”Natura e facuta pentru oameni, ca ei sa fie ajutati de ea sa urce in comuniunea intre ei si cu Dumnezeu, dar si ca ei sa o ridice si pe ea la treapta unui tot mai vadit transparent al lui Dumnezeu. Fara om natura n-ar avea niciun rost si n-ar avea nevoie de niciun timp cu sens progresiv, pentru a creste in unirea cu Dumnezeu.”
”Dar aceasta inseamna ca lumea, desi se compune din natura si oameni, propriu-zis natura inconstienta e facuta pentru oameni, iar oamenii pentru a urca in comuniunea filiala cu Dumnezeu cel in Treime, in adunarea lor in Fiul Tatalui.
Natura e facuta pentru oameni, ca ei sa fie ajutati de ea sa urce in comuniunea intre ei si cu Dumnezeu, dar si ca ei sa o ridice si pe ea la treapta unui tot mai vadit transparent al lui Dumnezeu. Fara om natura n-ar avea niciun rost si n-ar avea nevoie de niciun timp cu sens progresiv, pentru a creste in unirea cu Dumnezeu.
N-ar exista decat un timp al repetitiei monotone. Omul e ajutat in urcusul lui spre Dumnezeu de natura, dar in vederea cresterii lui spirituale spre Dumnezeu.
El e cel ce aduna din ea sensurile originii ei divine si o foloseste ca mijloc al comuniunii tot mai sporite cu semenii sai, care-l ajuta sa creasca si in comunitatea cu Dumnezeu, izvorul iubirii dintre oameni.”
Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, 1993. Iubirea crestina. Editura Porto-Fraco, Galati, pag. 16-17.
