Dictionar

Clasificarea plantelor in functie de cerintele fata de apa

Apa este un factor indispensabil vietii plantelor. Toate functiile plantei se desfasoara normal numai in conditiile unei hidratari suficiente a celulelor si tesuturilor. 

In functie de catitatea de apa necesara dezvoltarii plantelor si a modificarilor morfo-anatomice, suferite de acestea in procesul adaptarii lor, platele se clasifica in urmatoarele grupe: plante xerofite, plante xeromezofite, plante mezofite, plante mezohigrofite, plante higrofite, plante hidrofite, plante eurifite.

Plantele xerofite - sunt adaptate la conditii de uscaciune, cresc pe soluri uscate pana la uscat-revene (Sorghum sudanense - Iarba de Sudan, Stipa capillata - Colilia, Artemisia austriaca - Pelin, Festuca valesiaca - Paius s.a.). Aceste plante prezinta unele adaptari: au sistem radicular bine dezvoltat; unele au frunzele tometoase, acoperite de peri sau ceara, care reduc suprafata de transpiratie; epiderma frunzelor este groasa, cu o cuticula groasa si stomate adancite in cripte; frunzele gramineelor prezinta in epiderma superioara celule buliforme (celule pline cu apa), care in timp de seceta pierd apa, ca urmare, frunzele se resucesc spre interior, micsorand suprafata de transpiratie. Speciile suculente din familiile Cactaceae si Crassulaceae au tulpini metamorfozate, asimilaoare, suculente, cu tesuturi acvifere, frunze reduse la solzi sau spini, care reduc suprafata de transpiratie. (Ivan, 1979)

Plantele xeromezofite - cresc pe soluri uscat-revene pana la revene. 

Plantele mezofite - au cerinte ridicate fata de apa, cresc pe soluri revene pana la reavan-jilave. Din acesta grupa fac parte majoritatea plantelor. Aceste plante nu prezinta adaptari speciale pentru reducerea transpiratiei. 

Plantele mezohigrofite - cresc pe soluri reavan-jilave pana la jilav-umede. 

Plantele higrofite - cresc pe soluri cu exces de umiditate, jilav-umede pana la umed-ude: mlastini, pe marginea lacurilor, de-a lungul raurilor, avand radacinile in apa sau pe sol inmlastinit (specii de Carex - Rogoz, Phragmites australis - Trestia, Typha minima - Papura, Oryza sativa - Orez, Taxodium distichum - Chiparos de balta s.a.). Aceste specii prezinta unele adaptari cum sunt: sistem radicular slab dezvoltat, epiderma subtire, prezenta aerenchimurilor.

Plantele hidrofite - sunt adaptate la mediul acvatic, cresc pe soluri permanent ude (Nuphar sp., Nymphaea sp. - Nufar, Lemna minor - Lintita, Potamogeton sp. - Broscarita). Plantele din aceasta grupa prezinta urmatoarele modificari morfo-anatomice: sistem radicular slab dezvoltat sau lipsa; epiderma este subtire sau lipseste si fara cuticula; epiderma inferioara a frunzelor nu prezinta stomate, iar cea superioara prezinta un numar mare de stomate; in organele plantelor, sunt prezente aerenchimuri; tesuturile mecanice sunt slab dezvolate sau inexistente.

Plantele eurifite - sunt adaptate la oscilatii mari ale regimului hidric (Polygonum amphibium - Troscot de balta).

 

Bibliografie:

Ivan Doina, 1979. Fitocenologie si Vegetatia Republicii Socialiste Romania. Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti. 

Savulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor, Editura Printech. Bucuresti. ISBN 978-606-521-951-9