- Pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. (Facerea 1,2)
- Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!" Si a fost asa. (Facerea 1,6)
- A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei. (Facerea 1,7)
- Si a zis Dumnezeu: « Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!» Si a fost asa. Si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. (Facerea 1, 9-10)
- Apoi a zis Dumnezeu: «Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!» Si a fost asa. (Facerea 1, 20)
- A facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna in ape, unde ele se prasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si a zis: « Prasiti-va si va inmultiti si umpleti apele marilor si pasarile sa se inmulteasca pe pamant! » (Facerea 1, 21-22)
- Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: « Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul! » (Facerea 1, 28)
- Pe camp nu se afla niciun capacel, iar iarba de pe el nu incepuse a odrasli, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si nu era nimeni ca sa lucreze pamantul. Ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului. (Facerea 2, 5-6)
- Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate. (Facerea 2, 10). Numele raului al doilea este Gihon. … Numele raului al treilea este Tigru. … iar raul al patrulea este Eufratul. (Facerea 2, 13-14)
- In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce » (Facerea 2, 19)
- Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, in care este suflu de viata, si tot ce este pe pamant va pieri. (Facerea 6, 17)
- Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut ». (Facerea 7, 4)
- Noe insa, cand a venit asupra pamantului potopul de apa, era de sase sute de ani. Si a intrat Noe in corabie si impreuna cu el au intrat fii lui, femeia lui si femeile fiilor lui, ca sa scape de apele potopului. (Facerea 7, 6-7)
- Iar dupa sapte zile au venit asupra pamantului apele potopului. (Facerea 7, 10) In anul sase sute al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a douazeci si sapte a lunii acesteia, chiar in acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului; Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti. (Facerea 7, 11-12)
- Potopul a tinut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti si s-a inmultit apa si a ridicat corabia si aceasta s-a inaltat deasupra pamantului. Si a crescut apa mereu si s-a inmultit foarte tare pe pamant si corabia se purta pe deasupra apei. Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti, care erau sub cer. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei. (Facerea 7, 17-20)
- Iar apa a crescut mereu pe pamant, o suta cincizeci de zile. (Facerea 7, 24)
- Dar si-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate pasarile si de toate vietatile ce se misca, cate erau cu dansul in corabie; si a adus Dumnezeu vant pe pamant si a incetat apa de a mai creste. Atunci s-au incuiat izvoarele adancului si jgheaburile cerului si a incetat ploaia din cer. Dupa o suta cincizeci de zile, a inceput a se scurge apa de pe pamant si a se imputina. (Facerea 8, 1-3)
- Apa a scazut mereu pana in luna a zecea; iar in ziua intai a lunii a zecea s-au aratat varfurile muntilor. (Facerea 8, 5)
- Si a dat drumul corbului, ca sa vada de a scazut apa pe pamant. Acesta, zburand, nu s-a mai intors pana ce a secat apa de pe pamant. Apoi, dupa el a trimis porumbelul, ca sa vada de s-a scurs apa de pe pamant. Porumbelul insa, negasind loc de odihna pentru picioarele sale, s-a intors la el, in corabie; caci era inca apa pe toata fata pamantului…. (Facerea 8, 7-9)
- …Atunci a cunoscut Noe ca s-a scurs apa de pe fata pamantului. (Facerea 8, 11)
- Iar in anul sase sute unu al vietii lui Noe, in ziua intai a lunii intai, secand apa de pe pamant, a ridicat Noe acoperisul corabiei si a privit, si iata se zbicise fata pamantului. (Facerea 8, 13)
- Groaza si frica de voi sa aiba toate fiarele pamantului, toate pasarile cerului, tot ce se misca pe pamant si toti pestii marii; caci toate acestea vi le-am dat la indemana. (Facerea 9, 2)
- Si inchei acest legamant cu voi, ca nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si nu va mai fi potop, ca sa pustiasca pamantul». (Facerea 9, 11)
- Cand voi aduce nori deasupra pamantului, se va arata curcubeul Meu in nori, Si-mi voi aduce aminte de legamentul Meu, pe care l-am incheiat cu voi si cu tot sufletul viu si cu tot trupul, si nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toata faptura. (Facerea 9, 14-15).
- Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet, carora li s-au nascut fii dupa potop. (Facerea 10, 1)
- Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, dupa familii si dupa natii, si dintr-insii s-au raspandit popoarele pe pamant dupa potop. (Facerea 10, 32)
- Si ridicandu-si Lot ochii, a privit toata campia Iordanului, care, inainte de a strica Domnul Sodoma si Gomora, toata pana la Toar era udata de apa, ca raiul Domnului, ca pamantul Egiptului. (Facerea 13, 10)
- Deci a zis Domnul catre Avram, dupa ce s-a despartit Lot de dansul: « Riddica-ti ochii si, din locul in care esti acum, cauta spre miazanoapte, spre miazazi si rasarit si spre mare, (Facerea 13, 14)
- Toti acestia din urma s-au adunat in valea Sidim, unde e acum Marea cea Sarata. (Facerea 14, 3)
- In ziua aceea a incheiat Domnul legamant cu Avram, zicand: “Urmasilor tai voi da pamantul acesta de la raul Egiptului pana la raul cel mare al Eufratului; (Facerea 15, 18)
- Si a gasit-o ingerul Domnului la un izvor de apa in pustiu, la izvorul de langa calea ce duce spre Sur. (Facerea 16, 7)
- De aceea se numeste fantana aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se talcuieste: Izvorul Celui viu, Care m-a vazut), si se afla intre Cades si Bered. (Facerea 16, 14)
- Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. (Facerea 18, 4)
- Si a zis: « Stapanii mei, abateti-va pe la casa slugii Voastre, ca sa ramaneti acolo; spalati-Va picioarele, iar dimineata, sculandu-Va, Va veti duce in drumul Vostru»…. (Facerea 19, 2)
- Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul (Facerea 19, 24)
- Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineata, a luat paine si un burduf cu apa si le-a dat Agarei;… (Facerea 21, 14) Cand insa s-a sfarsit apa din burduf, a lepadat ea copilul sub un maracine. ….. Si, sezand ea acolo de o parte, si-a ridicat glasul si a plans. (Facerea 15, 16)
- Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii si a vazut o fantana cu apa si, mergand, si-a umplut burduful cu apa si a dat copilului sa bea. (Facerea 21, 19)
- Dar a mustrat Avraam pe Abimelec pentru fantanile de apa, pe care i le rapisera slugile lui Abimelec. (Facerea 21, 25)
- Raspuns-a Avraam: « Aceste sapte mielusele sa le iei de la mine, ca sa-mi fie marturie, ca eu am sapat fantana aceasta!» (Facerea 21, 30)
- Si intr-o zi, spre seara, cand ies femeile sa scoata apa, a poposit cu camilele la o fantana, afara din cetate. (Facerea 24, 11)
- Iata, eu stau la fantana aceasta si fetele locuitorilor cetatii au sa iasa sa scoata apa. Deci fata careia ii voi zice: Pleaca urciorul tau sa beau, si care-mi va raspunde: « Bea! Ba si camilele toate le voi adapa pana se vor satura», aceea sa fie pe care Tu ai randuit-o robului Tau Isaac, si prin aceasta voi cunoaste ca faci mila cu stapanul meu Avraam ». (Facerea 24, 14)
- .. Si venind ea la fantana, si-a umplut urciorul si a pornit inapoi. Atunci sluga lui Avraam a alergat inaintea ei si i-a zis: « Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau! » Iar ea a zis : « Bea, domnul meu! » Si indata si-a lasat urciorul pe brate si i-a dat sa bea apa pana a incetat de a mai bea. Apoi a zis: « Si camilelor tale am sa le scot apa pana vor bea toate». Si indata si-a desertat urciorul in adapatoare si a alergat iar la fantana sa scoata apa si a adapat toate camilele. (Facerea 24, 16-20)
- Rebeca insa avea un frate, anume Laban. Si a alergat Laban afara, la fantana, la omul acela. (Facerea 24, 29)
- .. Si ajungand la el, l-a gasit stand cu camilele la fantana. (Facerea 24, 30)
- … si oamenilor care erau cu el le-a da apa ca sa-si spele picioarele. (Facerea 24, 32)
- Deci, ajungand eu astazi la fantana, am zis: « Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, de este sa ma faci sa izbutesc in calea ce fac, Iata, eu stau la fantana; si fata careia eu ii voi zice cand va veni sa scoata apa: « Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau! » Iar ea imi va zice: « Bea si tu, si camilele tale le voi adapa», … (Facerea 24, 42-44)
- Dar nu ispravisem eu inca a grai acestea in mintea mea, cand iata a iesit Rebeca, cu urciorul pe umar; se pogori la fantana si scoase apa, si eu i-am zis: « Da-mi sa beau!» Si ea si-a lasat indata urciorul de pe umar, zicand: « Bea tu si camilele tale le voi adapa ». Si am baut si mi- a adapat camilele. (Facerea 24, 45-46)
- Toate fantanile pe care le sapasera robii tatalui sau, in zilele lui Avraam, tatal sau, Filistenii le-au stricat si le-au umplut cu pamant. (Facerea 26, 15)
- Apoi a sapat Isaac din nou fantanile de apa, pe care le sapasera robii lui Avraam, tatal sau, pe care le astupasera Filistenii dupa moartea lui Avraam, tatal sau, si le-a numit cu acelasi nume cu care le numise Avraam, tatal sau. Dupa aceea au mai sapat slugile lui Isaac si in valea Gherara si au aflat acolo izvor de apa buna de baut. Dar se certau ciobanii din Gherar cu ciobanii lui Isaac, zicand: « Apa este a noastra! » De aceea Isaac a pus fantanii acelea numele Esec, din pricina ca se sfadisera pentru ea. Ducandu-se apoi de acolo, Isaac a sapat alta fantana si se certau si de la aceasta. De aceea Isaac i-a pus numele Sitna. Apoi s-a mutat si de aici si a sapat alta fantana, pentru care nu s-au mai certat, si i-au pus numele Rehoot, caci isi zicea: « Datu-ne-a astazi Domnul loc larg si vom spori pe pamant ». (Facerea 26, 18-22)
- ..Si au sapat acolo slugile lui Isaac o fantana, in valea Gherarei. (Facerea 26, 25)
- Tot in ziua aceea venind slugile lui Isaac, l-au vestit de fantana ce o sapasera si au zis : « Am gasit apa! » Si a numit Isaac fantana aceea Sibea, adica juramant. De aceea se si numeste cetatea aceea Beer-Seba, adica fantana juramantului, pana in ziua de astazi. (Facerea 26, 32-33)
- Sa-ti dea tie Dumnezeu din roua cerului si din belsugul pamantului, paine multa si vin. (Facerea 27, 28)
- ..Si cum Isaac tacea, Isav si-a ridicat glasul si a inceput a plange. (Facerea 27, 38) …. «Iata, locuinta ta va fi un pamant manos si cerul iti va trimite roua sa; …(Facerea 27, 39)
- Si cautand el odata, iata in camp o fantana, iar langa ea trei turme de oi culcate; caci din fantana aceea se adapau turmele si pe gura fantanii era o piatra mare. Cand se adunau acolo toate turmele, ciobanii pravaleau piatra de pe gura fantanii si adapau oile, apoi iar puneam piatra la locul ei pe gura fantanii. (Facerea 29, 2-3)
- …adapati oile si duceti-va de le pasteti ». Iar ei au zis: « Pana nu se aduna toti pastorii, nu putem sa pravalim piatra de pe gura fantanii, ca sa adapam oile! » (Facerea 29, 7-8)
- …s-a apropiat Iacov si a pravalit piatra de pe gura fantantii si a adapat oile lui Laban, fratele mamei sale. Si a sarutat Iacov pe Rahila si si-a ridicat glasul si a plans. (Facerea 29, 10-11)
- Apoi punea nuielele crestate in jgheaburile de adapat, ca, venind sa bea, oile sa zamisleasca inaintea nuielelor din adapatori. (Facerea 30, 38)
- Caci Tu ai zis: iti voi face bine si voi inmulti neamul tau ca nisipul marii, cat nu se va putea numara din pricina multimii ». (Facerea 32, 12)
- Iar dupa ce i-a luat si i-a trecut raul, a trecut si toate ale sale. (Facerea 32, 23)
- Atunci a murit Debora, doica Rebecai, si a fost ingropata mai jos de Betel, sub un stejar, pe care Iacov l-a numit « Stejarul Plangerii ». (Facerea 35, 8)
- Fiii lui Tibon sunt: Aia si Ana. Acesta este acel Ana, care a gasit izvoarele de apa calda in pustie, cand pastea asinii tatalui sau Tibon. (Facerea 36, 24)
- Haidem sa-l omoram, sa-l aruncam intr-un put si sa zicem ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege de visele lui! » (Facerea 37, 20)…. Aruncati-l in putul acela din pustie…(Facerea 37, 22)
- Si l-au luat si l-au aruncat in put; dar putul era gol si nu avea apa. (Facerea 37, 24)
- .. au scos pe Iosif din put si l-au vandut pe el Ismaelitilor cu douazeci de arginiti… Cand insa s-a intors Ruben la put si n-a vazut pe Iosif in put, el si-a rupt hainele, (Facerea 37, 28-29)
- Atunci si-a rupt Iacov hainele sale si-a acoperit cu sac coapsele si a plans pe fiul sau zile multe. … « Plangand, ma voi pogori in locuinta mortilor la fiul meu! » Si-l plangea astfel tatal sau. (Facerea 37, 34-35)
- La doi ani dupa aceea, a visat si Faraon un vis. Se facea ca statea langa un rau; Si iata ca au iesit din rau sapte vaci, frumoase la infatisare si grase la trup, si pasteau pe mal. (Facerea 41, 1-2)
- .. « Am visat ca parca stateam pe malul raului; Si iata au iesit din rau sapte vaci grase la trup si frumoase la chip si pasteau pe mal. (Facerea 41, 17-18)
- Iar Iosif s-a departat de la ei si a plans. (Facerea 42, 24)
- Apoi omul acela a bagat pe oamenii aceia in casa lui Iosif si le-a dat apa de si-au spalat picioarele; si a dat si nutret pentru asinii lor. (Facerea 43, 24)
- Dar s-a departat Iosif repede, pentru ca inima sa ardea pentru fratele sau si cauta sa planga. Si intrand in camera sa, a plans acolo. Apoi, spalandu-si fata, a iesit si stapanindu-se a zis « Dati mancarea! » (Facerea 43, 30-31)
- Plangand tare, si au auzit toti Egiptenii si s-a auzit si in casa lui Faraon. (Facerea 45, 2)
- Apoi, cazand el pe grumajii lui Veniamin, fratele sau, a plans, si Veniamin a plans si el pe grumazul lui. Dupa aceea a sarutat pe toti fratii sai si a plans cu ei….(Facerea 45, 14-15)
- Iar Iosif, inhamandu-si caii la caruta sa, a iesit in intampinarea lui Israel, tatal sau, la Ieroonpolis si, vazandu-l, a cazut pe grumazul lui si a plans mult pe grumazul lui. (Facerea 46, 29)
- Tu ai clocotit ca apa si nu vei avea intaietatea, pentru ca te-ai suit in patul tatalui tau si mi-ai pangarit asternutul pe care te-ai suit. (Facerea 49, 4)
- Zabulon va locui langa mare, va da liman corabiilor si marginea hotarului lui va fi pana la Sidon. (Facerea 49, 13)
- Iosif, ramura de pom roditor, ramura de pom roditor langa izvor, ramurile lui se revarsa peste ziduri. (Facerea 49, 22)
- Atunci Iosif, cazand pe fata tatalui sau, l-a plans si l-a sarutat. (Facerea 50,1)
- ..l-au plans Egiptenii saptezeci de zile. Iar daca au trecut zilele plangerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon…(Facerea 50, 3-4)
- Si ajungand ei la aria lui Atad de langa Iordan, au plans acolo plangere mare si tare foarte si a jelit Iosif pe tatal sau sapte zile. Vazand Canaaneii, locuitorii tinutului aceluia, plangerea de la aria Atad, au zis: « Mare e plangerea aceasta la Egipteni ». De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mitraim, adica plangerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan. (Facerea 50, 10-11)
- …Si a plans Iosif cand i s-au spus acestea. (Facerea 50, 17)
Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2008
