Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a acţiunii factorilor poluanţi, şi de ameliorare a mediului de viaţă al oamenilor.
Pădurile şi orice fel de spaţiu verde au un rol ecologic esenţial fiind mari producătoare de oxigen necesar vieţii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, acţionând direct asupra valorilor extreme ale diferiţilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). (Tomescu, 2006)
Numeroase spaţii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor.
Spaţiile verzi contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea mediului antropic (localităţi, unităţi industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influenţând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spaţii verzi au o importanţă ştiinţifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezervaţii, parcuri naţionale) sau o importanţă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expoziţionale). (Tomescu, 2006)
Spaţiile verzi sunt teritorii (suprafeţe) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localităţilor, în care vegetaţia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor funcţii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. (Tomescu, 2006)
Unitatea de spaţiu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel puţin o funcţie principală, având suprafaţa variabilă de la câteva zeci de metri pătraţi până la sute de hectare. (Tomescu, 2006)
Vegetaţia este principalul element al spaţiilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. (Tomescu, 2006)
Mediul este ansamblul în spaţiu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influenţează activitatea omului şi care este influenţată de om. (Tomescu, 2006)
Peisajul este porţiunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegetaţie) şi/sau antropice (aşezări, construcţii, exploatări industriale) care are funcţionalitate şi care se manifestă ca un tot. (Tomescu, 2006)
Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protecţiei şi menţinerii diversităţii biologice, a resurselor naturale şi a celor culturale asociate, având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (definiţie - Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii - The International Union for the Conservation of Nature - IUCN). (Tomescu, 2006)
Categorii de arii protejate:
Parcul Naţional este o arie naturală protejată al cărui scop este protecţia și conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. Managementul parcului naţional asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversităţii biologice în condiţii de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit. Astfel spus, se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie menţinut în forma sa naturală. (Tomescu, 2006)
Parcul natural este un teritoriu de o frumuseţe aparte, care grupează o serie de atracţii turistice, respectiv fenomene naturale originale, elemente de etnografie și folclor, care servesc recreării populaţiei, fără a se prejudicia echilibrul natural. Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse, remarcabile prin frumuseţea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică, dar pe suprafeţe relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om, sate, hanuri sau locuinţe izolate. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezervaţii integrale sau conduse, beneficiind de o protecţie suplimentară. (Tomescu, 2006)
Rezervaţiile sunt teritorii judicios delimitate, de importanţă deosebită din punct de vedere al formaţiunilor geologice, solului, vegetaţiei sau faunei. Nomenclatura din ţara noastră, conform Legii nr. 9/1973, clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri naţionale, parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare), rezervaţii naturale, rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii peisagistice şi monumente ale naturii. Rezervaţiile naturale sunt constituite din suprafeţe de teren şi ape destinate conservării unor medii de viaţă caracteristice. Acestea pot fi: botanice (tip b), forestiere (tip f), geologice şi geomorfologice (tip g), limnologice (tip l), mixte (tip m), paleontologice (tip p), speologice (tip s) şi zoologice (tip z). După obiectiv rezervaţiile naturale pot fi: rezervaţii naturale cu scop definit şi rezervaţii naturale cu caracter general. (Tomescu, 2006)
Monumentele naturii sunt asociaţii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispariţie, arbori seculari, fenomene geologice unice (peşteri, chei), cursuri de apă, cascade, locuri fosilifere, care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor naţionale, parcurilor naturale, rezervaţiilor naturale, ştiinţifice sau peisagistice. (Tomescu, 2006)
Bibliografie
Tomescu C. V., 2006-2007. Arhitectură peisageră şi design forestier - Suport de curs. Universitatea „Ştefan Cel Mare” Suceava, Facultatea de Silvicultură, Suceava.
