.
Arborist - Persoană specializată în plantarea, creșterea, cultivarea și îngrijirea arborilor.
Arbuscul - 1. Tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic. 2. Organ mic, ramificat ca un arbore (ex. smoc de hife ramificate în unele tipuri de micorize).
Arbust - Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, cu tulpina ramificată de la bază și care nu formează o coroană distinctă (ex. sânger - Cornus sanguinea).
Arbustiv - Cu caracter de arbust; constituit din arbuști.
Arbustoid - Plantă cu caractere intermediare între pomi și arbuști care crește mai puțin înalt (5-6 m) și formează mai multe tulpini de grosimi diferite (ex. alun - Corylus avellana).
Arctofil (despre plante) - Care crește în regiunile reci, nordice.
Arcuat - Boltit, curbat în formă de arc (ex. nervură).
Areal - Teritoriu de răspândire a unei specii, a unui gen, a unei familii etc. de plante.
Arenotochie (arhenotochie) - Tip de partenogeneză în care din ovule nefecundate rezultă indivizi masculi haploizi.
Areografie - Studiul descriptiv al răspândirii plantelor.
Areolat (areolar) - Cu gropițe sau mici suprafețe separate de crăpături, venule sau alte margini; reticular.
Areolă - 1. Mică regiune separată de linii sau fisuri (ex. regiunile separate de vene la frunzele cu nervație reticulată). 2. Formațiune situată în vârful mamilei, la cactuși, de unde se dezvoltă țepii. 3. Cerc colorat la baza corolei. 4. (la diatomee) - O perforație regulată, repetată în valva peretelui diatomeei.
Areologie - Disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor de plante.
Arescent - Care devine uscat.
Arhegon (arhegoniu) - Organ de reproducere femel, caracteristic pentru mușchi, ferigi, gimnosperme și unele alge, de forma unei butelii, în care se formează gameții femeli.
Arhegoniate - Grup de plante care au aceeași structură a arhegonului și care cuprind mușchii și ferigile.
Arhegoniofor - Structură care poartă arhegoane, la unele Marchantiales.
Arheofită - Plantă care nu este indigenă unei regiuni, dar care a fost introdusă de om, voluntar sau involuntar, înainte de secolul XV, mai exact înainte ca Cristofor Columb să descopere America în 1492.
Arhespor (blastospor) - Celulă sau grup de celule care dau naștere, prin diviziune, celulelor-mamă sporifere.
Arhicarp - Celulă care dă naștere unei fructificații la ascomicete.
Arhitip (arhetip) - Tipul inițial, primordial, din care au derivat celelalte tipuri în evoluția filogenetică.
Ariceală - Boală a viței-de-vie, constând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei.
Aril - Apendice cărnos, cu aspect de cupă care înconjoară parțial unele semințe (ex. la tisă - Taxus baccata).
Arilat (despre semințe) - Prevăzută cu aril.
Ariloid (arilod, arilodiu) - Aril fals, apendice care apare în jurul micropilului și învelește parțial sau total sămânța (ex. la salbă-moale - Euonymus europea).
Ariniș (ariniște) - Pădurice de arini (Alnus).
Aripă - Prelungire membranoasă a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului.
Aristat - Prevăzut cu o aristă.
Aristă - Formațiune alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la Poaceae (ex. "mustățile" spicului de grâu - Triticum aestivum).
Aristulă - Aristă mică.
Arizic, ariz (despre plante) - Lipsită de rădăcini (ex. otrățelul de baltă - Utricularia vulgaris).
Armilat - Prevăzut cu armilă.
Armilă - Inelul superior de pe piciorul unor ciuperci (ex. la muscariță - Amanita muscaria).
Aromatic (despre plante) - Care conțin în corpul lor (flori, fructe, frunze) uleiuri eterice (volatile) plăcut mirositoare (ex. vanilie - Vanilla planifolia).
Arsură - 1. Loc unde a ars o pădure; 2. Necrozarea țesuturilor plantelor în urma infecției cu unele bacterii.
Artă topiară - Artă horticolă care implică tunderea, decuparea și tăierea unor arbori și arbuști vii pentru a crea diferite forme ornamentale sau artistice (forme geometrice, obiecte, animale etc).
Articul - Segment al unei tulpini între două noduri (internod) sau al unui fruct cu constricții între semințe.
Articulat (despre tulpini) - Formată din (inter)noduri; (la plural) - Plante cu tulpina articulată.
Articulație - Nodul dintre segmentele unei tulpini; locul de inserție a unui organ pe altul.
Artroconidie (artrospor) - Conidie formată prin septarea și fragmentarea hifelor sporogene sau a conidioforilor, formând lanțuri simple sau ramificate la unele ciuperci (ex. la Geotrichum).
Artrospor - Spor de rezistență cu perete celular îngroșat format prin segmentarea filamentului la unele cianobacterii.
Ască - Structură saciformă sau claviformă care produce ascospori la ascomicete și unii licheni.
Ascidie - Frunză modificată în formă de urnă, urcior sau săculeț, uneori cu un opercul (căpăcel), cu rol de capcană pentru insecte la unele plante carnivore (ex. la Nepenthes).
Ascifer - Care poartă asce.
Ascocarp (ascomă) - Corpul de fructificație la ascomicete în care se formează ascele cu ascospori.
Ascochitoză - Boală a plantelor produsă de ciuperci din genul Ascochyta, manifestată prin pete galben-cenușii sau brune ce apar pe frunze, tulpini și fructe.
Ascofor - Hifă sau structură care poartă asce la unele ascomicete.
Ascogen - Care produce asce.
Ascogeneză (ascogenie) - Procesul de formare și diferențiere a ascelor.
Ascogon (ascogoniu) - Gametangele feminin al unor ascomicete (ex. la Erysiphe, Eurotium).
Ascolichen - Lichen în care micobiontul este o ascomicetă (cea mai mare parte a lichenilor).
Ascospor - Spor sexuat produs în interiorul unei asce la ascomicete.
Ascostromă - Structură stromatică în care se formează asce cu ascospori la unele ciuperci (ex. Claviceps purpurea).
Asepal - Lipsit de sepale.
Aseptat (despre hifele ciupercilor) – Care nu prezintă septe despărțitoare.
Asexuat (asexual) - 1. (despre flori) Sterile, fără androceu sau gineceu; 2. Produs fără uniune sexuală sau fecundație.
Asimetrocarp - Fruct asimetric, cu formă neregulată.
Asimilator - Care intervine în procesul de fotosinteză (ex. pigmenți, rădăcini).
Asimilație clorofiliană - Fotosinteză în prezența clorofilei.
Asociație - Comunitate de plante formată din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață.
Asolament (rotația culturilor) - Alternarea periodică a culturilor agricole de pe un teren, care asigură creșterea fertilității solului și sporirea producției.
Aspergiliform - În formă de pămătuf, cu un fascicul de peri divergenți la vârf (ex. stigmatul la unele Poaceae).
Aspermie - Absența semințelor.
Aspersiune - Stropirea unei culturi agricole cu apă sub formă de picături imitând ploaia.
Aspersor (dispersor, etalier) - Dispozitiv de irigare prin aspersiune.
Aspirant - Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații unui arboret.
Asporogen - Care nu produce sau nu se înmulțește prin spori.
Astelic - Care prezintă astelie.
Astelie - Situație în care stelul se descompune în elementele sale, iar fasciculele vasculare se înconjoară fiecare cu o endodermă proprie (ex. la unele specii de coada-calului, cum ar fi Equisetum fluviatile).
Asterofiză - Păr cu ramificații în formă de raze sau de stea în himeniul unor ciuperci.
Asteronom - Cavitate stelară produsă prin roaderea de către larvele insectelor a țesutului vegetal.
Astil - Lipsit de stil.
Astomatic (despre frunze) - Lipsită de stomate (ex. frunzele submerse la Vallisneria spiralis).
Astrobotanică - 1. Disciplină care studiază plantele terestre crescute și cultivate în condițiile de la bordul stațiilor sau navelor spațiale sau pe alte planete. 2. Disciplină care studiază posibilitatea existenței vieții vegetale extraterestre, de pe alte planete.
Astrosclereidă - Tip de sclereidă, celulă ramificată în formă de stea (ex. în scoarța tulpinii de brad - Abies alba).
Atactostel - Tip de stel fără măduvă în care fasciculele vasculare sunt dispuse mai mult sau mai puțin neregulat în parenchim. Este tipic pentru monocotiledonate.
Atavism - Prezența unui caracter ancestral la un descendent mai recent și care nu s-a manifestat în generațiile intermediare.
Ategminat (despre ovul) - Care nu are nici un integument (ex. la Santalum).
Atelecor, atelocor (despre plante) - Ai cărei diaspori rămân în vecinătatea directă a plantei mame, ceea ce poate fi avantajos dacă există condiții favorabile în locul de origine.
Atelecorie (atelocorie) - Persistența diasporilor în vecinătatea directă a plantei mame, ceea ce poate fi avantajos dacă există condiții favorabile în locul de origine.
Atmometru - Instrument pentru măsurarea cantității de lichid evaporat de o plantă într-un interval de timp dat.
Aulofită - Plantă care trăiește în cavitatea unor organe ale altei plantă, fără a fi parazită.
Auricul (urechiușă) - Apendice de forma unei urechiușe la baza unei frunze sau petale (ex. la frunza de orz - Hordeum vulgare).
Auriculat - Prevăzut cu auricule, urechiușe (ex. frunza de tutun - Nicotiana tabacum).
Aurone - Pigmenți vegetali derivați de la 2-benziliden-cumaranonă.
Autecologie - Ecologia organismelor sau speciilor individuale.
Autocarp - Care prezintă autocarpie.
Autocarpie - Formarea unui fruct în urma autogamie.
Autocor, autochor (despre plante) - Care își împrăștie semințele prin metode proprii, fără ajutorul unor agenți externi.
Autocorie (autochorie) - Diseminarea semințelor prin metode proprii, fără ajutorul unor agenți externi.
Autodem - Populație de indivizi formată din indivizi care se reproduc prin autofertilizare.
Autofecundație (autofecundare, autofertilizare) - Fuzionarea a doi gameți de sex diferit proveniți de la același individ.
Autofertil (despre plante) - Care prezintă autofertilitate.
Autofertilitate - Capacitatea unor specii sau soiuri de plante de a realiza fecundarea florilor cu polen propriu.
Autofilogenie - Dezvoltarea unor frunze pe sau din lamina altor frunze.
Autofită - Plantă autotrofă.
Autogam (despre flori, plante) - Care prezintă autogamie.
Autogamie - Tip de autopolenizare în care transferul polenului are loc de pe o anteră a unei flori pe stigmatul aceleiași flori (ex. la grâu - Triticum aestivum).
Autogen (autogenetic) - 1. Rezultat prin autogeneză. 2. Cauzat de factori interni (ex. mișcările autonome ale unor frunze).
Autogeneză - Capacitatea unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.
Autohton, aborigen (despre specii, populații de plante) - Originară dintr-o anumită regiune.
Autoic - 1. (despre organisme parazite) Care își petrece întreg ciclul de viață pe aceeași plantă gazdă (ex. unele ciuperci - Pucciniales); 2. (despre mușchi) Cu organele reproducătoare mascule și femele pe aceeași plantă.
Autoinfecție - Reinfectarea unei plante gazde prin paraziți sau organisme patogene.
Autoînsămânțare - Însămânțarea naturală a plantelor prin scuturarea semințelor.
Automictic - Care se referă la automixie.
Automixie - Autofertilizare în care fuzionează doi nuclei produși din aceeași meioză.
Autonastie - Creștere inegală a organelor vegetale datorată unor cauze interne.
Autoparazit - Parazit care trăiește pe seama altui parazit.
Autopartenogeneză - Partenogeneză provocată de un stimul chimic sau fizic.
Autopod - Ax vegetativ de creștere prin mugurele terminal.
Autopolenizare - Transferul polenului direct de pe o anteră pe un stigmat al aceleiași flori (autogamie) sau pe stigmatul unei alte flori de pe același individ (geitonogamie).
Autopoliploid - Organism poliploid ale cărui multiple seturi de cromozomi provin toate de la aceeași specie.
Autopoliploidie - Starea unui organism autopoliploid.
Autorecepare - Uscarea tulpinii puieților din lipsă de lumină sau din alte cauze naturale.
Autospor - 1. Aplanospor cu aceeași formă ca celula parentală la unele alge verzi (ex. Chlorella). 2. Protoplastul format prin diviziunea longitudinală a unei diatomee și care formează noi valve.
Autosteril (despre plante) - Care prezintă autosterilitate.
Autosterilitate - Incapacitatea unor specii sau soiuri de plante de a realiza fecundarea florilor cu polen propriu (ex. la varză - Brassica).
Autotomie - Capacitatea unor organisme vegetale de a-și reface unele părți desprinse spontan.
Autotrof, holofit (despre organisme vegetale) - Care este capabil să-și sintetizeze independent substanțele organice nutritive din cele anorganice.
Autotrofie - Mod de nutriție a organismelor autotrofe.
Autotropism - Tendința unor organe ale plantelor de a-și redobândi poziția lor naturală după ce a fost modificată prin îndoire, alungire etc. sub acțiunea unor factori externi.
Autoumbrire - Fenomen prin care părțile verzi ale unei plante sunt umbrite de alte părți ale aceleiași plante (ex. zona interioară a unei coroane bogate, mari a unui arbore primește de 5-20 de ori mai puțină lumină decât zona periferică).
Autumnal (despre plante) - Care înflorește în lunile de toamnă (ex. brândușa de toamnă - Colchicum autumnale).
Auxanometru - Aparat pentru măsurarea creșterii plantelor.
Auxeză - Tip de creștere a plantelor prin extensie celulară, fără diviziune celulară.
Auxină - Clasă de hormoni de creștere a plantelor indispensabili dezvoltării. Cea mai răspândită auxină este acidul 3-indolil acetic.
Auxocrom - Hormon vegetal care are rolul de a stimula sinteza pigmenților.
Auxometrie - Parte a dendrometriei care studiază metodele de măsurare a creșterii arborilor sau arboreturilor.
Auxonomie - Disciplină care studiază legile creșterii arborilor și arboreturilor.
Auxospor - Spor de creștere la diatomee care readuce organismul la dimensiunea originală după ce a fost micșorat în urma diviziunilor celulare consecutive.
Auxotonic (despre mișcări ale plantelor) - Cauzate de creștere.
Auxotonie - Tensiunea de turgescență a plantelor datorată creșterii.
Avascular, nevascular (despre plante) - Care nu are în structura sa vase conducătoare (ex. alge, mușchi).
Avortare - Întreruperea dezvoltării complete a unei plante cu pierderea florilor și nelegarea fructelor.
Axă (ax, axis) - Linia reală sau imaginară care trece prin centrul și de-a lungul unui organ (ex. floare, frunză); tulpina principală a unei plante sau cilindrul central al unei tulpini.
Axial - Care aparține unei axe (ex. floare).
Axilar - Care este situat în axilă (ex. flori, muguri etc.).
Axilă (subsuoară) - Unghiul format de o frunză sau o ramură cu axa de care e inserată.
Axiliflor (despre plante) - Cu flori axilare.
Axogamie - Prezența organelor de reproducere pe tulpina frunzoasă.
Axonemă - Zona centrală a unui cil sau flagel la eucariote formată dintr-o pereche centrală de filamente înconjurată de alte nouă perechi.
Axosperm - Cu placentație axilară, semințele fiind atașate în fruct către axă.
Azigospor (partenospor, pseudozigospor) - Spor la unele alge și ciuperci care se formează direct dintr-un gamet, în absența conjugării sau fertilizării, asemănător cu un zigot și care se poate dezvolta într-un nou individ.
Azigot - Organism rezultat prin partenogeneză haploidă (ex. la unele ciuperci).
Azonal - 1. Care nu corespunde unei zone (ex. vegetație azonală). 2. Fără zonă concentrică (ex. despre polen).
Azotodesmic (despre licheni) - Care are în componența sa o cianobacterie capabilă să fixeze azotul atmosferic.
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
